Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Arhive lunare: noiembrie 2017

Cu jungla nu-i de glumă

„Viaţa este o grădină zoologică în junglă.”

-Peter De Vries

Te trezești dimineața (uneori mult prea devreme!) într-o lume pe care o crezi normală. În patul tău, în casa ta, lângă lucrurile care îți sunt familiare, alături de persoanele cu care ești obișnuit. Și speri de fiecare dată că va fi o zi liniștită, că îți vei îndeplini sarcinile obștești și că totul va fi în absolută armonie.

Doar că apoi…trebuie să pleci la muncă! Și viața ta devine ca un joc Jumanji: un film, o aventură, o junglă, uneori o comedie! „You pick a character and you are that person in the game!” Asta dacă ești norocos și nu alege viața vreun avatar în locul tău!

Viața ca o/în junglă

Aflu că pe pe 29 decembrie 2017 se lansează și în România filmul „Jumanji: Welcome to the Jungle”.

afis_Jumanji_ro.jpg

Și pentru că mi-a fost dragă prima variantă din 1995 cu actorul meu preferat, trag o privire la trailer:

Suficient cât să îmi dau seama de două lucruri. Mai întâi că merită să-mi petrec vreo două ore la cinema cu nelipsita pungă de popcorn ca să mă deconectez. În al doilea rând, este clar că oi fi găsit și eu o consolă veche pe undeva și că am apăsat cu degetul, însconștient, pe vreun buton! Doar așa se explică unele experiențe din mediul… intelectual în care îmi desfășor activitatea!

Sunt un fel de Karen Gillandevenită Ruby Roundhouse, într-o luptă pentru supraviețuire. Nu de sănătatea și integritatea mea fizică mă tem, ci de cealaltă, „telectuală”. De aceea, de mult ori îmi doresc să am niște super-puteri ca să fac față pericolelor și întâmplărilor aproape hilare de la locul de muncă din propria junglă.

karen gillian

Fiecare junglă cu Sfinxul ei! Nu trece nimeni de el, decât dacă se dovedește mai inteligent! A fost însărcinat de „mai-mari” cu trierea persoanelor care arată corespunzător și care respectă eticheta. Nu intri acolo dacă ai blugii rupți și părul roșu, ușor ciufulit. Nici într-un caz cu buricul dezgolit sau pantalonii mai sus decât prevede legea! Asta pentru că i se activează simțurile și ai toate șansele să simți pe șira spinării lipicioșenia privirii languroase. Cum ar fi să-i pot controla mintea? Să-l fac să vadă doar ce vreau eu să vadă, în ciuda oricăror aparențe. Eventual să se vadă el însuși gol, dezvelit și să se simtă neputincios!

La etaj, găsești the big Gorilla. La propriu! Te pândește de cum intri și se aruncă peste tine cu toată puterea: ce ai mai făcut, pe cine ai mai văzut, dacă știi ce a pățit Gigi electricianul, dacă ai văzut cât s-a făcut kilul de ceapă și tot așa. Te sufocă în toate conotațiile posibile. Dacă nu îi iese cu întrebări nesfârșite și ridicole, se așază în fața ta, cu mâinile gigantice întinse cât să se li se vadă toată grăsimea și te fixează la perete ca să fie sigură că nu pleci până nu termină ce are de zis. Mi-aș dori să am abilitatea de a trece prin orice fel de obiecte solide. Să o las în urmă gesticulând și bătându-se cu pumnii în piept de supărare s-a trezit fără ascultător.

The snake. Pe ăsta nici nu îl simți când și cum se apropie. Alunecă sâsâind și te pomenești cu el încolăcit în jurul gâtului, șoptindu-ți câte o sarcină de lucru, în timp ce scuipă venin prin spațiile unde se presupune că ar fi trebuit să existe dinți. Aș vrea să mă pot transforma în apă, și să-i alunec din strânsoare, scurgându-mă și regrupându-mi celulele purificate într-un alt capăt al…junglei.

Maimuța. Rotunjoară și foarte gălăgioasă, țipă scurt și asurzitor, dar încontinuu, de zici că are normă de cuvinte în fiecare zi și îi e teamă că apune soarele înainte să le termine. Nu i te poți împotrivi, căci te doboară, nu te poți ascunde, că apare de unde nu te aștepți. Ce bine ar prinde o super-putere…specială: Freeze! Și să înghețe acolo! Să stea nemișcată, cel puțin până mă îndepărtez suficient de mult.

Pantera neagră. Te pândește de departe și te urmărește pășind tăcut în spatele tău. Chiar dacă apuci să o zărești, îți lasă impresia că nici nu te bagă în seamă, că nu exiști. În realitate, abia așteaptă să te întorci cu spatele și să-ți sară dintr-un tufiș, cu ghearele înfipte în carnea moale. Nu trebuie să te omoare, căci se distrează mai bine chinuindu-te. Mi-aș dori forță! Să pot răspunde atacului pe măsură, să ne încleștăm în luptă dreaptă și să-i anihilez puterile, iar la final, să stau victorioasă deasupra ei.

În junglă nu strică niciodată să ai super-puteri! Mi-ar plăcea să am abilitatea de a manipula timpul. Și de câte ori ceva nu iese cum trebuie sau pericolele se dovedesc prea mari, să pot derula și să o iau de la capăt. Până când iese așa cum trebuie. Alteori simt că mi-ar prinde bine să-mi pot schimba forma. Să fiu pasăre când nu e de stat pe pământ, să pot trăi sub apă dacă simt că acolo aș fi mai în siguranță sau să fiu insectă ca să mă strecor nevăzută din fața pericolelor.

Filmul e film. Din păcate și realitatea e realitate. Dar mi-aș dori să am puterile astea de fiecare dată când se apropie ziua de luni și trebuie să mă pregătesc psihologic pentru întâlnirea cu viețuitoarele junglei mele.

………………………

O Pisică Neagră ne-a provocat la un exercițiu de imaginație cu sponsorul InterComFilm, pentru penultima probă a SuperBlogului 2017. N-ar strica o super-putere specială: să pot intra în mintea ei si să-i dictez ce notă să dea abordării…inedite a subiectului 😀

intercomlogo

 

Give me 5!

-Iubi, ești gata?

-În 5 minute!

Oh! Dacă bărbatul ar avea câte 1 leu de fiecare dată când femeia zice că e gata în 5 minute, ar însemna șanse serioase să devină milionar într-un timp record. De câte ori nu ați auzit celebra replică? Cum vă activează ea sistemul nervos și vă testează răbdarea până la limită? Sau de câte ori nu v-ați auzit rostind-o, cu încrederea oarbă că veți reuși chiar să fiți gata în intervalul cu pricina?

E clar că toată experiența umană se dă peste cap în momentul în care un eveniment ne cere să ieșim din casă urmând o anumită etichetă. Oricât de mult te pregătești, parcă mereu apare ceva în ultima clipă care te face să dai punctualitatea peste cap definitiv.

„5 minute” în limbaj feminin

Pregătirile încep devreme. „Ca să ai timp” mergi la coafor, la machiaj, îți faci manichiura. Tipul zboară (habar nu ai unde și cum) și constați că ai plecat dimineață la ora 9, iar acum e 14. Consortul te întreabă ironic dacă era coadă la coafor și dacă toată lumea s-a programat în același loc tocmai astăzi. Nu e pentru că ar avea ceva împotrivă, dar estimează că lucrurile nu vor ieși din tiparul clasic și că nu veți pleca la timp din casă NICI de această dată.

Îl ignori. Nu știe ce zice! Până la 19.30 mai este timp! Urmează devastarea dulapului. Răscolești printre rochii, salopete elegante, bluze, cămăși, fuste. Inițial se conturase în mintea ta ținuta perfectă.

bluze.jpg

Constați, însă, cu stupoare, că hainele sunt prea strâmte. Deh! Au mai trecut niște ani peste tine sau ai consumat cam mulți carbohidrați în ultima vreme. Oricâte eforturi faci, nu reușești să te încadrezi în dimensiunile hainelor preferate. Varianta „b” pică atunci când îți amintești că nu te-ai simțit foarte confortabil în ea ultima dată. Varianta „c” îți pare demodată. Încerci diverse combinații, sperând să ai un moment de inspirație divină:

Iubi, să știi că este deja ora 18. Îngrijorarea lui crește când te zărește ÎNCĂ în treningul de casă, înjurând printre sertare și dulapuri.

Pufnești. Și ce dacă e ora 18? Mai e până la 19.30! Ai lucruri mai importante pe cap acum, legate de apariția ta încântătoare la minunatul eveniment. Te decizi, în sfârșit. Ai găsit ținuta care te mulțumește, dar nu merge cu pantofii tăi eleganți și comozi. O iei de la capăt, spre disperarea consortului care este cu ochii pe ceas, ca pe cronometrul de la maraton.

Știi că nu îmi place să întârziem! 

Ups! A dispărut „iubi” din frază! Nu poate să fie semn bun. Deschizi dulapul unde se regăsesc înșiruiți pantofii de damă și ții degetele încrucișate, în speranța că vei găsi o soluție pentru situația de criză.

 

5 minutes to save the world

-Nu ești gata încă? Glasul lui are un efect… de tunet.

Încă 5 minute, dragule!

Consortul găsește resurse să zâmbească neîncrezător după această replică. Dar ți se pare un zâmbet ușor contorsionat, aproape nervos.

Accesorii! Nu ai accesorii! Alergi pe tocuri, în timp ce parchetul sună îngrozitor de tare. Unde o fi colierul acela pe care l-ai primit de la el la ultima aniversare? Și cerceii turcoaz? 4 minute. Te panichezi! Mai arunci o privire în oglindă. Rimelul nu pare suficient. Rezolvi problema repede. Așa ai crezut tu! Căci ceasul este neiertător: 2 minute! Ai vrea să oprești timpul înainte să înceapă o discuție aprinsă despre „time management” în cazul femeilor. Consortul e la ușă. Îmbrăcat, aranjat, parfumat… Ah! Parfumul! Ai uitat de parfum! Te întorci din drum, tot în alergare, tropăind din nou pe parchet. Auzi în urma ta ușa trântindu-se. Consortul a ieșit să pornească mașina. Ultimul minut! Ieși din casă aruncând cu o umbră de ruj pe buze, dar fericită că ai reușit să respecți acest ultimatum.

5 minute bărbătești

Pare că pentru ei minutele trec altfel. Nu există atâtea opțiuni de pantofi pentru bărbați care să le dea peste cap alegerile. Uimitor, toate par să se potriveasc cu orice ținută ar alege! Prin urmare, calcă o cămașă, alege o pereche de pantaloni și un sacou și lucrurile sunt perfecte! Nu sunt necesare retușuri, singurul accesoriul este un ceas de mână. Et voila!

Mult mai dificil pentru ei este să înțeleagă că „o femeie care se machiază este precum un film descărcat de pe torrent când nu ai seederi cu viteză stabilă. Este gata în 10 minute, în 5 minute, în 12 minute, în 9 minute, în 3 minute, în 18 minute.” (citatepedia.ro) Sau că perfecțiunea feminină cere sacrificii, retuluri și, invariabil, mai mult timp!

……………………………………..

Am reușit să mă încadrez în deadline și pentru această probă la Answear.ro, în cadrul SuperBlogului 2017

answear

 

 

Eu mănânc, tu mănânci, noi ne jucăm!

Nu sunt foarte prietenoasă cu toamna. Mai ales când aruncă peste tot cu ceață și îmbracă orașul în gri. Ne-am împrăștiat fiecare prin camera lui unde ne-am văzut, o vreme, de treburile noastre. Unul a citit, celălalt s-a uitat la un meci de handbal, iar juniorul a zăpăcit tastele laptopului cu FIFA.

-Mami, m-am plictisit!

Nu l-am băgat prea mult în seamă. Am auzit de atâtea ori replica asta, încât m-am setat să nu o mai las să-mi alerteze nervii.
La un moment dat, s-a băgat în sufletul meu, trăgând cu ochiul la ceea ce făceam.

-Hei, stai așa! Ce e aia? Dă puțin înapoi! Mai! Încă puțin!

Nu aveam nici cea mai vagă idee ce văzuse în timp ce derulam paginile rețelei de socializare cu același sentiment de moleșeală tomnatică.

-Ce e asta? Un telefon Huawei!!!

Superblog-SharePlay-800x800px-768x768

În acest punct trebuie precizate două lucruri esențiale. Mai întâi că puiul e fascinat de concursuri! Are impresia că e suficient să trimită vreun cod de pe vreo etichetă ca să se vadă cu premiul la ușă. Mai grav decât atât, visează de ceva vreme să pună mâna pe (a se citi „să cumpere din banii lui”) un smartphone.

-Ce trebuie să facem, mami? Participăm?? Te rooog! Te rooooog!

Îl lămuresc că e un concurs lansat de Wu Xing și că trebuie să construim una din provocările lansate pe site, folosind cutiile și bețișoarele rămase după ce comandăm (și mâncăm!) mâncare chinezească.

-Ce înseamnă mâncare chinezească?

Să-i spuuun, să nu-i spuuuun…

-Înseamnă furnici în copac, urechi de lemn…

-Hei! Râzi de mine? Furnici??? Nu cred că vreau!

-Tu poți să mănânci pui cu orez sau niște paste. Ori un desert specific…

Decidem să facem o comandă în grup. Noi pentru că ne cam încerca foamea și nu avea nimeni chef să gătească ceva rapid și bun, puștiul pentru că începuse să spere că poate câștiga marele premiu un smartphone Huawei P10Lite. Invităm și prietenul puștiului, pe Alex, la dezmăț, ca să echlibrăm balanța.

Wu-Xing-1120x470 - 4-Produse-05

Pentru că nu ne-am putut pune de acord ce ar fi de gustat, am comandat câte puțin din fiecare.

-Dai și tu Share la cutia aia de Noodles?

-Mai lasă-mi și mie orez din cutia ta!

-Unde e puiul ăla Shaghai?

Așa că, după marele festin, pe pe masă zăceau 12 cutii WU XING goale și 4 perechi de bețișoare chinezești.

-Sper că nu vrei să le arunci! îmi zice juniorul văzându-mă pregătită să le strâng. Avem de participat la un concurs, ai uitat?

Uitasem! Ne-am adunat în jurul mesei, am curățat puțin cutiile și ne-am pus pe joacă! Doi adulți și doi copii, 12 cutii și 8 bețișoare. Jocul era așa: fiecare dintre noi trebuia să inventeze o provocare, când îi venea rândul, folosind exclusiv din ceea ce era pe masă. Când era gata, trebuia să strige Wu Xing – copilul a crezut de cuviință că ne trebuie un strigăt de luptă – și să numească următorul…provocat. Cine rămânea fără inspirație, ieșea din joc. Până la ultimul, care era desemnat câștigător.

Juniorul a fost primul. A constuit un turn punând una peste alta, cu mare grijă, fiecare dintre cutii.

-Cel mai înalt turn din lume! WU XING! Mami, you are next!

M-am uitat îngrozită la grămada de pe masă… Am luat două cutii pe care le-am închis și le-am pus drept ferestre ale unei case. Două bețișoare au alcătuit acoperișul, iar pe marginile laterale și la bază, am mai pus celelalte 6 bețișoare.

-Home sweet home! WU XING! Alex?

Alex e fan extratereștri! Așa că a folosit o cutie pentru capul extraterestrului și două bețișoare drept antene. 

– Ăsta e Zag-Zag. De pe Marte, că e roșu! WU XING! E rândul tău!

Consortul părea dezorientat. A luat șase cutii și le-a așezat în formă de V. Apoi a pus trei bețișoare unul în capătul celuilalt înăuntrul V-ului.

-Martini! Pentru doamna! WU XING!

Hmmm, martini fără măslină?  Am luat-o de la capăt și fiecare a trebuit să facă o figură geometrică din cutii și bețișoare. Un cerc, un pătrat, un dreptunghi, un triunghi.… Apoi ne-am întrecut în litere: un A, un B, un C, în cifre și tot așa… Am constatat că imaginația s-a mutat toată la copii! Așa că, inevitabil, am pierdut! Câștigătorul a fost tot copilul personal, care a făcut o piramidă.

Ne-am pozat, am pozat și provocările și ne-am amintit de concursul Share and Play. Am ales provocarea dragonului – Dragoniada – am făcut fotografia și ne-am înscris. Copilul visează acum la premiul cel mare, iar eu aș mai gusta un pui în sos dulce acrișor!

Concursul e pe bune! Dacă vreți să mâncați, să vă jucați și să câștigați, începeți cu o comandă WU XING prin aplicație, online sau telefonic. Savurați bunătățile, alegeți-vă provocarea, faceți poza și înscrieți-vă în concurs. Dacă veți cțștiga, nu uitați cine v-a dat pontul! 😀

…………………………………….

Provocare…chinezească de la WU XING la SuperBlog 2017

logo-wu-xing-2-300x300

Cafea cu arome de trecut (Capitolul XVI)

“Let me wake up next to you, have coffee in the morning and wander through the city with your hand in mine, and I’ll be happy for the rest of my fucked up little life.” 
― Charlotte Eriksson

Se trezi îndreptându-se aproape mecanic spre bucătărie. Desfăcuse cutia cu monodoze de cafea și acum se uita încurcată spre butonul de pornire: în fond, pentru cine avea să o prepare în dimineața asta înnorată de toamnă?

 

Îi rămăsese gândul ca un gest reflex de pe vremea când… Da, de pe vremea aceea, când diminețile aveau invariabil aromă de cafea... Când ea deschidea puțin pleoapele, cât să întrevadă lumina zorilor și să-și dea seama că îi bătuseră de multă vreme în geam, deja:

Hei, leneșo! Se răcește!

Îi spunea mereu astfel cu o drăgălășenie pe care nu avea să o mai regăsească vreodată în vocea altcuiva. Ea nu bea niciodată cafea. Dar el pregătea mereu două cești, din care aburul se ridica în spirale, parcă dansând, semn că dimineața va fi una reușită. Apoi își deschidea tableta să verifice repede corespondența în timp ce sorbea cu nesaț din ceașca albă. Ea lua în mâini cealaltă ceașcă, o învelea cu degetele subțiri și și-o apropia de nări, ca să-i simtă aroma. Așa, cu ochii închiși. Era singurul moment în care lăsau liniștea să le invadeze spațiul intim, un fel de pauză pe care și-o îngăduiau, fără plece unul de lângă altul.

Cafea

Cafea Kafune

-„Iar te-ai cufundat în stele...”?

Mâna lui mângâindu-i șuvița rebelă de pe frunte o trezea din visare. Iar ea îi răspundea cu un zâmbet larg, întorcându-și fața, doar ca să-i sărute podul palmei. Ar fi înghețat momentul acela, i-ar fi sorbit cuvintele și le-ar fi sădit în suflet – semințe – din care să încolțească mai târziu visuri.

Știau că e ultima zi împreună și totuși niciunul din ei nu îndrăznea să vorbească de spre asta. Despre cum va fi arătând viața lor după ce, la miezul nopții, vor urca în avioane diferite.

Știi, m-am tot gândit. Mi-ar plăcea mult să mă trezesc lângă tine în fiecare dimineață, să ne bem cafeaua și apoi să hoinărim prin oraș ținându-ne de mână o zi întreagă.

Timpul, însă, se scurge. Este cel mai relativ lucru din această lume. Viclean și fără milă, îți fură secunde și te lasă, în schimb, cu gustul amar al lucrurilor pe care le-ai fi putut face dacă el, Timpul, ar fi fost mai îngăduitor.

Cât trecuse de la clipa aceea pe care amândoi ar fi vrut-o veșnică? Refuzase să numere orele, zilele, lunile, anii… De atâtea ori încercase să recompună tabloul vieții lor împreună și de fiecare dată se dovedea ucenic nevrednic al lui Picasso, căci realitatea nu părea decât un amestec de chipuri, culori și forme.

***

Pe drum spre serviciu își cumpără o pungă de cafea boabe. O făcuse într-un mod atât de natural, de parcă făcea parte din obișnuințele ei zilnice. În realitate, nu voia decât să-și facă o cafea la birou, doar ca să ia în mâini o ceașcă albă, să o învelească în degetele subțiri și să și-o apropie de nări, ca să-i simtă aroma. Așa, cu ochii închiși. Și cu amintirea mâinii lui mângâindu-i șuvița rebelă.

cafea 2

Cafea

……………………………………………

O invitație la cafea din partea unui sponsor de seamă al SuperBlogului 2017, LaFântâna.

apa-de-izvor2

Între timp, s-a mai scris un capitol din Tentativa de roman.

Triumful modernității : alb, curat, parfumat ca Nufărul

Miros de iarnă. Stau cu nasul lipit de fereastră și mă zgâiesc la oamenii care trec pe străduța dintre blocuri. Zăpadă! Ce-aș mai ieși cu sania!

-Ia-ți nasul de pe geamurile alea! Abia le-am șters!

Biata mama! De câteva zile tot trebăluiește. Uneori urăsc sărbătorile pentru că o văd chinuindu-se, printre turele de zi și de noapte, ca totul să arate lună. Azi o cameră, mâine un dulap din cealaltă cameră, poimâine baia… E obosită. Și nervoasă. Ar arunca jucăriile alea cât colo, ca să nu le mai vadă împrăștiate peste tot. Freacă de zor la șifonierul din camera noastră. Urmele de cretă de la „ora de română”, când Rudia se dăduse profesoară, se încăpățânează să rămână acolo. Mama nu zice nimic. Șterge insistent, doar-doar reușește să facă lemnul ăla să arate ca nou. Ce-o fi în gândurile și în sufletul ei?

Spirtul e la putere. Dezinfectant și „agent de curățare” cu valoare universală. Că e mobilă, că e dușumea, că e geam… (Multă vreme am asociat sărbătorile cu mirosul înțepător de spirt. Sau de hipoclorit.) Nu știu cum rezistă mâinile mamei la atâtea cazne. Sunt aspre și obosite. Cada plină ochi, lenjeriile se scaldă în voie în apa îmbibată cu substanța aceea incoloră și puternic mirositoare. Iar mama speră că merită tot efortul ăsta ca să le facă din nou albe. Urmează curățenia în baie. Tot cu „hipo” sau cu detartrant, spre disperarea tatei care, venind de la serviciu dintr-un mediu toxic, nu mai suportă același „tratament” și acasă.

Covoarele! Ligheanul cu apă și celebrul oțet sunt pregătite în hol. Mă tem că nu mai scap de data asta! Mă îmbrac bine, îmi pun fularul și mănușile, iau bătătorul de covoare și… Ce aș mai fi ieșit cu sania astăzi!

Departe de vremurile acelea…

Clopoței, muzică stridentă „de sezon”, luminițe peste tot, globuri, ornamente, aglomerație, goana după cadouri… Nimic nu mai seamănă cu vremurile de atunci. Nici măcar zăpada, care acum întârzie mereu la întâlnirea cu Crăciunul. Aș vrea să mă bucur și eu din plin, cu inima deschisă ca atunci când stăteam cu nasul lipit de geam, privind la străduța dintre blocuri, acoperită de zăpadă. Numai că uneori simt că s-a pierdut de tot farmecul iernilor de altădată… Poate doar flaconul negru de detartrant de la Nufăr sau soluția de la Triumf pe care o folosea mama ca să curețe aragazul mai leagă, ca o punte, acel atunci de acum. Au fost veșnic „experți în curățenie”, ajutoare de nădejde în strădania mamei de a face casa lună.

Am moștenit, cred, de la mama, ideea asta fixă că trebuie să faci curățenie în cele mai mici detalii. Să nu rămână niciun colț, oricât de ascuns, necurățat. Poate de aceea, primul lucru când îmi vine în minte la apropierea sărbătorilor este că trebuie răsturnată casa cu fundul în sus. Iar??? Perdele, covoare, aragaz, oale, dulapuri…Te uiți la ele cu mâinile încrucișate și nu știi pe care să pui mâna mai întâi. Îți cam vine să-ți iei lumea în cap, dar îți amintești repede că nu există o astfel de opțiune. Te înarmezi cu răbdare și cu produse care fac curățenia mai ușoară și îi dai bice.

Cum să faci curățenie mai ușor

Ai putea să începi cu un descântec pentru curățat de…Farmece! Nu știu dacă sunt șanse să funcționeze, dar măcar pornești la drum cu bună dispoziție.

Strategia e simplă: o iei din timp. Pe principiul „Graba strică treaba” și mai dă și dureri de cap, nu lași deadline-ul să te prindă din urmă. Le împarți, frățește: pe căprării, pe responsabilități ale membrilor familiei, coabitanți ai apartamentului, sau pe priorități. De obicei încep cu dulapurile. Îmi ia cel mai mult timp, pentru că îmi place să scot de prin ele, să împrospătez, să șterg cu Nufăr de mobilă pentru un miros proaspăt de frezii. Urmează ferestrele. Unii fug de treaba asta. Pe mine aproape mă relaxeză. Mai ales dacă mă cocoț pe vreun scaun, ca să fiu la înălțime, cu căștile în urechi pentru un impuls muzical și cu un Nufăr Verde pentru geamuri la îndemână. Nu am covoare prea multe sau mari, dar îmi place să apară ca noi de fiecare dată când vin sărbătorile. Am căutat un produs care să le curățe și să le împrospăteze, ca și cum abia le-am adus de la curățătorie.

5624-nufar-covoare-si-tapiterii-500ml-2.jpg

Las consortul să se ocupe de baie, că tot a devenit specialist în ultima vreme. Ba chiar produsele de curățenie și le alege singur. Printre ele, Nufăr dezinfectat pentru baie, fără clor, că e alergic, dar cu acțiune bactericidă și fungicidă. Dar ceea ce cred eu că este o invenție genială, e Nufăr pentru desfundat țevi și chiuvete! Ge-ni-al! Torni flaconul, lași 10 minute, dai cu apă caldă! Misiune îndeplinită!

5665-nufar-desfundat-tevi-2

Bucătăria e, însă, a mea! Am rămas fidelă clasicului Triumf, chiar dacă am schimbat aragazul pe plită și cuptor electric. În plus, am salvat și cuptorul cu microunde de la titlul de „cel mai imposibil de curățat aparat electrocasnic”! Tot cu Triumf.

generala-768x768

Avantajul de necontestat este că am la îndemână tot felul de produse care curăță repede și sunt eficiente. Și odată cu procesul de rebranding, Farmec a scos și alte subgame, deci nu ai cum să rămâi descoperit. Tocmai de aceea merge totul strună. Ba mai am timp să-i mai dau mamei o mână de ajutor. E fericită că acum arată altfel sesiunile de curățenie înainte de sărbători! Mai povestește din când în când, zâmbind, despre lupta cu balaurii de pe vremuri.

Mama nu mai are mâinile aspre acum. Și uneori mă mai strecor cu capul în poala ei, să mă mângîie ca în vremurile de demult. Mai ales la ceas de iarnă, așteptând ca străduțele dintre blocuri să se acopere cu zăpadă.

…………………………………………….

Am făcut curățenie de sărbători cu Farmec, la SuperBlog 2017

Logo-compania-FARMEC_1504099339-300x300.jpg

 

Aniversare de suflet la Hotel Royal

„Cum se numeau […] ceilalţi doi, bărbatul cel încruntat şi femeia cea harnică, pe care-i vedeam des prin casa noastră şi care la început nu arau aşa bătrâni?

Iona, Marin Sorescu

60. Îi număr o dată și încă o dată cu nedumerire. Mi se pare că sunt nedrept de mulți și au trecut nepermis de repede. Cu toate acestea, imaginea ei este, în mintea mea, aceeași: femeia subțirică și foarte iute, trebăluind mereu, alergând încoace și încolo să fie toate lucrurile făcute la timp și bine.

mama.jpg

Mama mea împlinește curând 60 de ani! Este în același timp o exclamație, o mirare, o întrebare aproape retorică. Mama mea este un om minunat! Cu o inocență greu de înțeles uneori și cu un suflet extrem de mare, este omul care merită tot ce este mai bun și mai frumos. Și pentru că este o zi specială, pentru un om special, nu poate să treacă așa, ca o simplă aniversare.

Cadoul meu pentru mama 

Vreau să o rup de truda cotidiană, să uite că a mai rămas ceva de spălat sau ceva de gătit ori de făcut prin casă. Nu a mai ieșit de mult „în lume”, pentru că mereu intervin alte lucruri cu „prioritate”. Știu că i-ar plăcea tare mult la Poiana Brașov, mai ales că nu și-a mai văzut de ceva vreme prieteni vechi care locuiesc în zonă. Aniversarea ei este un eveniment important, așa că am căutat o variantă potrivită pentru organizarea de evenimente în Brașov

hotel

Hotel Royal este aproape de civilizație – doar 6 km de Brașov – dar locul în care este amplasat păstrează ceva din intimitatea munților. Voi alege o cameră mare și luminoasă cu vedere spre verdele pădurii, o priveliște care pare ruptă din locurile copilăriei ei. Știu că i-ar plăcea să-și savureze cafeaua la răsăritul soarelui în balcon, cu ochii pierduți printre ramurile care îmbracă versantul. Aș vrea să simtă fericire și să se bucure de mirosul pământului reavăn și liniștea dimineții. Fără niciun alt gând în afară de acela că se află acolo doar ca să se relaxeze.

cafea

Mamei îi place să se înconjoare de oameni dragi și frumoși. Cu siguranță este o genă moștenită de la bunicul, ale cărui aniversări sunt și astăzi „de pomină”. Surori, nepoți, prieteni foarte dragi. Pentru că îi cunosc foarte bine, știu că ar răspunde cu inima deschisă propunerii de a-i face mamei o petrecere surpriză: o seară de neuitat într-un altfel de salon de evenimente în Poiana Brașov

Îmi imaginez că ar fi un loc plăcut de toată lumea. Înăuntru, atmosfera caldă pe care o dau, de obicei, sufletele frumoase, cu aranjamente florale și cu un meniu special, cu muzică și, mai ales, cu voie bună. Cei mai în vârstă vor dori să stea la masă, în virtutea unui tradiționalism pe care-l leagă de o anumită etichetă. Cei mai tineri vor aprecia un bufet suedez, ca să le rămână spațiu suficient pentru ringul de dans.

Nu va avea nimeni grija copiilor, căci fie se vor bucura de locul e joacă, fie se vor întrece în competiții de biliard sau darts până când vor fi doborâți de oboseală. Ori până când vor descoperi rețeaua WI-FI la liber și se vor arunca peste tablete și telefoane, profitând de faptul că părinții sunt ocupați cu a se simți bine.

Afară, pe terasă, s-ar lega discuții lungi despre trecut, despre amintirile care îi leagă pe oameni, despre planuri de viitor. Asta până când momentul tortului va solicita prezența tuturor înauntru. Și atunci ne vom întrece cu toții în urări, o vom îmbrățișa și-i vom întinde cadouri de suflet, acceptându-i fiecare lacrimă apărută în colțul ochiului, în semn de fericire și împlinire. Apoi o vom lua de la capăt cu distracția și voia bună, până când zorii ne vor amenința că ar trebui să ne retragem în camerele noastre.

A doua zi, după un somn prea scurt și un mic dejun delicios și variat, mașinile vor rămâne în parcarea privată a hotelului, iar noi ne vom desfăta cu frumusețile locului. O plimbare lungă care va face bine și trupului și sufletului. La finalul zilei, o saună e mai mult decât binevenită, cât să ajute protagonista să se relaxeze după un sfârșit de săptămână atât de încărcat.

Ar fi rețeta clasică pentru buna dispoziție. Doar că voi avea în vedere ingredientul secret care să facă momentul cu adevărat special. Căci mama merită un răsfăț pe măsura importanței ei în viața noastră.

………………………………………

O aniversare, deocamdată virtuală, pentru mama Rudiei, la SuperBlog, cu Hotel Royal.

Royal-300x300

 

Rudia, la modă. Între ieri și astăzi

answear.roMă mai apucă nostalgiile din când în când. Și atunci iau la răsfoit albumele cu poze din cele mai îndepărtate decenii. Dau câte o filă, mai curge câte o lacrimă, un zâmbet mi se mai desenează în colțul gurii. Însă uneori, râd cu lacrimi! Fotografiile sunt atât de…sincere și generoase! Te arată exact așa cum te găseai la marginea cealaltă de secol și păstrează cu fidelitate detalii despre care uitaseși între timp.

Mi-am amintit de anii de facultate. Deh! „Renumerație după buget, coane Fănică!”. Venea bursa, luam cărți! Hainele nu făceau parte din priorități! Așa că, pe bună dreptate, mă minunez de ținutele improvizate în acele vremuri străvechi! Fusta de vâscoză, petrecută după mijloc, total neasortată cu bluza albă, dantelată, iar în picioare, celebrele platforme la modă! Nu vă vine să credeți, nu?

poza eu

Nici mie! Zâmbesc și trec mai departe. Traversez rapid albumele, urmărind evoluția mea în materie de fashion și mă gândesc: „Slavă Domnului că s-au schimbat vremurile!”

Fotografiile de la absolvire sunt neprețuite! A fost un moment drag mie, dar cel mai bine îmi amintesc de povestea rochiei de banchet! Cumpărat material. Roz. Nu întrebați motivul, că nu mi-l mai amintesc! Căutat croitoreasă. Găsit. Cu greu(tate). Căutat model de rochie. Fără succes! Am improvizat: asimetriile erau în vogă. Făcut probe. Nenumărate! Ridicat rochie de la croitorie. Constatat că este mai transparentă decât prevede legea. Căutat soluție. Găsit soluție. Îmbrăcat frumos și elegant. Văzut colege cu rochii de bal, veritabile Cenușărese. M-am simțit ușor modestă, dar asta nu m-a împiedicat să savurez momentul!

poza bal

Imaginile de mai sus sunt un fel de Rudia’s Secrets! Evident, am lăsat deoparte ceea ce nu mi-a picat tocmai bine, ca să nu transform postarea într-o veritabilă comedie în care aș fi avut rolul principal.

Când clipa te ia prin surprindere

Unele persoane (mai ales femei) sunt mereu pregătite să facă față oricărei situații de criză. Mai o bluziță de schimb că „dacă verși cafeaua?”, mai un make-up kit ca să-și împrospăteze machiajul la nevoie, mai un pantof în pungă pentru când tocurile îți ucid picioarele și tot așa. Cu Rudia lucrurile stau altfel. Dulapul e plin de tot ceea ce este comod, la îndemână și nepretențios! Un profesor atipic, care preferă blugii și cămașa, iar în picioare ceva mai mult decât comod.

Numai că uneori, Rudia uită. Cum a uitat, de pildă, acum ceva ani, că promoția de atunci o invitase la o poză de grup, pentru posteritate! Toată lumea dichisită, aranjată, în timp ce Rudia căuta ieșiea de urgență! Nu era loc să te fofilezi, căci elevii insistau să aibă o amintire cu profa! Faină amintire, zic! Sau nu!

poza scoala

Se presupune că o astfel de întâmplare se lasă cu „învățătură de minte”. Ba bine că nu! Altă dată am uitat de ditamai Gala la care se presupune că invitații de seamă reprezentau instituția. Uita-m-ar relele! Nu mi-a rămas decât să mă așez într-un colț și să spun cu năduf:

Cri-cri-cri,
Gală, cri!
Nu credeam c-o să mai vii!
Că puteam și eu să-mi pun
o botină și o rochiță
sau mergeam să mă-mprumut
la vecina fără fiță!

Poză nu arăt, că încă nu am trecut peste rușinea momentului!

Here is the Answear!

Pesemne că tot am învățat ceva până la urmă: să profit la maximum de fashion ecommerce!

weekend-discounts-768x402

Cea mai bună idee este să-ți cumperi ceva când NU ești în fibrilație, când NU esti stresat de evenimentul care se apropie și te găsește cu dulapul …dezgolit. Pe principiul „iarna-car și vara – sanie”. Te abonezi, de pildă, pe Answear.ro. Dimineața devreme, vine mailul cu noutăți:

Screen Shot 2017-11-15 at 23.18.21.png

Ce bucurie mai mare decât să navighezi printre reduceri! Găsești și ce nu gândeai că-ți trebuie! Faci o listă, bagi în coș și aștepți fericită coletul cu bucurii! Ai produse originale de la branduri de top, care ajung la tine până apuci să le povestești prietenelor ce minunății ai mai găsit pe site.

Cum ar fi fost banchetul acela, să fi avut atunci acces la Answear? Să-mi fi putut clăti ochii cu atâtea rochii elegante, iar singura problemă să fi fost pe care să o aleg!

Dar cum aș fi arătat eu în poza de absolvire a tinerilor mei, cu un sacou de la Mango și niște botine Gino Rossi?

Iar Gala aceea ar fi rămas memorabilă cu o pereche de cizme Tommy Hilfiger sau Caprice și o fustă elegantă Answear!

Timpul înapoi nu îl mai putem da. Mai ales că el este mereu pe repede înainte. Dar lecțiile le putem învăța chiar și privind fotografiile vechi, din care îți face cu ochiul „the old you”. În final, „moda este ceva care vine din interiorul tău”. – Ralph Lauren

………………………………….

Am fost „la modă” cu Answear la SuperBlog2017.

answear

Edifier- Din pasiune pentru calitate

A vinde a devenit, în zilele noastre, o artă. Este o evoluție spectaculoasă de la ideea inițială a unui salesman umblând din ușă în ușă cu scopul de a convinge oamenii să-i cumpere produsele. Astăzi companiile se întrec în realizarea celor mai serioase studii care să le ofere soluția supremă pentru a le crește vânzările.

Și totuși, ce face diferența între un vânzător și altul? Ce calități trebuie să ai ca să fii mai presus de concurență și să atingi succesul?

Cine nu a avut experiențe neplăcute încercând să cumpere un anumit produs? Cu vânzători reci și scumpi la vorbă, de parcă intrarea ta în magazin le-a făcut o mare defavoare sau i-a deranjat. Sau poate cu insistențe exagerate cu privire la un anumit obiect, dându-ți senzația că dacă nu îl cumperi, poți ieși vătămat serios din magazin. Ori plictisiți de „poezia” impersonală recitată de vânzător, fără ca el însuși să creadă câtuși de puțin în produsul pe care încearcă, disperat, să-l vândă.

Cred că sunt două condiții esențiale care fac un vânzător de succes:

  1. Să facă acest lucru cu pasiune.
  2. Să se pună în pielea clientului, ca și cum ar trebui să-și vândă sieși produsul pe care îl recomandă.

Muzica înainte de toate!

Why do we make music? Because we love it! It is what we live for! (Chester Bennington)

Trăim într-o lume a sunetului. Muzica a evoluat, dând sunetului posibilitatea de a renaște în felurite forme, astfel încât să fie surprinzător de fiecare dată. Aceasta a reprezentat o provocare pentru tehnologie, căci a trebuit să țină pasul și să redea cu fidelitate noile reiterări ale sunetelor.

Așadar, cuvântul cheie este PASIUNE. Este ceea ce unește cele trei elemente: client, produs, vânzător. Clientul intră în magazin din pasiune pentru muzică. El caută un produs care să corespundă dorințelor sale. Brandul Edifier pornește din start cu un avantaj, pentru că se identifică prin pasiunea sa pentru sunet, design și calitate. Este posibil ca vânzătorul să împărtășească aceeași pasiune, ceea ce ar duce la o relație productivă pentru ambele părți. Totuși, dacă nu se întâmplă să aibă acest lucru în comun, vânzătorul poate „pune la bătaie” pasiunea pentru ceea ce face.

Cum vinzi un sistem audio Edifier S2000Pro?

1.Primul contact.

Începutul relației cu noul client se conturează de la primul contact și este un aspect esențial. Elementul cheie: zâmbetul! Indiferent dacă persoana care intră în magazinul tău va cumpăra sau nu ceva astăzi, trebuie să se simtă confortabil, bine primit și important. Zâmbetul nu costă, dimpotrivă, aduce beneficii! Nu te arunci peste el din clipa în care a intrat. Intri în discuție natural, firesc, fără să dai senzația că „ataci”.

Bună ziua. Numele meu este Rudia. Observ că vă interesează un sistem audio. Căutați ceva anume?

2. Descoperă ce dorește clientul.

Uneori clientul știe foarte bine ce dorește, ceea ce face ca totul să meargă strună. De foarte multe ori, însă, bulversat de ofertele de pe piață, el se regăsește confuz, pierdut printre rafturile care afișează produse similare, cu lista specificațiilor tehnice aliniate, într-o limbă complet străină.

Am cumpărat un televizor mare pentru living. O achiziție serioasă pentru întreaga familie.  Acum mă interesează un sistem de boxe potrivit, ca să redea cât mai fidel calitatea sunetului. 

Clientul este  dispus, așadar, să-ți povestească. Ascultă-l îngăduitor și fii atent la detalii. Cu cât dezvăluie mai mult din nevoile sale, cu atât poți să „ghicești” produsul cel mai potrivit pentru el. În niciun caz nu-i „băga pe gât” ce crezi tu că i-ar trebui. Nu pune întrebări de formă, ci caută să obții răspunsuri pe care le poți folosi în recomandarea ulterioară.

Sunteți un pasionat de muzică, se pare!

Ești empatic, iar clientul a simțit asta. Prin urmare, va fi dispus să converseze mai departe.

În esență, îmi plac mult concertele de muzică clasică. Mă relaxează să ascult din fotoliu muzică adevărată, redată cât mai fidel, ca și cum aș fi acolo.

boxe.jpg

Înțeleg! Să simțiți sunetul pur.

Exact! De aceea, caut un procesor audio puternic. Nu vreau neapărat volum mare, știți, cu vecinii la bloc e mai dificil. În schimb, vreau să am calitate! Să nu bârâie nimic, să nu interfereze nimic. Doar muzica pură. Să pot savura în egală măsură sunetele înalte, dar să mă bucur și de sobrietatea basului.

Prin urmare este un client pretențios care știe ce vrea. În mintea ta se proiectează deja recomandarea. Dar vrei să fii sigur înainte de a o lansa, așa că plusezi:

Sunt convinsă că doriți un produs care să funcționeze la fel de bine și în cazul filmelor. Să aibă multiple conexiuni, cu intrare și pentru Bluetooth, de pildă. Poate le doriți conectate la diverse dispozitive din casă.

Corect! Dacă tot veni vorba.. Fiul meu este pasionat de jocuri. Ar fi ideal să existe posibilitatea de a fi conectate și la consola de gaming. Și apoi, tinerii…știți cum sunt. Vor fi, cu siguranță și petreceri în casa noastră. Iar muzica este mereu pe primul loc în familie. Cel mic chiar încearcă să compună. Sunt tot felul de aplicații acum care îi ajută să-și formeze gusturile și să experimenteze.

Ți-a ridicat mingea la fileu! Acum e momentul să scoți arma secretă:

Vă referiți la Virtual Dj? Cred că am înțeles foarte bine de ce aveți nevoie. Ce spuneți de un sistem de boxe care intră în domeniul producției muzicale?

Există așa ceva?

Există boxele S2000Pro, de la Edifier.

Acum îl inviți la raftul cu pricina, să se convingă singur de ce pot să facă boxele Edifier. Îi lași timp să consulte lista cu toate detaliile tehnice. Nu are sens să i le reproduci. Nu îi pune la îndoială capacitatea de a le înțelege. În fond, dacă are întrebări, i-ai arătat că ești și disponbil și suficient de informat.

Toate detaiile astea tehnice arată foarte potrivit! Acum, să sperăm că soția nu are nimic de obiectat. Nu avem un apartament foarte mare și niște boxe destul de voluminoase pot genera discuții. Ba că nu e loc, ba că nu se potrivesc cu restul mobilei…

E momentul să desfaci cutia. Urmărește-i privirea când descoperă aspectul luxos al finisajului din lemn.

boxe edifier .jpg

-Cred că design-ul acesta denotă eleganță. E un sistem „blend-in”, cu un aspect care se poate confunda ușor cu o piesă de mobilier. 

L-ai câștigat! Soția va fi și ea mulțumită că nu strică aspectul general al camerei.

E plin de surprize sistemul ăsta! Ce mai are în cutie?

O telecomandă.

boxe telecomandă

Perfect! Nu e camera prea mare, dar e atât de relaxant să folosești telecomanda în loc să te tot plimbi să dai mai tare sau mai încet.

3. Bateți palma.

Te asiguri că ai un client mulțumit. Îi repeți că ești la dispoziția lui în cazul în care mai are întrebări sau nelămuriri. Nu uiți să-i vorbești despre garanție și despre faptul că a ales, cu siguranță, calitatea. Lași loc de „bună ziua”, căci un client câștigat va reveni cu siguranță în magazinul tău.

……………………………………………..

M-am transformat în vânzător avizat și informat, la provocarea cu numărul 19 a SuperBlogului 2017, susținută de magazinultău.rologo-magazinultau_1504192561

 

 

 

Cu Work&Travel și Vacanțe Speciale spre Visul American

Se numește Valde. Este unul dintre foștii mei elevi și mi-a rămas în minte și în suflet prin felul lui de a fi în anii de școală. Am norocul de a fi avut „pe mână” copii buni, într-un liceu căruia mulți nu îi dau credit, orbiți fiind de prejudecăți. E un lucru nedrept pentru cei care sunt elevi acolo și care se străduiesc să-și croiască un drum.

Știam că anul acesta este plecat din nou cu programul Work and Travel și am vrut să văd cum îi merge. Obișnuiesc să mai trag cu ochiul din când în când pe paginile rețelelor de socializare ale foștilor mei elevi și să mă bucur văzându-i că devin, treptat, CINEVA.

Cum să meargă, doamna dirigintă? Ați spus să învăț ca să ajung departe. Și am ajuns în America!

Am zâmbit. A muncit foarte mult să ajungă acolo. S-a ambiționat să depășească și dificultățile legate de limba engleză. De-a lungul celor trei ani de când tot aplică pentru acest program, și-a făcut acolo o mulțime de prieteni, a avut câteva locuri de muncă bune și a lăsat o impresie bună celor care l-au angajat. Nu a uitat nici să-și trăiască viața printre puținele pauze dintre joburi.

valde2

sursa foto: https://www.facebook.com/profile.php?id=100002479459548

Visul american cu CND Vacanțe Speciale

Atunci când ne trezim într-o lume extrem (și uneori nedrept) de reală, încercăm să găsim soluții pentru a avea o viață frumoasă și lipsită de griji. Tineri fiind, ne gândim că avem toată viața înainte, uităm că există timp și ne făurim planuri. Unele „mai” realizabile decât altele. Suntem reiterări moderne ale căutătorilor de aur, care au visat că America, țara tuturor posibilităților, va fi un fel de tărâm promis și că îi va scoate din sărăcie sau le va împlini viețile.

Oamenii au înțeles visul american ca oportunitatea de a deveni orice îți dorești, indiferent care îți sunt originile. Și de atunci îl tot vânează, încercând să ajungă pe pământurile unde totul pare promițător. Una din variantele cele mai la îndemână, mai ales pentru tinerii de astăzi, este programul Work and Travel pentru studenți, oferit de CND Vacanțe Speciale.

Work_and_Travel_Vacante_Speciale_05-768x482

Cum ar fi fost dacă…

Mă gândesc cum ar fi arătat viața mea, dacă aș și putut avea acces la Work and Travel Vacante Speciale, studentă fiind. Să-mi petrec vacanțele de vară într-un schimb cultural internațional, în Statele Unite ale Americii. Un fel de experiență „2 în 1”: să mergi într-o vacanță specială în locuri de vis și să poți câștiga niște bănuți având un job work and travel.

Am ales să fac o facultate la celălalt capăt al țării și știu că am ales bine. Era epoca în care telefoanele mobile abia începuseră să câștige teren, iar internetul se manifesta timid în fazele lui incipiente. America? Era un fel de „one thing I would never be able to accomplish in this life”. Abia îndrăzneam să visez la a păși dincolo de granițe, oricare ar fi fost ele, doar pentru a simți cum este să fii pe altfel de pământ decât cel românesc. Să simt mirajul străinătății din postura de turist, fără să-mi doresc neapărat a trăi acolo pentru totdeauna.

Am avut trei pasiuni mari în anii de școală: literatura, limba engleză și sportul. Dovadă că și acum, peste atât de mulți ani trecuți peste mine, încă mai culeg „beneficii” de pe urma lor. Dar dacă aș fi avut șansa să-mi îmbunătățesc abilitățile, să dezvolt deprinderi într-un spațiu cultural diferit?

O vacanță cu work and travel ar fi fost o șansă enormă pentru studenta Rudia. Mi-ar fi fost mult mai ușor să mă formez, atât personal, cât și profesional. Aș fi înțeles mult mai repede că o limbă străină e de fapt o mentalitate nouă și aș fi știut cum să-mi croiesc drum spre esența ei, ca să mi-o însușesc de la vorbitorii nativi.

Aș fi explorat o lume nouă. Și nu pentru că ar lipsi ceva aici ce numai acolo găsești. Ci pentru că te poți îmbogăți vizual, spiritual, mental intrând în contact cu locuri istorice sau „de film”. Mi-ar fi plăcut să vizitez Parcul National Yosemite cu masive stâncoase impunătoare din granit, cu ape limpezi și cascade, cu arbori sequoia și o faună inedită. Mi-am dorit întotdeauna să văd cu ochii mei Muntele Rushmore, cu cei patru președinți importanți ai SUA, ale căror chipuri se întrevăd semețe, sculptate în piatra muntelui. Să ajung în celebrul Las Vegas, oraș al luminilor, al luxului și simbol al vieții trăite la cea mai mare intensitate.

De fapt, este mai mult decât șansa de a vedea niște locuri. Este șansa de a înțelege că imaginile alea pe care le găsești pe internet sau le vezi în filme, sunt desprinse din locuri reale, tangibile, care astăzi nu mai sunt atât de imposibile.

Dacă ar fi fost să aleg un job anume, aici aș fi fost în dificultate. Cu siguranță, ca student, ești fericit să poți lucra undeva, decent, cât să câștigi mai mult decât pentru a-ți asigura simpla existență. Să fii recepționeră sau cameristă într-un hotel sau motel undeva la poalele muntelui, înseamnă să ai ocazia de a simți pulsul naturii americane în starea ei cea mai pură.

Screen Shot 2017-11-10 at 22.06.31.pngAjutor de bucătar? Cu siguranță nu e chiar floare la ureche Dar câte aș fi avut de învățat despre bucătăria americană! Și apoi, șansa de a vedea Minneapolis și de a trăi acolo în jur de patru luni, de a-ți face prieteni – de neprețuit!

Cine nu a visat la marele parcuri de distracții din filmele americane? Să ai șansa de a primi un job acolo, în mijlocul acțiunii, unde se amestecă oameni de felurite vârste sau culturi, culori și sunete, cu o atmosferă de bună dispoziție, ar fi o altă lecție despre ceea ce înseamnă o parte din visul american!

Screen Shot 2017-11-10 at 22.05.52

Deși pe atunci visam să pun bani deoparte pentru mai târziu, știu sigur că aș fi știut să profit la maximum de experiența americană. Aș fi ales destinații speciale sufletului meu ca să simt din plin spiritul țării, să-mi însușesc ceea ce poate fi însușit și să adaptez această experiență nevoilor mele de mai târziu. Știu sigur că aș fi fost un profesor mai bun de limba engleză tocmai pentru că aș fi avut la îndemână ingredientul lipsă: contactul direct cu o cultură, cu oameni noi, cu locuri mirifice.

Work_and_Travel_Vacante_Speciale_04.jpg

America este încă un vis pe care nu-mi rămâne, acum, să-l împlinesc decât cu ajutorul CND Vacanțe Speciale, poate, într-o zi.

……………………………………..

Am călătorit cu gândul la CND Vacanțe Speciale, pentru proba cu numărul 18 a SuperBlogului 2017.

CND-turism-250x250

Tânăr antreprenor, găsit franciză!

„Cu certitudine, franciza este povestea de succes a deceniului al XX-lea.”

(sursa: antreprenor.su)

francize

Te trezești dimineața devreme, te pregătești de mers la serviciu cu ochii crăpați și cu gândul la cât de dulce era somnul înainte să-ți urle alarma în urechi. Înjuri sistemul, dar nu ai încotro. Te îmbraci după etichetă, îți iei aerul de om serios și pornești spre birou. Acolo mormăi un bună dimineața, arunci haina pe un cuier și te afunzi între hârtiile care te așteaptă de când ai plecat cu o zi înainte. Dacă ai noroc, ai timp de o cafea, dacă nu, speri să reușești să o bei (nu am zis „savurezi”!) la prima pauză. Evident, pauza se lasă așteptată, căci abilitățile pe care le-ai evidențiat în CV și la interviu te recomandă pentru cele mai serioase sarcini de lucru. Mereu. Nu ai timp nici măcar să înjuri, căci se duce ziua și vine ora închiderii programului. Cel puțin așa crezi tu! În realitate, apare mereu ceva ce „nu suferă amânare”, astfel că rămâi peste program. Dar când arunci o privire pe fluturașul de salariu, nu pare să reiasă de undeva că ți-ai petrecut mai bine de jumătate din existență acolo, la birou.

E un scenariu cunoscut? Nu e așa că ai vrea să-ți iei viața în mâini și să încerci o afacere pe cont propriu?

Portret profesional

Sunt un om cu nenumărate calități. Este posibil să-mi lipsească modestia, desigur, dar în afară de asta, cred cu tărie că sunt în stare să mă adaptez nevoilor sau cerințelor vieții ăsteia tumultoase. Am un loc de muncă relativ stabil (raportat la alte tipuri de joburi) și fac ceea ce îmi place (încă). Dar niciodată nu trebuie să te culci pe o ureche când e vorba de propriul viitor! Dacă e să iau în calcul multitudinea și rapiditatea schimbărilor din societatea modernă, starea de instabilitate și apariția unor perspective din ce în ce mai sumbre, e suficent semn că nu trebuie să stau cu mâinile în sân, așteptând pensia.

De aceea, concomitent cu jobul cel de toate zilele, am încercat variante alternative sau complementare de completare a veniturilor sau chiar de schimbare a direcției profesionale. Dar mi-a trecut prin minte că aș putea să încep și eu o afacere pe cont propriu? De ce să nu fiu și eu antreprenor?

Înainte de toate, este important să știi ce alegi. Iar asta se definește după trei criterii foarte importante:

  1. Ce știi să faci?
  2. Ce îți place să faci?
  3. Ce se caută?

Norocoși cei care găsesc același răspuns la toate trei întrebările! (Printre ei mă număr și eu!) Am verificat încă o dată CV ul impresionant. Am ajuns la concluzia că am suficiente opțiuni (a se citi „idei de afaceri”), cât să-mi reconfigurez traseul dacă se impune la un moment, dat. Dar de ce să aștept ca acest lucru să se întâmple din cauze exterioare? Nu mai bine iau eu taurul de coarne înainte ca situația să mă constrângă?

Așadar, ce știu să fac? Pintre altele, am avut mereu calități atletice. Nu numai că mi-a plăcut sportul, am făcut mișcare aproape mereu. De la un anumit moment, mișcarea a devenit o necesitate, nu numai o plăcere, căci odată cu succesiunea rapidă a anotimpurilor, constați că mișcarea e o condiție esențială ca să te menții în formă. Din fericire, acest lucru este universal valabil, ceea ce îmi dă curaj să merg mai departe cu planul de viitor. Ce ar fi să facem fitness la nivel inalt? Să transform, adică, pasiunea, în ceva practic și aducător de venituri?

sos5

Afacerea mea în franciză

Răsfoiesc catalogul francizelor din România și dau peste franciza Limitless. Nu se putea găsi nimic mai potrivit!

De ce aleg o franciză drept oportunitate de afaceri?

Cred că pentru un tânăr antreprenor, este o variantă mult mai comodă de a face primul pas în domeniu. În fond, nu faci decât să cumperi o „afacere la cheie”. Pornești de la ceva deja consacrat (un brand) și poți fi sigur că funcționează. În plus, ai un ajutor real în lupta „cu morile de vânt”, căci, practic, nu te simți singur pe lume. Cumpărând franciza, cumperi și sesiuni de training și consultanță, mentoring și monitorizare. Ai parte de suport permanent privind strategiile de marketing, planul de dezvoltare și ai la îndemână elementul esențial: know-how-ul.

În cazul conceptului Limitless, cifrele dovedesc un real succes la nivel național:

  • are un impact puternic
  • se adresează unui grup țintă larg
  • propune un program revoluționar
  • abordarea este personalizată și pluriperspectivistă
  • rezultatele sunt vizibile și măsurabile

Cu un astfel de portofoliu, opțiunea Limitless în franciză este, cu siguranță, „de viitor”.

Care sunt pașii pentru a-ți începe afacerea în franciză

Oricât de frumos sună și de promițător, nu-ți poți permite să te arunci „în gura leilor”, fără să te asiguri că ai luat în calcul riscurile și modalități de a le minimaliza.

1.Prospectare:

  • Există conceptul în zonă?
  • Cum se descurcă în acest moment concurența?
  • Aș avea clienți? Nu numai la început, ci mai ales în perpectivă?

2. Informare:

  • Ce înseamnă să fii antreprenor?
  • Ce înseamnă franciza?
  • Ce înseamnă Limitless?
  • Ce oportunități și riscuri oferă o afacere în franciză?
  • Ce capital este necesar pentru a porni afacerea?

Sigur, îndrăzneala de a porni la drum se bazează pe două aspecte importante. Mai întâi sunt cursurile legate de antreprenoriat: SOS for Entrepreneurship și Capitalist în Capitala Tineretului.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Pe de altă parte, am luat legătura cu un instructor calificat de fitness. Nu poți să faci lucrul ăsta decât ca un specialist!

fitness 4.jpg

3 Analiza și evaluarea riscului.

Înainte de a te gândi la propria afacere, studiază-ți atent profilul și răspunde cu sinceritate la câteva întrebări:

  • Ești dispus să riști? Cât?
  • Ești conștient de impactul profesional și personal al acestor riscuri?
  • Ai capital suficient pentru a poni?
  • Cât ești dispus să muncești pentru a avea succes?
  • Ai încredere în capacitatea ta de a lua decizii?
  • Ești pregătit să începi pe cont propriu?

În concluzie, un tânăr antreprenor trebuie să conștientizeze că „oportunitatile de afaceri sunt ca autobuzele. Întotdeauna vine câte una”. (Richard Branson) Totul este în care autobuz să urci. Pentru asta este absolut necesar să cunoști destinația, timpul de parcurs, eventualele riscuri și cât costă biletul!

…………………………………………….

Provocare SuperBlog2017 și Francize.ro

Ginny Moon – O călătorie altfel

„Because the brain is in the head. It is a dark, dark place where no one can see a thing except me.”

Ginny Moon – Benjamin Ludwig

ginny moon

Plânsul ăsta de bebeluș nu vrea să se oprească. Pur și simplu nu se oprește! Iar asta mă scoate din minți! Părinții mei adoptivi mi-au luat o păpușă de plastic electrică. Se presupune că seamănă cu un bebeluș real. Dar nu e! Nu e real deloc! Și plânge încontinuu! Poate dacă aș pune-o în valiză, între multe pături și aș îndesa-o sub pat? 

Ah! Mă gândesc iar la Baby Doll. Am abandonat-o! Am lăsat-o acolo, în valiza aceea, când poliția m-a luat cu forța de lângă mama mea, Gloria. Baby Doll, unde ești? Baby Doll, am să vin să te iau. Ne vom găsi o lume a noastră, unde nu va trebui să dăm socoteală despre cine suntem. Nu avem nevoie de părinți! Mama nu va putea ajunge acolo să mă lovească. Gata! Fără părinți adoptivi! Brian și Maura nu vor ști unde să ne caute. Vom avea exact nouă bobițe de struguri la micul dejun. Nici mai multe, nici mai puține. Eu am să cânt la flaut, iar tu ai să asculți cuminte pe scaun. Apoi o să cititm din Robert Frost și o să ascultăm Michael Jackson. Baby Doll, mă auzi? Baby Doll, am să vin să te iau. 

Imediat ce voi găsi Marele Plan al Evadării, voi ajunge la tine. Nu contează că trebuie să scotocesc toată Canada! Te voi găsi, Baby Doll! Vom fi din nou împreună.

♥♥♥

Elizabeth-Kostova-Colectionarul-de-istorie

Am găsit-o pe masă…Colecționarul de istorie, de Elizabeth Kostova. Nu știu dacă a fost o întâmplare sau dacă doamna Winkleman a pus-o aici, doar ca să dau peste ea. Am să aflu aici Marele Plan al Evadării? 

Helen are 16 ani, eu, 14. Am putea fi prietene. Și ea este într-o misiune de căutare. E un fel de „moștenire” pe care o primește de la tatăl său, într-un plic cu scrisori îngălbenite de vreme și care îi pune în mișcare mecanismele minții pentru a dezlega misterele trecutului. Da, e singură și ea, căci mama i-a murit de multă vreme, iar tatăl a dispărut la fel de misterios, fără să apuce a-i răspunde la întrebări. Dar asta nu a oprit-o! Semănăm în privința asta, prin hotărârea cu care am ales să mergem fiecare până dincolo de limite. 

 Ar putea să mă învețe cum să-mi înfrunt propriul demon, fără să mă scufund. Cum să descifrez misterele lumii mele întunecate și cum să înfrunt pericolele, având mereu în minte scopul suprem al vieții mele. Căci fiecare dintre noi trăim într-o lume periculoasă. A ei este una despre vampiri, despre istorie, despre răul străvechi și nemuritor. A mea…este doar lumea minții mele, întunecată și singură, în care singurul pericol sunt eu însămi, tocmai pentru că nu reușesc să mă sustrag adesea.

Și poate, dacă străbat alături de ea țările lumii până în România, Ungaria sau Bulgaria și orașe importante, de la Amsterdam la Paris sau Istanbul, am să descopăr, în sfârșit, Marele Plan al Evadării, care mă va aduce până la tine, Baby Doll. Poate că un contact direct cu thrillerul ei istoric, cu iureșul evenimentelor, va estompa treptat „thrillerul” vieții mele: alergătura între perechile de părinți adoptivi, strădaniile mele de a mă întoarce la Gloria pentru a te scoate pe tine, Baby Doll, din valiza în care cu siguranță te sufoci. 

♥♥♥

În fond, suntem două personaje ale unor romane incitante. Suntem îndrăznețe și știm să ne asumăm riscuri. Suntem deopotrivă misterioase și pline de revelații. 

Suces în călătoria ta, Helen! A mea tocmai s-a încheiat. Mi-am învățat lecția! Locul meu este aici, cu Brian și Maura – Forever Dad and Forever Mom. 

……………………………………………………

Incitantă provocarea Editurii Rao pentru proba cu numărul 16 a SuperBlogului 2017 , în care personajul meu preferat a devenit cititor al cărților RAO! 🙂

sigla-rao-jpg.jpg

Te afli în dificultate? #WeAreTheAswear

Socoteala de acasă nu e totuna cu cea din târg! Cine nu a simțit asta pe pielea lui (sau a ei) măcar o dată? O, și dacă ar fi numai o singură dată! Când ți-e lumea mai dragă, se ivește așa, ca din senin, o situație-problemă care te face să ratezi zenul și să pierzi tot magneziul din organism într-o clipită! Dacă ești bărbat, cu siguranță nu prea dai doi bani pe zenul ăla și îți vezi nestingherit de lucrurile pe care le ai de făcut mai departe. Dacă ești femeie, ei bine, lucrurile o pot lua razna. Mai ales dacă este vorba despre felul în care arăți și despre imaginea ta. Evident, trebuie să te redresezi repede și să găsești soluția înainte ca imaginea să aibă de suferit!

 

We have an emergency!

Cele mai multe „situații-problemă” apar când este vorba despre părul meu. Puțin mai delicat decât ar trebui, ușor sensibil și foarte …încăpățânat, îmi dă de multe ori bătăi de cap. Pentru că nu îmi place cum arată uneori, mă tot gândesc cum să-l păcălesc, astfel încât să-mi păstrez senzația de confort emoțional. O eșarfă Jungle de la Mango e numai bună pentru un refresh. Fie o folosesc în loc de bentiță, cu o fundiță ochioasă care să fure privirile, fie o înfășor în jurul cozii (stil ponytail) prinsă în prealabil cu un elastic de păr.

Screen Shot 2017-11-03 at 20.30.45

De altfel, sfânta eșarfă este mereu multifuncțională, și de aceea o ador! E uimitor cât de ușor poți da un alt aer vestimentației tale, cu un singur accesoriu, bine ales. Când ținuta pare prea sobră, într-o notă monotonă, o eșarfă prinsă de baretele genții o poate schimba radical. Obișnuiesc să o folosesc și pe sub reverul sacoului, lăsată de o parte și de alta, ca să pară că este cu totul altul decât cel purtat săptămâna trecută la birou.

Dacă vreau, în schimb, să mă laud că am fost (din nou!) la coafor, am descoperit că poți obține un păr foarte ondulat folosind doar 2 sau 3 perechi de șosete nou nouțe, luate de pe Answear.ro! Nu trebuie decât să rulezi șuvițele ușor umezite pe fiecare din ele și să dormi liniștită până a doua zi. Suficient cât să fii de invidiat!

Ai plecat la munte într-o minivacanță. Cu copilul, evident, pentru că nu te lasă inima să-l abandonezi la bunici. Porniți în aventură, vă luptați cu muntele, faceți pauze, vă distrați. Doar că, inevitabil, pe drum încep vaietele: „Mă doooor picioareleeee! Nu maaaaai pooot! Vreaaau acasăăăă!” Sună cunoscut, nu? Cam greu de dus în spate copilul pe munte. Improvizezi și de data asta: transformi o geacă groasă și rezistentă, într-un fel de targă pe care să puneți copilul și să împărțiți sarcina de a-l duce până jos fără alte comentarii. Dacă aveți noroc, poate și adoarme pe drum. Cum te vor trece toate căldurile încercând să-ți păstrezi echilibrul pe drumuri de munte, geaca oricum nu îți va fi de folos acum!

poza

Ești invitată la un soi de „crazy party” și cauți cu disperare să te încadrezi în tematică. Nu ai timp de cumpărături și nici nu ai idee dacă ai mai putea folosi un astfel de outfit și cu altă ocazie. Prin urmare, trebuie să te adaptezi situației. Cu o pereche de leggings colorați, poți improviza un turban foarte cool! Mai mult, dintr-o eșarfă colorată faci un top, înfășurând-o în jurul bustului, iar dintr-un tricou inventezi o fustă, pe care o fixezi bine pe talie cu ajutorul mânecilor legate de jur împrejur. Acum ești gata de petrecere, cu un aer de jamaicancă.

leggings

 

 

#WeAreTheAnswer

Ai și tu idei năstrușnice de reinventare a modei? Te pricepi să testezi moda în orice ocazie? Nu numai că mă faci al naibii de curioasă cum te descurci, dar poți să răspunzi provocării Answear și să te înscrii în competiția challenge.answear.ro.

Screen Shot 2017-11-03 at 18.05.38Screen Shot 2017-11-03 at 19.01.45

……………………………………….

Proba 15 a Superblogului 2017 vine cu o nouă provocare de la Answear.ro.

answear

Ce se află „Dincolo de orizont”?

De câteva săptămâni bune, la intervale regulate, în oraș se aud sirenele. Atotștiutorii zic că este doar “un exerciţiu de înştiinţare, avertizare şi alarmare în situaţii de urgenţă!” Așa că urletul înfiorător mușcă din liniștea matinală a orașului.

Asta îmi amintește de copilărie, când la fel, la intervale regulate, se făceau simulări de atacuri aeriene. Sau or fi fost simulări de atacuri chimice. Oricum, pentru mine era un moment  straniu care îmi alunga orice urmă de liniște și de confort emoțional, chiar dacă uneori se auzea în fundal: “Cetăţeni, acesta este un exerciţiu! Nu intraţi în panică!”

Copil fiind, sunetul amenințător al sirenei mă purta cu gândul la tot felul de grozăvii văzute prin filmele vechi: clopote țipătoare anunțând dezastre, vreun sat pârjolit sau goana cailor cărând otomani în spinare. Alteori îmi veneau în minte filme despre război, când avioanele măcelăreau tot ce prindeau în cale. O trapă deschisă și blestemul de abătea asupra tuturor. Clădirile cădeau secerate, oamenii erau înghițiți de gropile adânci. Mai apoi, în epoca filmelor SF sau de aventură, sirena aceea îmi activa frici noi, izvorâte din zgândărirea imaginației, uneori fără limite.

Amenințare exatraterestră?

Astăzi alarma a pornit la ora 10. Suna la fel de sinistru ca în copilărie. Într-o lume modernă, era un sunet care mă trăgea în trecut cu aceleași senzații de înfrigurare. Primul instinct a fost să ascult îngrijorată, de parcă în zilele noastre, terorile trimit o notificare cum că urmează să se întâmple. Și apoi, când să mai ai timp să reacționezi…

În fond, ce pericole ar putea anunța? Calamități naturale? Un atac terorist? Un accident chimic? Vreun atac extraterestru?

Primele îmi dau o stare de neliniște, generată și de nebunia vremurilor prezente. Așa că prefer să-mi redirecționez gândurile spre ultimul scenariu și să mă afund în ficțiune, stârnită și de anunțul unei noutăți cinematografice în 3 noiembrie 2017

Beyond-Skyline-mic

Dincolo de orizont pare un film SF altfel, după cum se înfățișează în trailer. Și nu mă refer neapărat la efectele speciale, ci, poate, la modul de abordare a războiului interior al personajului principal, jucat de Frank Grillo, în contextul unei invazii extraterestre. Monstrul din afară devine astfel un pretext pentru a elibera monstrul dinăuntru, iar toate acțiunile întreprinse sunt un fel de exorcizare a sa pentru recuperarea eului pierdut.

Dincolo de …orizonturi 

Filmele cu extratereștri au evoluat enorm. În plus, pentru că este greu să mai vii cu ceva nou, filmul modern trebuie să treacă de barierele inițiale, să depășească orizonturile de așteptare și să funcționeze în stare latentă mai ales DUPĂ vizionare. Să fie totul atât de verosimil, încât să te trezești că te întrebi așa, într-o doară: „Dar dacă vreodată vor veni peste noi? Cum arată? Ce fel de întâlnire ar fi? Ar fi niște creaturi simpatice și pacifiste sau niște monștri inimaginabili cu setea de a distruge?” Puține șanse să-ți găsești echilibrul și să reacționezi, alungând groaza care te paralizează. Presupunând că ai mai avea timp să reacționezi. Rămâne speranța că ai putea găsi o cale de a ajunge la ei, verbal, nonverbal, emoțional, atât cât să înțelegi cauze, motive, urmări. Arme? De data aceasta, arma principală – singura armă, de fapt! – ar fi abilitățile de comunicare și de interelaționare. În niciun caz nu ar fi o luptă de la egal la egal, așa cum se întâmplă de fiecare dată când ești pus față în față cu necunoscutul.

Instinctul m-ar face (și pe mine) să mă arunc spre propriul copil, într-o încercare disperată de a-l proteja de orice înseamnă durere sau suferință. M-ar înnebuni faptul că nu pot să-i alung LUI groaza și sentimentul de disperare, altfel decât cu minciunile clasice cum că „totul va fi bine”, când realitatea arată cu totul altceva. Aș fi în stare să fac un pact cu oricare diavol, extraterestru sau nu, ca să mi-l știu în afara pericolului.

Un alt fel de …monstru

Dar dacă invazia asta extraterestră nu ar fi…„ființată”? Dacă s-ar infiltra înăuntrul nostru sub forma unor energii alimentate de propriile angoase, de străfundurile inconștientului? Ceea ce se regăsește inscripționat în adâncul nostru nu poate fi nici sondat, nici înțeles, astfel că devine al naibii de real și, în același timp, indestructbil. Ar fi mai puternic decât orice monstruozitate exterioară, un real pericol al autodistrugerii. Ce fel de armă să folosești pentru a scăpa din ghearele propriei conștiințe? Ar trebui căutat drumul acela spre luminarea spirituală, spre purificarea de propriii demoni care devin astfel mai nemiloși decât orice altă civilizație neprietenoasă din galaxie. Poate o cale ar fi alegerea faustiană a binelui celorlalți înaintea propriului bine. Să te salvezi pe tine salvându-i pe ceilalți.

Ce alarme te-ar putea pregăti pentru o astfel de luptă? Ce simulări pentru dezastre ți-ar putea întări sistemul pentru a te ajuta să supraviețuiești?

În realitate, „Dincolo de orizont” se află un tărâm sensibil, cu o percepție puternic individualizată. Nu știi niciodată ce se află acolo sau „dincolo de acolo”. Prin urmare, poți doar să-ți imaginezi că ai fi pregătit pentru o luptă și poți doar să speri că ți-ai găsi resursele și armele pentru a o purta.

………………………………………………

Scenarii SF trezite de sirenele din centrul orașului și de provocarea InterComFilm, la SuperBlog 2017.

intercomlogo

 

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Paul's Blog

Beatus homo qui invenit sapientiam

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Catch me on the web!

Roxalee's blah blah blog

I was created to create. Please, go deep.

armonie acvatică

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online

Illusion's Street

un blog literar de Diana Gole

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

DozaDePoezie

"Viaţa este în altă parte" - Milan Kundera

Joramotive de sărit obstacole

echitaţie în aburi de lapte