Cum ți-ai petrece timpul liber?

Timp liber?

Cred că atunci când fiecare om se rupe de perioada frumoasă și lipsită de griji, se lovește puternic de zidul responsabilităților, care îi îngrădește orice umă de libertate. Cel mai afectat pare să fie timpul liber, după care noi toți tânjim în fiecare zi și pe care, atunci când îl avem, nu prea știm să-l valorificăm. Vina ne aparține în totalitate! Pentru că se întâmplă să prioritizăm prost acțiunile pe care „trebuie” să le facem, pentru că uităm că viața este făcută ca să fie trăită și nu împovărată, pentru că ne punem pe noi înșine, adesea, pe ultimul loc, amețindu-ne cu iluzii cum ar fi aceea că vom trăi cât lumea și că…„vom avea timp”.

Antoaneta m-a întrebat cum mi-aș planifica timpul liber.

Ți s-a întâmplat vreodată să ai timp liber și să nu știi ce să faci cu el? Să te ia prin surprindere și să nu realizezi că ai putea face ceva numai pentru tine. Dar ceasul nu iartă asemenea greșeli! El ticăie mai departe nestingherit și insensibil la regretele tale târzii. Așa că mai bine să ne adunăm gândurile într-o listă, așa…de rezervă, pentru situațiile în care se ivește vreo posibilitate să faci ce-ți place:

1. aș sta o zi întreagă întinsă pe iarbă, să citesc sau să scriu sau să dorm sau să ascult liniștea sau toate astea la un loc;
2. aș pleca câteva zile (2-3) singură și cu rucsacul în spinare, pe cărări de munte sau pe drumuri de sat;
3. aș lenevi o zi întreagă! Da, asta aș face! Absolut nimic! Mi-e dor să nu fac nimic o zi întreagă!
4. dacă e să pot combina dorințele (timp liber și bani suficienți 😀 ), aș face o zi specială de…„simțit bine” 😀 Asta ar include un masaj, o înfrumusețare, niște cumpărături (doar sunt femeie! 😀 )
5. m-aș uita la filme o zi întreagă, ca să recuperez ce nu am mai văzut de atâta timp.

Și ar mai fi lucruri de făcut. Dar evit să fac planuri, pentru că, de multe ori, se dovedește că lucrurile neplănuite ies cel mai bine!  Așadar, timp liber să fie, că de restul…mă ocup eu! 😉

Voi? Ce ați face?

My Bucket List of 10

If you ask me about my wildest dreams, I may not stop talking about them.

Și deschide Illusion Cutia Pandorei cu cele 10 dorințe nebune ale ei . Apoi zice: „Da voi aveți?” Păi zi așa, soro, vrei să le știi au ba? Că eu am pornit numărătoarea!

Ce dorințe nebunești am eu? Am voie orice, da? Poate să fie și cu inorogi, și cu cai verzi pe pereți? Nu mă întreabă nimeni după aceea dacă am bani să fac toate astea sau dacă mi-am făcut controlul anual la mansardă?

Așasar, într-o ordine total aleatorie, Rudia prezintă:

My Wildest Ten

1. Să fac înconjurul lumii. Presupunând că până atunci n-o să ne mai temem de umbra noastră, de atacuri teroriste, de hoți, aș pleca fără „rezerve” și fără „rezervare”, doar cu câteva puncte esențiale pe globul ăsta pământesc, ușor turtit la cei doi poli. Aș vrea să mă strecor pe sub cascade, să dorm într-o pădure tropicală, să-mi spăl mâinile în vreo apă îndepărtată, să văd nemaivăzute, să mă înțeleg cu oameni prin semne.
2. Mi-aș lua o motocicletă. E un vis mai vechi, din copilărie, anihilat tot de paranoia provocată de nebunii străzilor. Echipată corespunzător și fără aroganțe, doar cu plăcerea de a te lua la întrecere cu vântul.
3. Aș învăța să cânt la chitară. Cred că de-a lungul timpului, mi-ar fi fost de folos o astfel de abilitate. Mi se pare unul din acele instrumente care poate să te transforme în orice: de la cântărețul boem, la cel stilat, de la folkist la rocker, de la romantic incurabil, la nebunul zgomotos.
4. Aș înota cu un delfin. Hmmm… Să-i simt pielea alunecoasă, să-l mângâi și să mă alinte. Să nu mai simt teama de apă și să mă bucur de o „conversație” fără cuvinte cu o ființă inteligentă.
5. I would dance like hell! Cu muzica dată la maxim, cu sentimentul acela de libertate pe care ți-l dau ochii închiși și brațele deschise ale naturii… Vi s-a întâmplat vreodată să simțiți că într-un moment oricare al existenței voastre, ați putea fi oricine, ați putea face orice?
6. Aș proclama o zi regală. A Rudiei! O zi în care să mă simt femeie. Să fiu frumoasă, răsfățată, să pot îmbrăca ce nu am visat vreodată că voi îmbrăca (stai, tocmai asta fac acum!) să fiu ca un fel de fotomodel, adaptat, desigur, măsurilor și realităților inevitabile! 😉  Dacă stau bine și mă gândesc, nu prea mi-ar ajunge o singură zi…
7. Aș scrie un roman. Cred că l-aș putea scrie și în 7 zile, dacă ar fi îndeplinite condițiile esențiale: să mă pot retrage într-un colț de lume, neapărat verde, o oază de liniște și inspirație, fără nimic care să-mi tulbure gândurile. 
8. Mi-aș face curaj să explorez spațiul. Mi se pare extraordinar să ai șansa să pășești pe alteva decât pământ…pământesc! Să ajung …pe Marte! Sau pe lună. Ar fi interesantă perspectiva „de dincolo” 🙂 The woman on the moon, looking for the man on earth. 🙂 
9. Mi-aș face propria școală. Ăsta da vis! Nu după legile unui minister care a pierdut contactul cu orice realitate. Nu cu noțiuni abstracte de memorat inutil sau cu ierarhii nejustificate. Oh, dar asta e altă poveste…
10. …Ei bine, numărul 10 nu vi-l pot împărtăși. Rămâne visul meu și atât. Dar are legătură cu frumosul, cu poeticul, cu puritatea…

Leapșa spune să nominalizez pe cineva…Dar Rudiei nu-i plac constrângerile, și nici nu are atâția prieteni care să se poată prinde în horă. Dar atâția câți sunt…m-ar bucura dacă ar împărtăși dorințele nebunești!

…………………………………………………………………………

Later edit: Mă risc cu Alina, că ea nu are cum să arunce cu pietre, că e doar un înger de fată! Și cizelată!

Descântec de prostie!

(Sursa foto)

Soare, soare,
cu lumina lucitoare,
pe ogoare,
pe răzoare,
peste lumea asta mare,
aruncă săgeți
să sfarme păreți,
să intri-n odaie
s-aprinzi o văpaie
ca să-mi găsească
prostia omenească.
Și s-o biciuiești,
să mi-o chinuiești
și să o izbești
pân’ s-o văita
pân’ o lăcrima
și pân’ o urla.
Și ca să scape
de-arsura pe spate,
pământul să-l sape
în el să se-ngroape
adânc să îl scurme
să nu lase urme.
Și să te-nvârtești,
să te tot rotești,
zile patru’ș’două
până-i luna nouă,
ca să amețească,
să se rătăcească
și să putrezească.
Pământ să se facă
departe de apă
să n-o mai găsească
nici pasărea măiastră
nicio ursitoare,
nicio vrăjitoare.
S-o-nghită pământul,
să n-o știe vântul,
departe de lume
să nu-i știm de nume!

………………………………………………………………………………….

Ce-au mai descântat alții: Dana, Sonia, Roxana

Leapșă. Singurul blog pe care l-aș citi o viață întreagă (?)

Cum treceam pe străzile iluzorii unde soarele răsare de fiecare dată și mai aprins și mai interesant, m-am trezit cu o minunăție de provocare: „singurul blog pe care l-aș citi o viață întreagă”!

Îmi pare rău, Sarcasticule, dar după ce vin la spartul târgului, o să apar și cu fitzoșenii 😀 Adică am să încep să spun că nu, nu poți alege așa, la întâmplare sau după calcule infinite, un SINGUR blog. „De ce?” – ai să mă întrebi, probabil sau doar o să-mi imaginez eu că m-ai întreba. Pentru că:

• ar fi nedrept să-ți limitezi orizontul la o perspectivă unică a existenței umane, oricât de mult ți-ar plăcea să citești acolo iar și iar;
• fiecare act repetitiv duce la monotonie, ca să nu zic plictiseală, iar la un moment dat ți se face lehamite de câtă „perspectivă unică” ai înghițit;
• trăim într-o lume pestriță, ceea ce înseamnă că este imposibil să nu găsești lucruri mărunte, detalii poate nesemnificative, la unele persoane despre care nu știi nimic. Și atât! Nu ai vrea să revii acolo, ci doar să savurezi momentul acela de genialitate care te-a făcut să zăbovești pe blogul omului;
• lumea e într-o permanentă schimbare, inclusiv noi înșine, prin urmare, ceea ce ne place azi, s-ar putea să nu ne mai placă mâine. Sau ceea ce sunt persoanele din spatele blogului, ar putea evolua la un moment dat, lucru care ar fi de preferat, nu?
• uneori am nevoie să râd din tot sufletul, alteori am nevoie de o informație sau o părere; sunt situații când vreau doar să citesc și să tac, așa cum citești un roman pe un fundal muzical.

Perfecțiunea nu s-a inventat! Astfel că nu știu dacă un blog ar putea satisface întru totul nevoile mele de lectură. Până la urmă eu însămi am dificultăți în a mi le defini! 🙂

Dar, de dragul lepșei, am să încerc să mă apropii de ceea ce presupune „regulamentul” 😀

Aș citi o viață întreagă un blog despre mine! 🙂 Sună prea egoist? Da, poate chiar despre mine, eu văzută prin ochii altuia. Sau poate doar un blog în ale cărui postări să mă regăsesc de cele mai multe ori. Ca într-o oglindă. De ca și cum, citind acolo, nu ai mai crede că ești singurul nebun pe o insulă pustie. Mi-ar fi plăcut să citesc mai mult aici, dar, din motive neacceptate de mine necunoscute mie, autorul s-a oprit. Poate aș fi putut să-l citesc „o viață întreagă”. 🙂

Citesc de multă vreme un blogul Cameliei, aproape cu fidelitate. Evident, mă atrage ceva mereu și la Diana, dar e o chestiune care devine personală și nu „la schimb” așa cum se practică. O fi suficient? Îndrăznesc să cred că nu! Mereu voi deschide și pagini noi și, poate le voi închide pe unele vechi.

Și apoi…ce mai este „pentru toate viața” acum?

😀

Dacă vrea cineva să preia leapșa…ar fi interesant! Anca? Cristina? Claudia?