Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Arhive lunare: octombrie 2017

Apă bună de La Fântâna

Arșiță. Uneori nu știi ce te arde mai tare: căldura din exterior, de parcă soarele și-a pus în gând să te usuce ca pe firul de iarbă cosită, sau cea din interior? Ai da orice pentru un popas La Fântâna cu apă limpede și rece! Să desfaci capacul sticlei și să savurezi gustul perfect care să-ți astâmpere setea și să te reseteze pentru restul zilei.

Apa noastră cea de toate zilele

Cea mai importantă lecție de sănătate începe mereu cu faptul că trebuie să bem apă. Câtă? Unii spun cât de multă, ca să satisfaci nevoile unui organism sănătos. Alții se limitează la doi litri pe zi. Asta înseamnă patru sticle PET de 0,5L de apă La Fântâna. Cel puțin! Ți le cumperi frumos, la bax, ca să fii sigur că te-ai aprovizionat și că le ai la îndemână și îți promiți că nu ratezi „targetul” ăsta.

apa-de-izvor-la-fantana

Drept urmare, dimineața începe cu elan! Torni primul pahar, îl sorbi într-o clipită. Îi simți răcoreala inundându-ți treptat corpul și revigorându-te. (Mă gândesc că așa trebuie să simtă și plantele când le uzi la prima oră a zilei.)

Numai că, odată ce ai pășit pragul casei, ai întrat într-o lume nebună. Alergi după clienți, te îngropi în dosare, te afunzi în lumea laptopului unde ai de făcut statistici, situații sau rapoarte, te înghesui în mijloace de transport în comun să mai rezolvi din treburi. Parcă îți lipsește ceva! Și te întorci cu gândul la răcoarea aia a dimineții. Ce-ai mai bea un pahar cu apă de izvor! Cum ai simți picăturile invadând fiecare celulă, ca să o trezească din amorțeală!

Înghiți în sec, cu promisiunea că la primul chioșc îți iei un pet de 0,5 l. Sau două! Cobori din tramvai sau din metrou și sună telefonul. De la birou, desigur! „Ai uitat de o întâlnire importantă, grăbește-te!” Și asta faci, trecând într-o goană nebună pe lângă chioșcul din colț.

La birou, nu ai timp de protocol, intri direct în ședință! Ți-aduce o colegă cu suflet un pahar cu apă, dar cu setea pe care o ai, ai seca un fluviu! Simți cum ți se deshidratează gura, pielea, tot corpul și cum te usuci ca o smochină.

„— Drăguță, te superi dacă te-oi ruga pentru un pahar de apă?… Teribil mi-e de sete!”

Dar dacă ai pune STOP! și ai lua-o de la capăt? Să ai la tine mereu apa preferată în ambalajul ei elegant și comod, să te așezi pe o bancă la răcoare, să desfaci capacul și să iei înghițituri mici. E momentul tău de liniște, e valul de calm în corp și în minte.

apa-de-izvor

Eu și apa

Televizorul rulează în fundal, în timp ce robotesc prin casă cu te-miri-ce: „Pentru sănătatea dumneavoastră consumați cel puțin doi litri de apă pe zi”. Sloganul sănătății veșnice, îmi spun și îmi promit – a câta oară?- că astăzi nu mai sar niciun pahar! După care mă avânt în vâltorile vieții și mă las dusă de val, până îmi încalc promisiunea făcută cu mine însămi! La răstimpuri, îmi fac procese de conștiință și o iau de la capăt. Îmi pregătesc din timp cele patru bidonașe cu apă plată și le împart binevoitoare: unul la prima oră, două în timpul programului și unul la sfârșit de zi. Le strecor în rucsacul special și le am la îndemână ori de câte ori simt nevoia.

Mai bine îmi iese, însă, socoteala, „în afara serviciului”. Abia aștept ora de relaxare prin mișcare. Să simt cum exorcizez orice urmă de demon din mine, odată cu gândurile de mazilire a tuturor celor care mi-au făcut ziua grea.

Sticla cu apă e nelipsită, căci adesea chipul meu contorsionat spune mai mult decât aș lăsa să se vadă: Bea niște apă! Pari deshidratată! Îi zâmbesc forțat instructoarei și mă grăbesc să o ascult, știind că pauzele nu durează la ea mai mult de câteva secunde, cât să-ți umezești buzele înainte să o iei de la capăt.

Hidratare să fie, dar să știm și noi de ce!

Multe din problemele pe care le acuzi au o cauză banală: lipsa apei din organism. Așa că în loc să te umpli de medicamente, caută să vezi dacă ai un corp hidratat. Ți-e mai simplu să te lupți apoi cu:

  • durerile de cap
  • stările de oboseală
  • prezența toxinelor în organism
  • retenția de apă
  • reglarea temperaturii corpului
  • greutatea excesivă
  • problemele de tensiune
  • problemele de digestie

Soluția? O apă sănătoasă, izvorâtă dintr-o regiune muntoasă de pini și stejari și recomandată pentru consum zilnic.

apa-de-izvor2

…………………………..

Proba a 13-a o fi cu noroc la SuperBlog2017? Nu știu, dar La Fântâna mi-a adus aminte că ar trebui să mai beau niște apă!

 

 

 

 

 

„Casa mea-i un cântec cu acorduri ample”

„Casa mea-i un cântec cu acorduri ample,
e o caldă melodie casa mea.
Eu sunt sufletul din ea,
ea e însăși viața mea –
viața mea cu tot ce-i bun în ea.”

Angela Similea

„Un loc al meu! Mic, dar al meu” – asta îmi tot ziceam în tinerețile mele când nu îmi doream decât să fiu „la casa mea”.

În fond, cei fericiți și împăcați nu sunt cei care au palate, case supradimensionate, spații în care nu apucă să intre decât o dată pe săptămână, ci aceia pentru care casă = acasă. Să nu îți dorești decât să deschizi ușa la ceas întârziat de amiază sau de seară și să te întâmpine izul familiar, atmosfera caldă și senzația că ești exact acolo unde trebuie. Să te bucuri de câte ori te reîntorci din preumblările tale, ca și cum ar fi însuflețită și te-ar primi cu brațele deschise. Să-i simți energiile și să te încarce pozitiv de fiecare dată când îi calci pragul.

Eu și casa mea

Încă din capul locului trebuie să menționez că eu nu sunt nici pe departe soră cu Elsa. Dacă mi te-apuci să-mi cânți „hai afară la zăpadă!” m-ai pierdut pe vecie de prietenă! Da, sunt friguroasă! Un fel de Gerilă în variantă feminină. De aceea, am o relație strânsă cu centrala de apartament, spre disperarea consortului.

După multe căutări, am decis să ne mutăm „în casă nouă”. Am avut de ales între parter si etajul 3 (din 4, cu mansardă), așa că s-a lăsat cu discuții serioase. Eu ziceam că e mai bine sus, el o ținea morțiș să rămânem jos. Cum nu le putem avea pe amândouă, nici măcar în caz de divorț, a trebuit să ajungem la un consens. A rămas parterul, prin urmare visam deja hoți, tâlhari și vârcolaci dând năvală pestre noi la ceas de noapte. În plus, mă gândeam îngrozită cum vor arăta iernile în casa noastră și făceam planuri pentru achiziția unei sobe de care să nu mă despart nicicând. Dedesubt – nicio sursă de încălzire, vecinul din dreapta nu plănuia să se mute curând, vecinul de sus nu știam dacă va locui acolo, iar de jur împrejur pereții se învecinează cu Crivățul rusesc exteriorul! Astfel, îmi imaginam restul vieții trăind sub o plapumă, înfofolită ca un eschimos la pol, cu rugăciuni puternice de alungare a iernilor geroase. Sau consumând sute de metri cubi de gaz, cu direcție sigură spre falimentul familiei.

Ce zice certificatul energetic?

Unul din avantajele unei locuințe noi este acela că ea vine la pachet cu un certificat energetic obligatoriu. Să știm și noi, cumpărătorii, care este consumul real de energie, cât urmează să irosim cheltuim la întreținere (și dacă ne mai rămâne ceva de concedii), plus ce ar mai trebui ca să aducem casa la parametri optimi.

audit-energetic

Așa că ne-am aruncat privirea pe document (a.k.a certificatul energetic original!)

„Docomentul” zice așa:

  • Eficiență energetică B – ceea ce pare în ordine, având în vedere că B este mai aproape de A, decât de G, nu? 😀
  • Notarea energetică – 97.44. Cum nu aveam idee ce înseamnă asta, caut și descopăr că nota e calculată după niște criterii bine definite și că o notă mai aproape de 100 înseamnă eficiență energetică mai ridicată.
  • Consum anual specific de energie – 149,61. Nu e rău, având în vedere că pentru Clasa A consumul cel mai scăzut de energie este de până la 125 de kWh/mp/an.
  • Consumul anual specific pentru încălzire – 60,81, adică încă în clasa A.
  • Consumul anual specific pentru iluminat artifical – 10,58, adică tot clasa A.
  • Consumul anual pentru apa caldă – 78, 22 – clasa D

Dacă tragem linie, toate datele astea înseamnă că nu stăm chiar rău la capitolul consum de energie. Mai ales că am verificat detaliile semnificative înainte să batem palma:

  • izolație la exterior cu polistiren de 15, dar și la interior
  • polistiren extrudat sub parchet
  • ferestre cu tehnologie izolantă

În plus, am închis balconul, am apelat la becuri economice și am ales varianta cu termostat pentru centrala electrică.

Încet-încet ne-am împrietenit. Cu casa, zic. Am ajuns la un consens. Ea ne oferă confort, noi o îngrijim cum ne pricepem mai bine. Ne aliniem nevoile și ne acordăm „personalitățile”, astfel încât să nu ne complicăm existențele inutil, ba dimpotrivă. Acum sunt sigură că am creat legătura aceea puternică, mai ales dacă e să ne luăm după cât de mult ne grăbim ACASĂ după câteva zile în deplasare.

Se poate obține un consum mai eficient de energie? 

Ba bine că nu! Mereu este loc de mai bine! Mai ales că nu vrei decât să diminuezi suma pe care o cheltuiești lunar  pe întrețiere. În plus, lucrurile se schimbă odată cu trecerea timpului, iar clădirile se mai deteriorează. Pentru asta merită să investești într-un audit energetic, ca să obții niște soluții viabile pentru îmbunătățirea performanțelor energetice și pentru sporirea confortului casei tale. Nu ar strica nici o termografie a locuinței sau o termoviziune în infraroșu. Uite așa ne asigurăm că nu sunt infiltrații excesive de aer sau că izolația nu are…scăpă(ră)ri.

Și apoi putem sta liniștiți. Iar pentru celelalte energii…pozitive din casa noastră fie decidem să adoptăm o pisică, fie ne cumpărăm câte un șezlong sau un fotoliu comod, în care să ne bucurăm de „liniștea colibei”. N-ar strica și o sesiune de meditație, cu miros de bețișoare parfumate!

……………………………………………

M-am lăudat cu eficiența energetică a casei mele, provocată de Enermed Impex SRL, la SuperBlog 2017.

logo_Avizez-300x251

 

 

Bani albi pentru zile negre

Dacă întrebi oamenii ce dorințe și-ar irosi pe spinarea minunatului peștișor auriu (dacă l-ar prinde!), majoritatea covârșitoare ar răspunde: „Să avem bani”. Câți? „Mulți! Cât să nu mai ducem lipsă niciodată!” Ei, aș! Ce este mai palpitant și mai generator de adrenalină, dacă nu alergătura veșnică după o sumă de bani, mai mare sau mai mică, pentru a rezolva urgent o problemă?

Cui nu i s-a întâmplat să aibă nevoie de un împrumut rapid, așa ca între salarii? Te-ai trezit cu o recomandare medicală peste noapte, dar nu mai ai șanse la „compensate”. Vrea copilul să meargă în tabără și e musai să dai avansul în două zile. Sunt reduceri pe vreun site de haine „de firmă” și nu vrei să ratezi geaca aia de piele! De câte ori nu apare vreo situație numai bună de stricat Zenul, când ai da orice să te fi măritat din interes sau măcar să fi avut vreo mătușă prin Americi.

Și-atunci…unde să te duci? La rude sau la prieteni? Să strici bunătate de relație pentru niște gologani? La bancă? Doamne ferește! Dobânzi care se schimbă peste noapte, scrisul mic de pe contract pe care nici nu vezi să-l citești, darămite să-l și înțelegi! Dacă s-ar putea un credit nebancar!

Cel mai bine ți-ar prinde să nu ai nevoie de astfel de bătăi de cap. Dar parcă viața asta e croită după cum vrem noi?

Când ți se strică pompa de benzină

Mașina e un „must-have” al vremurilor moderne, indiferent unde locuiești și cu ce te ocupi. Asta pentru că Cineva a setat viața pe un cronometru care se mișcă al naibii de repede. Însă tot Cineva a uitat să inventeze și clonarea sau măcar teleportarea, ca să rezolvi toate lucrurile la momentul lor.

Dar ce faci când mașina nu-ți pornește dis-de-dimineață, iar tu vrei să ajungi la timp la școală și, dacă nu ceri prea mult, să ratezi traficul infernal de pe traseu? Epuizezi sfinții de coborât de prin ceruri, rămâi fără combinații de înjurături neaoșe, te rogi aproape în genunchi de motor să mai zvâcnească o dată la cheia următoare…

Și apoi vine dignosticul mecanicului: „Mortua est!”

Ce are?

Pompa de benzină.

Cât face?

Mai o garnitură, mai o șaibă, mai o manoperă… Suma era de nepronunțat și, mai ales, de neprocurat!

„Adesea constați că banii…costă prea mult” (R. W. Emerson)

Ce-i de făcut? Facem consiliu de familie. Spargem pușculițe, scotocim prin buzunare, umblăm la banii puși deoparte pentru nesperata vacanță. Și tot ar mai lipsi vreo 500 de lei! Și pe ăștia de unde să-i mai iau „ca să nu cer împrumut/la vecina mea furnică”.

Consiliul de familie trece la etapa de brainstorming rapid la fața locului, că nu prea e timp de pierdut. Variante?

1. Să facem un CAR! Serios? Cât timp îți ia să faci hârtiile? Să duci adeverințe, să intri în baza de date, să obții aprobarea. Ca să nu mai spun de dobândă! Ultima dată (acum niște ani buni) m-a cam usturat când a fost de înapoiat. Răspuns negativ!

2. Să ducem la amanet! Zău? Și cam ce anume? Argintăria de la nuntă? N-avem! Inelul de logodnă? Nici vorbă! Și apoi, eu nu am încredere deloc în varianta asta!

3. „Lasă, mami, că mă fac eu youtuber cu mii de followeri și am să câștig bani!” Mda… sună bine și legal! La un calcul mic, am mai avea de așteptat niște ani până să se materializeze varianta asta. Deocamdată suntem tot de unde am plecat.

4. Ce ne mai pricepem să facem? O meditație pentru examene, o traducere, servicii de tehnoredactare, o campanie de advertoriale? Nu sunt idei rele deloc și am decis să le luăm în calcul. Dar pompa de benzină nu mai are răbdare până ne punem noi pe picioare. În două zile, mort-copt, banii trebuie să fie pe card, ca să efectuăm plata, așadar e nevoie de un credit urgent!

 

De unde mai iei 500 de lei?

 

Unde te duci când ai nevoie de răspunsuri? Nenea Google e foarte generos:

Afli că e ușor să iei un credit online. Fără bătaie de cap și în timp record.

Telecredit.ro_credit_rapid

Deodată, tunelul are o luminiță la capăt! Citim mai departe, ca să fim siguri că nu e vreo șmecherie la mijloc. Și descoperim că este modalitatea cea mai eficientă de a obține un împrumut online urgent, cu banii virați direct în contul bancar.

  • Nu te duci tu nicăieri, nu stai la coadă, nu aștepți să stai de vorbă cu unul sau cu altul. Bilă albă!
  • Faci un cont în cinci minute de pe tabletă sau telefon. Bilă albă din nou!
  • O copie de buletin este suficientă pentru suma cerută, plus un Acord semnat. Bilele albe se adună!
  • Nu există intermediari sau brokeri și nici comisioane ascunse. Alte bile albe!
  • Ai parte de un credit fără garanții!
  • Banii ajung în aceeași zi. (Nu mai am loc de bile albe!)
  • Nu trebuie să stau la rând pentru returnarea împrumutului. Intră salariul în cont, Telecredit își trage suma datorată cu dobânda, direct din cont, prin debitarea cardului.

telecredit_credit_rapid_online.jpg

Evrika! Să vină pompa de benzină, zic!

Între timp, iau în calcul serios opțiunile de suplimentare a venitului, că sigur mai apare vreo situație-surpriză!

……………………………………………………….

Episodul cu pompa de benzină e real, parole d’honneur! Iar soluțiile propuse de Telecredit.ro pentru proba cu numărul 11 a SuperBlogului 2017 sunt demne de luat în seamă.

logo_telecredit_slogan_mic

 

 

De prin geanta unei doamne

Nu pot să mă laud a fi o „fashion lady”, dar pentru că fiecare femeie trebuie să aibă cel puțin o obsesie, a mea s-a nimerit (?!) să fie legată de genți și poșete.  Cum știi că ești fără scăpare? Când dai peste un magazin „de specialitate”, un retailer multibrand ca Answear, iar ochii încep să-ți sclipească nerăbdători, în timp ce derulezi pagină cu pagină eclamând:

tenor.gif

sursa:google

Uneori consorții se revoltă numărând poșetele, gențile, plicurile, rucsacurile care ocupă abuziv rafturile dulapurilor ce se presupun a fi proprietate comună.

La ce-ți trebuie atâtea? Alege una și bună!

Privirile tăioase îndreptate către autorul acestor vorbe nesocotite au oprit, cu siguranță, o criză matrimonială iminentă, dar și speranța de a mai înțelege o eternă enigmă a feminității.

În realitate (în realitatea femeilor, adică!) așa cum e cazul și cu alte accesorii cum ar fi pantofii, de pildă, femeia are nevoie de câteva elemente care o facă să se simtă …feminină. Este ceea ce îi dă nota personală, confortul psihic, ori măcar îi satisface pur și simplu niște capricii. Așadar, dacă e bal, bal să fie plic să fie, dacă e de mers la job, geantă mare să fie, dacă e de mers la plimbare, super-poșetă să fie. În funcție de asta variază și conținutul.

O singură condiție esențială se impune: niciodată să nu trebuiască să aleagă! Statisticile au arătat că femeile nu sunt în stare să facă o asemenea alegere. Prin urmare, de cele mai multe ori, se soldează cu un exces de genți care afectează bugetul familiei.

Screen Shot 2017-10-23 at 19.01.17.png

What’s in a lady’s purse?

E ca și cum ai întreba de vârsta unei femei. Subiect tabu! De aceea, rămâne un fel de a opta minune a lumii, mai ales în momentul când din ea poți scoate, la nevoie, o infinitate de lucruri. Două întrebări tulbură mințile:

  1. Unde încap toate lucrurile acelea?
  2. Ce altceva se mai ascunde dincolo de porțile închise fermoarul închis?

Desigur, nu puține sunt situațiile în care nu femeia însăși nu își găsești lucrurile, de ca si cum uraganul Katrina și-a făcut veacul prin compartimentele bine delimitate ale genții tale.

giphy.gif

sursa:google

Totuși, ce lucruri porți în geantă sau în rucsac?

Asta depinde de situație. Mai întâi pentru că nu poți generaliza și apoi pentru că această analiză serioasă impune crearea unor categorii:

1.Categoria „geanta noastră cea de toate zilele”. Musai să fie mare și încăpătoare. Cea mai rezistentă și mai bună geantă de mers la serviciu. În care să încapă orice lucru cât de mic, dar de care „s-ar putea să ai nevoie” nu se știe când.pposeta

Pentru serviciu nu mi-au plăcut niciodată gențile prea elegante. Poate și pentru că sunt mereu pe fugă și prefer ceea ce este comod, util și, mai ales funcțional. Neapărat bine compartimentată, cu buzunare și fermoar. În plus, în ea trebuie neapărat să încapă:

*Portofelul – plin (de preferat) sau mai puțin, dar neapărat elegant sau cel puțin cu personalitate! Să-l poți afișa, la o adică, și atunci când tragi o fugă la magazinul de peste drum pentru niște mici cumpărături.

 

*Portofelul pentru acte. Paranoică după cum mă știți, nu las niciodată actele împreună cu banii, având în vedere că uneori călătoriile în spațiile publice implică și riscuri. Să fie mic și elegant, ca să nu ocupe spațiu și nici să nu fie tentant pentru alții.

Screen Shot 2017-10-23 at 19.10.55.png

*Portfardul. O oglinjoară, un ruj, un corector – câteva lucruri esențiale pentru cazuri de extremă urgență.

Screen Shot 2017-10-23 at 22.29.23.png

*Nelipsitul telefon, cu husa lui cu tot.

*Brelocul cu cheile de la birou/casă/mașină. Un breloc cât mai zgomotos, pufos, deranjant de mare, ca să găsesc cheile cu mai mare ușurință, mai ales când mă întorc acasă cu sacoșele de cumpărături.

breloc

*Ochelarii (de soare) în tocul lor special. Și da, îi port mereu, pentru că nu știi niciodată când vrea soarele să se lupte cu tine, mai ales la volan, jucându-se de-a „baba-oarba” cu ricoșeu în albul zăpezii sau în asfaltul sticlos.

*Penarul este nelipsit. Deh, defect profesional!

Screen Shot 2017-10-23 at 22.59.53.png

 

*Mai ascund o perche de cercei de avarie (a se citi „universali”), că am mai pățit să ies din casă în fugă fără ei și să-mi ascund urechile golașe la vreun eveniment.

cercei

*Opțional, păstrez o eșarfă pe care obișnuiesc să o leg de mânere, ca să dau nota personală. Altfel, prea ar arăta a geantă „de serviciu” și atât.

Screen Shot 2017-10-23 at 19.06.46.png

*Dacă e rost de ploaie, oscilez între o umbrelă mică și o pelerină.

2. Categoria „geanta de Mall”. Aici încape doar telefonul, portofelul și un ruj, că nu știi niciodată când ai nevoie de un refresh. Mică și practică, mai ales pentru perioada reducerilor, cand te înghesuiești în cabinele de probă și ai nevoie să te simți cât mai…liberă.

poseta3. Categoria „geanta de fițe”, presupunând că îți permiți această categorie. Contează prea puțin ce mai ai înăuntru, atâta vreme cât arată trăsnet pe dinafară. Te poti lăuda cu un Desigual, în beția lor de culori și afișând o personalitate aparte.

4 Categoria „geanta ușoară de vară”. Asortată cu rochia vaporoasă sau cu ținuta sport lejeră, scoate în evidentă plăcerea lucrului făcut de mână. Aleg rucsacul, de obicei, pentru că e foarte comod de pus în spate și îți oferă un soi de libertate.

geanta

5. Categoria „geanta de petrecere”. Un plic elegant, de preferat universal, în care să încapă un mini parfum și un ruj, plicul cu bani pentru eveniment, actele și cheile de la masină.

plic

6. Categoria sport. Și ce dacă mergi la sală? Acolo nu trebuie să fii elegantă? Evident, se schimbă radical conținutul, căci primează echipamentul, bidonul cu apă sau, după caz, substanțe energizante.

Screen Shot 2017-10-23 at 22.58.09

Geanta este un accesoriu care spune multe despre femeia ce o poartă. Uneori scoate la iveală lucruri neașteptate, alteori nu face decât să confirme rafinamentul, nonconformismul, bunul-gust, spiritul rebel sau alte trăsături ale personalității sale.

…………………………………………………

Probă cu oferte de la Answear, în competiția SuperBlog 2017.

answear

O provocare delicioasă

M-am gândit intotdeauna că o meserie, indiferent care este ea, trebuie aleasă in concordanță cu structura ta interioară și cu principiile pe care esti gata să le respecți atâta vreme cât te dedici acestei meserii.

Când am decis că voi fi bucătar*, lumea în jurul meu a început să-si dea coate. „Ah, alegi să stai la cratită! Asta vei face tot restul vietii?” „Ceva mai…solemn nu ai găsit?” „Cum poți să evoluezi?”. Atunci când ceea ce faci este rezultatul unei pasiuni, nu te deranjează deloc că asta va trebui să faci mereu, ba chiar îl vei transforma în scopul vietii tale. Ce poate fi „mai solemn” decât să te afli în fața unei celebrități care urmează să-ți aprecieze talentul și munca? A fi bucătar nu înseamnă să hrănești oameni pur și simplu, ci să adopți o etichetă, un fel de „jurământ” că vei respecta legea bunului-simț și a bunului-gust. Că vei căuta cele mai sănătoase ingrediente, introducându-le în cele mai delicioase combinații. Că nu vei uita calitatea primordială a unui bucătar: respectul! Mai întâi pentru clientul pe care urmează să-l servești. De aceea, nu vei arunca pur și simplu mâncare pe o farfurie, ci vei fi atent la toate detaliile. Arta constă în a te juca mereu cu aromele și gusturile astfel încât după prima înghițitură, lumea să se îndrăgostească de ceea ce ai gătit.

Apoi este respectul pentru sine. Să nu folosești decât ingrediente naturale, sănătoase, menite să hrănească organismul, nu să-i pună în pericol mecanismele. Să nu te oprești niciodată din cercetat, din experimentat, astfel încât dă aduci meseria asta la rang de artă.

Visul unei seri de vară...

Cu toții avem un vis. Sau măcar un moment pe care îl așteptăm să se întâmple ca o încununare a ceea ce am realizat până într-un anumit moment. Cum ar fi acela de a-ți impresiona maestrul sau modelul.

Cum ar fi să afli că peste trei zile va trebui să servești un meniu demn de trei stele Michelin deosebit lui Gordon Ramsey, un chef foarte popular în întreaga lume? Să gătesc pentru el și pentru partenera lui – iată o provocare care poate însemna un moment crucial în cariera mea de bucătar.

 

 

gordon ramsey

sursa foto: Wikipedia

Prima reacție? Tremurul picioarelor. Momentul acela când ți se taie răsuflarea nu pentru că ți-ar fi teamă că nu te ridici la nivelul așteptărilor idolului tău, ci pentru că înțelegi că te afli în fața unui test suprem. Idolul tău va da un verdict cu privire la ceea ce ai devenit pâna acum! Suficient de apăsătoare provocarea asta, nu?

Dar nu e niciodată timp de irosit. Mă adun ca să găsesc ineditul! Ceva ce îl va face să savureze și să exclame: „Bravissimo!” Să surprind, să șochez, să transform cina într-o experiență de neuitat chiar și pentru cineva cu atâta experiență ca Gordon Ramsey.

Meniu de trei stele Michelin

Este evident că nu poți găti orice și oricum când ai de a face cu o astfel de personalitate. Să subliniezi esența gustului, să oferi finețe și rafinament, să te ridici cu adevărat la nivelul „Haute Cuisine”. Pentru asta ai nevoie de patru elemente esențiale:

  1. ingrediente de calitate
  2. respectarea unor standarde culinare
  3. creativitate
  4. ingredientul secret

Mi-a fost greu să definesc preferințele culinare ale lui Gordon Ramsey, cu atât mai puțin ale partenerei sale. Dar m-am ghidat după ideea că atâta timp cât pe primul loc de află alimentația sănătoasă și respect legile scrise sau nescrise ale bucătăriei, nu am cum să dau greș. O atenție deosebită am acordat alegerii uleiurilor folosite în prepararea felurilor de mâncare. Uleiul este un ingredient controversat. Unii îl elimină datorită excesului de grăsime sau al pericolului prezentat de procesarea lui. Totuși, unele uleiuri sunt vitale pentru organism. O modalitate de a te asigura că nu dai gres este să alegi uleiuri presate la rece din semințe de floarea soarelui, semințe de dovleac, arahide, nuci, alune, nuci de macadamia, susan, in, cânepă sau chia. Și dacă tot am avut ocazia să dau peste reduceri la presa de ulei Yoda, am decis să folosesc ca ingredient secret astfel de uleiuri esențiale și fine pentru a obține mâncăruri delicioase.

1.Aperitiv:

Un platou cu diferite tipuri de brânză în combinații diverse.

branzeuri

sursa: pinterest

Cu nuci, cu struguri sau diferite sosuri pe bază de condimente, peste care am presărat ulei din nuci pecan. Foarte bine se asortează cu brânzeturile uscate. La fel de gustos este și uleiul de nucă, pentru că aduce nota sa unică, în asocierea cu anumite brânzeturi. Moment potrivit să testez presa de ulei YODA HOME PRO.

2. Felul principal

După principiul „nicio masă fără pește”, m-am gândit că nu poate fi nimic mai nimerit pentru o cină sub (trei) stele! Un cod cu legume, făcut în suc propriu. Același ulei de nucă presat la rece devine irezistibil în combinația cu peștele prăjit.

 

peste

sursa foto: pinterest

Desigur, am în vedere și faptul că doamnele aleg adesea salata, mai ales daca este vorba de cină. O salată verde, cu rucola și bucăți de piept de pui, peste care presar oțet balsamic și ulei din nuci pecan. Papilele gustative vor fi ușor bulversate, savurând pe de-o parte gustul ușor dulce și pe de altă parte tenta ușor amară a nucilor pecan. Un strop de ulei de migdale la final, pentru aromă, având în vedere că nu modifică gustul salatei.

 

3. Desertul

O delicioasă Raspberry Charlotte, potrivită pentru o seară specială.

tarta.jpg

sursa foto: pinterest

De ce ulei presat la rece

Aceste uleiuri nerafinate își păstrează proprietățile nutritive. Mai ales dacă presarea nu se face în condiții „de masă”, ci sub controlul imediat al bucătarului, cu ajutorul unei prese de ulei profesionale.

Este o modalitate eficientă de a păstra mirosul și aroma naturală a uleiului. Chiar dacă nu este limpede, va aduce acel element surpriză, potențând gustul felurilor de mâncare.
Visul rămâne vis. Principiile sănătoase devin, însă, realitate dacă ai instrumentele necesare la îndemână.

…………………………………………………..

*Este o nouă provocare în competiția SuperBlog, pusă la cale de sponsorul Yoda România. Desigur, textul este rezultatul unui exercițiu de creativitate, prin urmare, trebuie tratat ca atare!

 

 

 

 

 

Creat, ștampilat, personalizat!

colop2

Începuturile

Vânzătoarea m-a văzut stând nedumerită în fața ofertei de ștampile din vitrina foarte bine aranjată.

Cu ce vă pot ajuta?

Aș dori…o ștampilă!

Deșteaptă replică! Evident că nu venisem acolo ca să-mi fac cumpărăturile! Dar doamna manifestă îngăduință, zâmbește binevoitoare și continuă:

Poate dacă îmi spuneți ce anume vă doriți, v-aș putea ajuta.

Ei, asta era acum! I-aș fi  spus ce doresc, dar nu cred că în mintea mea se conturase prea bine conceptul. Ce să-i povestesc femeii? Că la fiecare două zile copilul meu apare de la grădiniță cu obiecte vestimentare mai multe decât avusese inițial, dimineața, la plecare? Că în loc de două șosete, apar trei? Că îl trimit cu un tricou și vine înapoi cu o cămașă? A altcuiva, desigur! Că seara începe circul cu privire la mașina preferată și că se dovedește a nu fi „cea adevărată”, care se rătăcise cu siguranță prin rucsacul altui copil din grupa veselă?

Vreau…o personalizare!

Înțeleg, spuse doamna, cu aceeași privire plină de răbdare. O ștampilă pentru firma dumneavoastră?

Oare de ce toată lumea presupune că o ștampilă trebuie musai să fie „pentru firmă”.

Ei bine, nu!

Nu?!

Înțelegeți…eu doresc…să-mi ștampilez copilul!

Pe bună dreptate, femeia mă privea de ca și cum era gata să sune Protecția copilului sau vreun serviciu care se ocupa de sănătate mintală. Așa că revin repede, ca s-o dreg.

Îmi trebuie o ștampilă mică, de buzunar, cu care să pot imprima materiale textile și nu numai. Știți, pentru grădi!

Doamna se luminează. Se bucură enorm că nu are de-a face cu vreun părinte psihopat. Așadar, stimata clientă (adică eu) doream să fac în așa fel încât hainele și celelalte obiecte ale copilului meu să fie personalizate, ca să nu se mai încurce cu lucrurile altor copii. Dau din cap îngăimând un „Exact”, urmat de un zâmbet tâmp.

Primesc o ștampilă Colop mică și elegantă,de buzunar, cu care aveam să „marchez” fiecare lucrușor al copilului și care mi-a fost de mare folos în epoca „Grădi”.

Episodul următor

Timpul a trecut. Copilul a învățat lecția cu simțul proprietății, așa că am abandonat ștampila pe undeva prin sertare. Noua perioadă venise cu alte lucruri de rezolvat: cum „manageriem” mormanul de jucării veșnic multe și, mai ales, veșnic amestecate.

Mami, unde e robotul ăla verde din seria „….”? (Parol, nici n-am știut că există seria cu pricina!) În cutia cu roboți nu, în pat nu, sub pat -nici vorbă. Copilul e supărat și greu de împăcat! Mama înjură sistemul roboțesc și pe toți producătorii de roboți care n-au avut altă treabă de inventat.

Nu vrei să facem altceva? Uite, niște Lego, de pildă!

Copilul își șterge lacrima din colțul ochiului. Ce noroc că Lego este întotdeauna o opțiune viabilă! Când deschide cutia, printre piese și „piesișoare” se zărește capul verde și înflăcărat al robotului! Fața copilului se luminează. Mama răsuflă ușurată și pășește spre fotoliul din living, poate are noroc că prindă finalul unui documentar interesant. Dar nu face decât doi pași:

Auzi, mami, nu îl găsesc pe „X….”, robotul celălalt, portocaliu! Și mama o ia de la capăt cu căutările, cu o serie nouă de înjurături în gând și cu o rugăciune puternică de găsit roboți.

Evident, mama se înfățișează la doamna de la magazinul cu ștampile Colop și cere o ștampilă magică de personalizat cutiile cu jucării: cutia cu roboți, cutia cu mașini, cutia cu Lego, cutia cu….

Next level

Alți ani care trec. Copilul e în altă etapă acum. Desenează! Și mai bine, și mai creativ, și mai pasionat! Și odată cu această nouă îndeletnicire, s-a trezit în el simțul proprietății. Vrea cu orice preț să-și lase amprenta pe fiecare lucru care iese din mâna lui.

Ei, vedeți?

Care este elementul comun? Copilul a descoperit semnătura! I-a luat ceva vreme să o facă a lui, adică așa cum îi place și cum îl reprezintă:

Screen Shot 2017-10-18 at 21.51.23

Mai mult decât atât, a constatat că poate să-și înceapă o afacere. Toată vara a meșterit cu prietenii lui pe afară diverse lucruri: desene, brățări sau alte handmade-uri, pe care le-au vândut vecinilor. Evident, a fost o încercare de a-și confirma lor că sunt în stare să facă și altceva decât să se joace. Toate purtau însemnele autorului. Dar de ce să se oprească aici? Copilul a devenit afacerist, prestator de servicii, om cu greutate!

Screen Shot 2017-10-18 at 21.51.55.png

Mi-a venit o idee și numai doamna de la Colop putea să mă ajute. M-a recunoscut după ridurile conturate odată cu trecerea timpului:

Știu, vreți să vă ștampilați copilul!

(Ah, da, și după replica asta! Pfui! N-a putut să uite?)

Vreau să-i fac un cadou de ziua lui. O ștampilă personalizată.

Mă conduce spre vitrina unde tronau modele care mai de care mai ochioase, rotunde, dreptunghiulare, chiar ovale.

Screen Shot 2017-10-18 at 22.55.57

Un lucru e clar: nu te plictisești cu oamenii ăștia! Mereu inventează câte ceva, chiar și pentru mame ciudate care vor să…-și ștampileze copiii!

Am văzut ștampile ecologice, din gama COLOP Green Line, realizate, în principal, din materiale reciclate și sustenabile. Bună idee să învețe copilul despre ecologie, cât își ștampilează lucrările.

Screen Shot 2017-10-18 at 23.24.40

Ștampile cu protecție antibacteriană? Sunt convinsă că un astfel de cadou ar stârni curiozitatea colegilor și prietenilor. Și dacă tot va umbla ștampila din mână în mână pe la unul, pe la altul, nu strică să fie și …igienică!

Screen Shot 2017-10-18 at 23.25.38

Dar ce mi s-a părut cel mai potrivit pentru copil, a fost pixul cu ștampilă!

Screen Shot 2017-10-18 at 22.51.35

Da! Un cadou care, cu siguranță, îl reprezintă pe copilul de acum, cu preocupările lui, cu ambițiile lui și cu felul său propriu de a face lucrurile. Pașii sunt simpli: a creat, a ștampilat, a personalizat. Pentru că „a fi tu însuţi într-o lume care caută în mod constant să te facă altcineva, este cea mai mare realizare.” (Ralph Waldo Emerson)

…………………………………………………………………

Mi-am ștampilat…copilul cu Colop, la SuperBlog 2017

colop_1502401232-1-300x300

 

 

I am, je suis, io sono…

Studiu de caz

Lucrurile merg bine la multinațională. Salariul – mulțumitor, programul – în limitele bunului simț, colegii – de treabă, șeful …e șeful. Nu te gândești că ți-ar putea amenința cineva poziția, căci rezultatele tale te recomandă. Ești ambițios, tragi din răsputeri, adică te încadrezi profilului ocupațional. Dar iată că liniștea-ți e tulburată de un anunț spinos venit cu taman două zile înainte de concediu:

Azi avem oaspeți. Partenerul din străinătate vrea să vadă cum merg lucrurile pe aici.

Înghiți în sec. Străinătate = cel puțin engleză, iar tu nu îți amintești decât vreo trei cuvinte în limba rusă, pe care le-ai învățat din greșeală când erai în școală: „a-deen”, „dva” „tree”, „chyetirye”. Prin minte ți se perindă câteva soluții de avarie: un concediu medical, cu riscul unui picior rupt, un cataclism natural care să împiedice sosirea partenerului din străinătate, o rugăciune puternică și cu efect imediat spre iertarea păcatelor și alungarea duhurilor rele din firmă. Ma non ce nessun soluzione! Nu rămâne decât să dai piept cu uraganul!

Faci o recapitulare rapidă a celor trei cuvinte pe care le-ai auzit la aia mică repetând după „doamna” de la grădi: „My name is...”. Bun, de aici trebuie să fie simplu, că doar ai două nume simple. Ești și Ion, ești și Mihai.

Ușa se deschide, dușmanul e în prag. Te avânți furtunos primul, ca să scapi repede:

Hello! My name is John Michael! Și te retragi victorios, mulțumit de cele 5 cuvinte perfect englezești de care ai fost capabil.

Desigur,  se putea și mai rău!

Cursuri de limbi străine pentru firme

Scenariul de mai sus este plauzibil. Lucrurile s-au schimbat mult în ultimii douăzeci de ani, iar unul dintre ele este faptul că Europa (și nu numai) a devenit un spațiu deschis. Astfel, multă lume se regăsește în contact direct cu ceea ce presupune acest context multinațional. Dacă la început cunoașterea unei limbi străine reprezenta un avantaj pentru angajare, acum această abilitate este chiar o cerință obligatorie și eliminatorie. Adevăratul avantaj constă în a te descurca impecabil la cel puțin încă o limbă de circulație internațională.

Dar ce te faci când viața nu a fost atât de generoasă cu tine, iar abilitățile lingvistice au avut de suferit? Cum nimic nu este pierdut, ai trei soluții viabile:

  1. Să înveți de unul singur. Really? Chiar autodidact fiind, nu e chiar ușor să te apuci de capul tău. De unde începi? Cum știi că faci bine? Cine să-ți ofere un feedback?
  2. Să iei lecții în particular cu un profesor. Oh la la! Sună ușor stânjenitor. O întâlnire tête-à-tête semănă cu meditațiile pe care le făceai pentru examene.
  3. Să participi la cursuri de limbi străine pentru firme, organizate de profesioniști pentru profesioniști. Asta sună bine nu? Perfecționarea continuă și preocuparea pentru propria dezvoltare personală – bile albe la bilanțul de sfârșit de an.

Ai și aici o reticență: dacă te faci de râs? Dacă nu ții pasul? Dacă evaluarea se dovedește mult prea dificilă?

Dar de ce să nu vedem jumătatea plină a paharului: oamenii formați în domeniile lor specifice sunt mereu un plus pentru orice companie care se respectă. Ca manager, să ai la îndemână specialistul propriu îți oferă acces direct și rapid la proiecte noi și valoroase. De ce să cauți un intermediar, rupt de ralitățile și nevoile firmei și total neimplicat, când poți investi în dezvoltarea profesională și personală a propriilor angajați? Și aici nu e vorba doar de traduceri specializate, așa cum oferă agenția de traduceri Swiss Solutions. Ci de a forma propriii angajați astfel încât să fie capabili a găsi o soluție rapidă și pertinentă oricăror aspecte importante ivite în companie.

logo_swiss_solutions-patrat

Cum arată un curs ideal de limbi străine

Problema principală a celor care nu mai sunt de mult la vremea anilor de școală este neîncrederea în sine. De cele mai multe ori au senzația că vârsta este un impediment și că încercarea se va solda cu un eșec total. De aici, blocajele care transformă potențialii învățăcei în persoane reticente și refractare.

De ce au nevoie oamenii ca să nu aibă sentimentul că a învăța o limbă străină e un must-have, ci să găsească în asta la plaisir d’apprendre?

  1. Mediul. Nimeni nu vrea să se simtă „la școală” și nici într-un mediu rece și ostil. Atmosfera trebuie să fie caldă și incitantă. Cu cât medul este mai bine marcat vizual cu atât mai bine se va stimula și învățarea pasivă.
  2. Timpul. Oamenii sunt mereu contra timp. Sunt atrași de reclame „propovăduitoare” din mediul online: „Învață engleza în 2 săptămâni”. De aceea, nu înțeleg de ce ție îți trebuie vreo 5 module ca să-i scoți din impas. Ei trebuie „cuceriți” treptat și iremediabil, astfel încât să simtă că timpul zboară.
  3. Hands-on-practice. Toți agreează situațiile reale. Sunt cele mai usșor de asimilat. Jocuril de rol, situații conversaționale, legătura directă cu domeniul lor de activitate.
  4. Make it funny. Indiferent de vârstă, omul simte nevoia să se destindă, să se simtă relaxat. Așa va fi mai stăpân pe sine și va absorbi mai ușor informația.
  5. Out of the comfort zone. Uneori este esențial să te arunci în valuri ca să înveți să înoți. Activitățile interactive îi va ajuta să de se desprindă de prejudecăți, de teamă și să se prindă „în horă”.
  6.  Profesorul. Oricât de priceput ar fi, nu e suficient. Profesorul trebuie să devină acea meravigliosa creatura care să-i încânte pe oameni și să creeze conexiunile esențiale pentru bunul mers al întregului proces. Astfel, nu mai pare totul atât de bello e impossibile!

A ști o limbă străină înseamnă a avea acces la o treaptă superioară a existenței. Nu este vorba numai de un loc câștigat în societate, ci, mai ales, despre transformarea propriului eu, despre evoluție, despre dezvoltare.

……………………………………………………………………

Pentru proba a VII- a a SuperBlogului 2017, Swiss Solutions m-a făcut să-mi amintesc de ce îmi place ceea ce fac.

Vacanță în stil Royal

Ador muntele! E singurul loc din lume unde te simți, la propriu, cu capul în nori și picioarele pe pământ. Să-ți iei rucsacul în spinare și să freamăți cu bocancii grei covorul verde sub care doarme, amorțită, stânca. Să nu auzi decât cântecul păsărilor și foșnetul frunzelor. Să rupi orice legătură cu lumea „din afară” și să te bucuri de liniștea și de binecuvântarea naturii.

În plus, ideea de a porni într-o călătorie este ca și cum ți-ai permite să scoți capul dintr-o cutie pe pereții căreia stau scrijelite cuvinte cheie ale existenței tale: SERVICIU – CASĂ – COPII – ȘI (MEREU) ALTELE. Ca să nu o iei razna, e bine să pornești într-o direcție. Nu neapărat pentru a ajunge undeva anume, ci pentru a te relaxa, pentru a te smulge din brațele periculoasei rutine. Ca să fie o călătorie reușită, cheia este să o transformi într-o aventură, chiar dacă ai mai fost sau nu pe meleagurile cu pricina.

Poiana Brasov

Când te desprinzi de lumea obositoare a orașului destrămat de atâta zgomot, praf, mizerie, nu-ți dorești decât să găsești o oază în care să te pierzi pentru câteva zile. Ți-ar aminti că mai sunt locuri pe lumea asta unde natura încă mai este stăpân desăvârșit.

Poiana Brașov pare să fi pus stăpânire pe inima munților. Fiind străjuită de cele patru masive muntoase, o vacanță acolo ar arăta ca o călătorie spre centrul pământului.

„Ce să faci în Poiana Brașov?”

Să te relaxezi! Să te prefaci că te-ai teleportat într-un loc unde poți să alegi să te simți nemaipomenit. Să faci tot ce îți trece prin cap, tot ce altfel „nu ai timp” sau „nu-ți permiți” sau „nu credeai că vrei” să faci.

O vacanță…„Royală”

Trei lucruri urăsc la vacanțe

  1. Când mergi undeva când știi că toată lumea merge în același loc, în același timp. 
  2. Când te simți în vacanță „ca acasă”.
  3. Când decid alții cum trebuie să-ți petreci vacanța.

Să cauți disperat o cazare bună? Să te calci pe picioare la recepție, să stai la cozi imense la diferite facilități de prin jurul hotelului? Să nu ai intimitate când explorezi muntele și să dai peste turiști petrecăreți pentru care ideea de vacanță înseamnă că și-au cumpărat tot muntele, prin urmare pot să-și lase urmele peste tot? Nu!

Nu vreau decât să ajung liniștită la hotelul la care mi-am făcut rezervare din timp, să las mașina în siguranță într-o parcare privată și să uit de ea acolo. Nu prea îmi folosește la munte, nu?

hotel royal

Apoi să arunc valiza în camera dublă sau triplă și să plec hai-hui. După Pietrele lui Solomon, la Peștera de Lapte, să simt mirosul muntelui semeț și să mă scald în lumina strecurată printre crengi. Pot să mă împrietenesc cu minunații cai de la Centrul de echitatie ”Spiritul Cailor“ din Poiană. Dacă vreau să simt spiritul de aventură „văratecă”, pot să încerc cartul de munte, direct pe pârtiile de schi. Evident, iarna aș putea să-mi fac și eu curaj și să testez schiurile pe una din cele 12 pârtii din zonă. Cu remediul potrivit, aș putea chiar să fac o plimbare cu telecabina, să văd lumea…„de sus”.

De ce aș vrea să mă simt „ca acasă”? Noi am plecat în altă parte, ca să ni se facă dor de „acasă”! Nimic nu trebuie să fie familiar, nimic nu trebuie să fie ușor sau la îndemână. Doar de neuitat! Nu vreau să mă simt „ca acasă”! Vreau să mă simt tratată regește! În stil Royal! Să mă aștepte o cadă SPA sau o cadă cu vibromasaj după ce m-am luptat cu muntele! Să mă bucur de o seară între prieteni „la gura șemineului” sau jucând biliard ori darts, alături de o cană cu vin fiert.

Dacă e vară, de ce să nu mă bucur de o oră de relaxare într-un hamac, în mult-râvnita liniște?

hamac 2

Dacă e iarnă, de ce să nu mă bucur de albul zăpezii și de zbuciumul fulgilor aruncați spre pământ prin cine știe din ce joc al zeilor?

Mi-aș petrece diminețile savurând o cafea „regească”, iar serile friguroase, scriind vreo poveste inspirată de călătoriile de peste zi. Apoi s-o „arunc” în spațiul virtual, spre delectarea celorlalți.

Vacanța mea trebuie să însemne libertate. Să nu-mi îngrădească nimeni dreptul de a mă relaxa și de a mă simți bine în felul meu. Fără presiune, fără programe fixe, fără lucruri pe care TREBUIE să le vezi sau să le faci.

………………………………………….

M-am trezit că visez la vacanță cu Hotelul Royal Poiana Brașov, la proba cu numărul 6 a SuperBlogului 2017.

Royal-300x300

„De la musique avant toute chose”

Un acord. Un sunet. O notă ridicată până la limita emoției. O suită de alte sunete plutind armonios spre mângâierea propriului suflet. Iar de acolo, în pulsații perfecte se infiltrează ireversibil în fiecare celulă.

Omul a inventat muzica pentru a-și alunga singurătatea. Căci ea, asemeni poeziei, vindecă suflete, te coboară în nivelurile cele mai adânci ale propriei conștiințe, te scutură și te recompune. Sunet cu sunet. Bucată de suflet cu bucată de suflet.

Muzica e flacără. Te arde mocnit, încălzindu-te treptat până când constați că trupul nu te mai ascultă. Și lași tot ce faci în momentul ăla doar ca să te miști în ritmuri amețitoare sau energizante.

Uneori, muzica îți dă aripi. Să te avânți la volanul mașinii, gonind la limita nebuniei în ritmurile vibrante. Să ai senzația că tot ce te înconjoară – copacii, firul de iarbă, pasărea tăind cerul – sunt toate un sunet, care te invadează ireversibil, subjugându-te.

Cu siguranță ai ascultat muzică până ai simțit durerea curgându-ți prin artere direct într-una dintre cele mai întunecate camere ale inimii. Și nu te-ai putut deconecta de la căștile ori de la boxele cu design futurist, pentru că te-ai trezit dependent.

edifier 5

Și ți se întâmplă ca, după ce o oprești deodată, să te simți pierdut, într-o lume străină, în care te-ai „trezit”, smuls lumii tale intime. De aceea, eziți o vreme să-ți reintri în ritmul cotidian, care-ți pare fad fără muzică.

*

Îmi amintesc de anii adolescenței, când ne lipeam cu pasiune urechea de boxele radiocasetofonului vechi, încercând cu disperare să înregistrăm melodia preferată de la un capăt la altul, fără intervenții, fără fragmentări. Uneori, însă, nu reușeai să-ți dai seama la timp când să apeși pe buton și te enervai teribil că se apuca omul acela să vorbească peste finalul melodiei TALE. Deși calitatea sunetului nu era nici pe departe ceea ce sperai, te mulțumeai că poți să o pui pe repeat de zeci de ori, ca să-i savurezi esența, să-i sorbi cuvintele și să-i cunoști fiecare modulație, fiecare pauză sau fiecare ascunziș. A ținut loc de alint la prima dezamăgire din dragoste, ți-a fost „album de amintiri” cu dulci nostalgii ale lucrurilor care s-au întâmplat sau ți-a însoțit mâna în primele scrieri stângace.

*

Astăzi, lucrurile stau altfel. Muzica se transformă încontinuu, își întinde aripile și te ia cu ea în zbor spre senzații la care nici nu te-ai gândit. Astăzi nu mai stai cu urechea lipită de boxele radiocasetofonului, căci ai la îndemână sisteme de boxe performante (cum sunt boxele Edifier) care te fac să te simți ca la concert la tine acasă. Nu trebuie decât să te așezi confortabil în fotoliu și să manevrezi telecomanda wireless până la limita suportabilității vecinilor. Sau…chiar dincolo de ea.

edifier 3

Ajustezi volumul cât să te mulțumească sau alegi varianta bassului puternic și adânc, iar apoi te lași purtat de ritmurile preferate, cu ochii închiși. Astăzi muzica înseamnă eleganță și diversitate, înseamnă opțiuni, înseamnă reinventare.

*

Ce înseamnă muzica pentru mine? E de ajuns să mă gândesc că, printr-un capriciu al sorții, aș putea fi privată de dulceața sunetelor armonioase. Și mi-am adus aminte de oameni cu deficiențe de auz care au trăit prima lor experiență muzicală:

Să nu poți auzi muzica este ca o surzenie a sufletului! Îmi imaginez că îți irosești toate dorințele într-o direcție unică. Că speri ca undeva, cineva, să inventeze dispozitive care să se ia la trântă cu toate greșelile naturii și să le îndrepte. Să speri că tinerii plini de entuziasm pot primi burse de studiu care să le permită să cerceteze, să descopere, să inoveze, ca să ai și tu parte de șansa ta.

Nu cred că își poate magina cineva viața fără muzică. Pentru că „muzica este o lege morală. Ea dă suflet universului, aripi gândirii, avânt închipuirii, farmec tinereţii, viaţă şi veselie tuturor lucrurilor. Ea este esenţa ordinii, înălţând sufletul către tot ce este bun, drept şi frumos”. (Platon)

…………………………………………….

Proba a cincea a Superblog este o probă…muzicală!

logo-magazinultau_1504192561

 

Fără coșuri, plină de Farmec!

În tinerețe (cu precădere) vânăm frumusețea supremă! Instinctiv, omul caută să depășească standardele și să ajungă nu doar „foarte”, ci „cel mai” sau „cea mai”. Ne aranjăm, reparăm imperfecțiuni sau le ascundem, pur și simplu, totul ca să ne creăm o imagine de care să fim, în primul rând noi înșine, mulțumiți. Câtă lume se poate lăuda că nu a trebuit să lupte cu nesuferita acnee? De multe ori părea să-și fi făcut domiciliu stabil pe pielea lor. Ai fi dat oricât pe produse eficiente care să-ți redea acea piele frumoasă și zâmbetul de mulțumire!

Ei, când mai treci de vârsta minunată, răsufli ușurat. Măcar de coșurile de la pubertate ai scăpat! (Sssst! De fapt, le-ai dat la schimb cu un set de riduri „de expresie”, nou-nouțe și dornice de afirmare!) Dar rămâne aceeași dorință de a arăta impecabil (sau măcar bine!), mai ales când e vorba despre o întâlnire de zile mari.

Întâlnirea de 20 de ani

Cât aștepți momentul! Dai telefoane, te agiți, cauți colegi, vorbești cu profesori. Te gândești la colega de bancă, la iubitul din liceu, la profa aia nenorocită care ți-a pus doi într-o zi nefastă, la colegul care făcea veșnic mișto de freza ta și de coșurile de pe frunte, la nesuferita aia care lua cele mai mari note și apoi se întorcea spre tine cu un „sâc!” a mare satisfacție. Ce i-ai mai fi pus la punct dacă aveai mintea de acum! Dar abia aștepți să-i revezi pe toți și, cine știe, poate e rost de vreo revanșă, fie ea și o vorbă aruncată cu înțelepciunea (?!) pe care ți-au dat-o anii trecuți peste tine.

În sfârșit, ideea se materializează! Întâlnirea e tocmai azi! Îți tremură picioarele și parcă ai un nod în gât. Nu te-ai fi așteptat să mai ai emoții că mergi la școală, tocmai la vârsta pe care o ai! Ținuta e pregătită, speech-ul e bine conturat în mintea ta, totul pare perfect! Asta până când te regăsești în fața oglinzii:

Ce e pata aia roșiatică de pe vârful nasului???

Nici Cruela în cele mai urâte episoade nu arăta astfel! Dar nu te (mai) panichezi pentru un coș! Mai ales când ai trecut de multă vreme de vârsta pubertății. Ai mereu un fond de ten care acoperă bine orice imperfecțiune a pielii. Și pui. Mai pui. Mai arunci o privire și pui din nou, având grijă să nu arăți ca și cum ți-ai scăpat peste nas jumătate din borcănelul cu fond de ten.

Întâlnirea decurge ca la carte, oamenii glumesc, râd, cele rele s-au spălat de mult, acum sau adunat doar cele frumoase. Moment potrivit pentru fotografii, căci, nu-i așa, ele rămân de neuitat peste vremuri.

Gata de selfie????

Gata! Rânjim cu toții satisfăcuți, împingând cu umărul pe câte unul care s-a băgat mai în față.

Apoi se reiau discuțiile. Se apropie timid iubitul din liceu. Parcă te ia cu fiori. Oare ce o fi vrând să-ți spună? Te gândești la o eventuală stânjeneală într-o discuție cu el pe cine știe ce teme. Se apropie zâmbind:

-Ai un coș pe nas!

Tunete și fulgere! Un amestec de jenă față de situația neplăcută, cu nedumerire cu privire la cantitatea de fond de ten pe care ai crezut-o suficientă și cu revoltă că stimatul nu a văzut mai curând frumusețea rochiei sau buclele aurii! Te scuzi că mergi să-ți pudrezi năsucul și dispari ca o silfidă la toaleta doamnelor, întrebându-te câți dintre cei prezenți or mai fi văzut minunăția!

Dacă ai da timpul înapoi…

Ei da, o astfel de situație poate să-ți strice nu numai feng-shui-ul, ci și reputația pe care ai crezut-o câștigată definitiv! Dar dacă ai fi făcut altfel?

Dacă ai fi respectat legile frumuseții pe care le cunoaște orice femeie preocupată să arate bine? Să fi respectat cu strictețe pașii esențiali când vine vorba de o piele sănătoasă. Mai întâi să cureți frumos tenul cu un Gel spumant purifiant, apoi să-l tratezi cu o Cremă Ultra-activă, iar la final să poți masca minunăția de coșuleț cu o Cremă CC matifiantă.

crema-cc-gerovital-stopacnee-1024x1024.png

E drept, poate ai fi întârziat puțin la întâlnire. Dar cu siguranță ai fi salvat ziua!

Rămâne curiozitatea: ce ar fi spus iubitul din liceu, dacă nu și-ar fi proptit ochii în frumusețea de coș de pe vârful nasului meu?

……………………………………………………………….

*Această postare este un pamflet. Orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare!

**M-am străduit să scriu un text plin de Farmec pentru a patra probă a SuperBlogului 2017.

Logo-compania-FARMEC_1504099339-300x300

Dacă aș avea o casă….

Visez adesea la casa cu pridvor a străbunicilor. Ciudat cum visele astea păstrează mireasma timpurilor trecute. A mere și pere coapte așezate cu grijă în tindă, a flori de tei puse la uscat sau a „odaia de oaspeți” de care nu îndrăzneam să ne apropiem. Și verdele era altfel atunci, și cireșele mai dulci, și râsul nostru purta culorile curcubeului.

„Pe când eram copil, locuiam într-o casă veche, care ascundea o comoară. Fireşte că nimeni n-a dat de ea, sau poate nici nu s-a hărăzit nimeni să o caute. În schimb, toată casa era pătrunsă de vraja ei. Casa mea ascundea în sânul ei o taină… ”

Antoine de Saint-Exupery

Caut casă

Poate, inconștient, e casa AIA care mi-a dat de atâtea ori sentimentul de liniște, de apartenență, de fericire. Căci caut casa cu miros de scorțișoară și mere verzi. Cufundată în tenebrele trecutului, cu lumina palidă de dincolo de perdelele albe. Casa căreia să-i simt taina învăluindu-mă într-un sentiment de complicitate, de familiaritate.
Să îmi fie casa, casă. Sau, mai curând, să-mi fie ACASĂ. Ar purta între pereții ei, propria-mi rețetă a fericirii, pe care m-aș pricepe să o îmbunătățesc cu fiecare lecție de înțelepciune învățată.

Cred că omul își alege casa după propria personalitate. Asta atunci când nu o vede ca pe un spațiu pasager, un semn al unei treceri impersonale, un simplu adăpost sau un act al dorinței de afirmare.

Casa visurilor mele reprezintă structura mea sufletească. Este oaza de liniște, spațiul meu protector, un loc al confortului emoțional. Este ceea ce simt, ceea ce sunt, ceea ce îmi doresc.

Simplitate

Un proiect de casă cu mansardă, la limita dintre tradițional și modern. Să-mi aducă aminte de tainele ascunse în casa copilăriei mele, dar să poată satisface și capriciile timpului modern. Urăsc gardurile! Mi-amintesc de dorința nestăvilită a omului de a poseda bunuri sau de teama incomensurabilă de tâlhari și venetici. Un spațiu deschis și prietenos, ca semn al libertății, care să-și primească mereu oaspeții cu căldură. Aleea îngustă, cu flori de o parte și de altă, ar fi ca o invitație nerostită:

„Bun venit în casa mea. Intră de bunăvoie, pleacă precum ţi-o fi voia şi lasă aici puţin din fericirea ce-o aduci.”

-Bram Stoker

O terasă la intare, cu un șezlong sau un balansoar primitor, numai bun de savurat cafeaua într-o dimineață de toamnă târzie sau de ascultat șoaptele nopții la ceasuri înaintate. Împresurată cu flori, un amestec de verde, roșu, galben, violet – o fărâmă de curcubeu rupt dintr-un colț de cer.

Acoperișul în două ape, ferestre duble la mansardă, tencuiala decorativă, toate aranjate cu bun-gust, fără extravaganță și fără opulență.

Înăuntru, un living generos și primitor. Unii ar spune că șemineul este ceva desuet. Alții cred că este un „must-have” al vremurilor moderne. Indiferent de părerea lor, șemineul meu ar fi unul din cărămidă, în care să trosnească vreascurile aprinse în serile friguroase și lângă care am desface nerăbdători cadouri de Crăciun. Livingul s-ar învecina cu o bucătărioară cochetă în partea stângă și o baie de serviciu în partea dreaptă. În capăt, oaza de liniște: o cameră- bibliotecă sau un birou. Cu pereții îmbrăcați în cărți, cu o fereastră largă, lângă care să-ți poți odihni gândurile sau să poți coborî din când în când în lumea celorlalte taine, ascunse între file îngălbenite.

Am visat mereu să am o casă cu etaj. De fapt, dorința mea se referea mai întâi la ideea de scară interioară. Trebuie să fie negreșit din lemn lăcuit, în spirală, cu flori pe alocuri și tablouri de familie agățate în pereții albi, ca un „reminder” zilnic al lucrurilor frumoase și al oamenilor dragi. Etajul, așa cum îl percepeam atunci, trebuia să fie un loc misterios. Cred că mintea noastră de copii îl asocia cu podul casei bunicilor, pe care ni l-am dorit mereu amenajat pentru joaca noastră zilnică. Acum, etajul nu mi se pare potrivit. E ca și cum aș alege să locuiesc la bloc. În schimb, mansarda are o atmosferă aparte, mai întâi prin felul în care este construită imediat sub acoperiș, apoi prin faptul că te poți bucura de fereastra de deasupra! În serile văratice, poți savura jocurile stelelor stând în patul tău, cu mâinile sub cap și încercând să prinzi vreo stea căzătoare. Două dormitoare și o baie, apoi spații de depozitare, gândite ca un element funcțional al locuinței.

Legătura mea cu natura

aia 2

Casa aia a mea nu poate fi decât un lucru firesc, încadrat perfect într-un colț de natură, departe de orice zgomot al orașului. Și asta nu pentru că aș urî orașul, ci pentru că locul pe care îl numesc acasă trebuie să fie, în același timp, și o evadare din aglomerația de oameni și de gânduri.

Casa mea are și o grădină. Suficient de mare cât să lase loc copacilor să-și întindă ramurile verzi a răcoare. Și din când în când, să mă primească la umbra lor, tolănită într-un hamac, cu o carte în mână, adormind, poate, mângâiată de vânt. Mi-ar surâde o apă la marginea grădinii. Poate fi un susur de izvor sau un lac liniștit pe care să se așeze din când în când rațe sălbatice.

Nu e nevoie de mult ca să fii fericit! Iar uneori simplitatea e ceea ce face un lucru deosebit.

O casă valoroasă…

Azi pare mai simplu să fii om la casa ta. Sunt atâtea idei de proiecte case, încât e imposibil să nu exclami la un moment dat: „AIA e casa mea!” Cea pe care ai visat-o, cea care ți se potrivește cel mai bine. Dincolo de rapoartele de evaluare imobiliară pe care ți le poate oferi orice evaluator ANEVAR la nevoie, casa ta are valoare prin ceea ce investești în ea și prin felul în care îți construiești amintirile. Cu grijă, ca pe un castel pe care îl vrei trainic și prețios.

Casa mea e valoroasă pentru că ar purta semne ale celei care sunt. Ar fi veselă și primitoare, ar fi ca o plăsmuire a viselor și dorințelor mele împlinite. Casele frumoase fac oamenii fericiți. Sau oamenii fericiți fac case frumoase.

sigla-AIA-2016-300x153

…………………………………………………………………..

Proba a treia a competiției SuperBlog2017 dă liber la visare cu AIA Proiect.

 

HUROM – Campanie națională pentru sănătate

Ce ai făcut în ultimul timp pentru sănătatea ta? 

Ai să spui că ești cu analizele la zi, că ești, poate, la o dietă sau că mergi pe jos jumătate de oră pe zi. Ca la carte, nu? Ești sigur că e suficient și că ți-ai asigurat biletul pentru o viață lungă și sănătoasă. Numai că, adesea, pe la jumatea drumului, te cam plictisești de regimul ăsta de „viață sănătoasă” și revii la vechile obiceiuri. Că e mai comod, că e mai la îndemână, că „doar-o-viață-avem-și-să-ne-bucurăm-de-ea”.

Institutul de Statistică din România zice că „peste trei sferturi din populaţia rezidentă consideră că au o stare de sănătate bună sau foarte bună”. Și de ce să nu considere? Dacă nu te doare nimic, înseamnă că ești sănătos, nu? Dacă nu ai niciun simptom, înseamnă că ai scăpat! Realitatea, însă, este alta!

Screen Shot 2017-10-04 at 21.13.06

Sănătatea se obține greu și se pierde repede, dacă ignori, chiar și pentru un timp scurt, câteva principii legate de:

  1. felul în care respiri
  2. cât de bine îți hidratezi organismul
  3. ceea ce alegi să mănânci și cât alegi să mănânci
  4. consumul de fructe și legume proaspete
  5. mișcarea zilnică

Schimbă statisticile!

Alergăm cu toții spre schimbare, de orice natură ar fi ea: socială, economică, politică. Și de unde începem? În mod sigur nu din curtea vecinului, ci cu noi înșine. Până a face ordine în jurul nostru, trebuie să ne asigurăm că propria noastră viață este in ordine!

Statisticile arată că 81% dintre adulți nu consumă suficiente fructe și legume. Nu îngroșa rândul acestor statistici! Decât dacă este să faci parte din rândul celor care aleg mereu tot ceea ce este 100% natural

măr

arhiva @Blog neinspirațional

Un măr fruct la fiecare masă alungă doctorul din casă!” nu mai e de multă vreme doar o vorbă. Este demonstrat faptul că un consum ridicat de fructe și legume este rețeta cea mai eficientă pentru bolile de inimă, pentru cancer, pentru a te lupta cu tensiunea arterială sau cu nivelul colesterolului. Ca să-ți fie mai ușor, mergi pe mâna specialiștilor: Hurom HZ Alpha îți demonstrează că sănătatea are gust! Uneori pare mai la îndemână să consumi fructele și legumele sub formă de suc sau de smoothie. Fie că ești la micul dejun și-l savurezi lângă un pahar de suc proaspăt, fie că ai nevoie de ceva răcoritor după ore de muncă ori poate ai nevoie de ajutor ca să prepari mâncarea puiului tău. Stoarce-ți fructele de sănătate, până la ultima picătură!

hurom-hz-1

Campanie pentru viața ta

Hurom România și Blog neinspirațional lansează astăzi, 04.10.2017, o campanie de informare națională pentru schimbarea stilului de viață al românilor, sub sloganul:

„Schimbă-ți stilul de viață. Alege să trăiești sănătos”

Campania va avea drept logo imaginea Hurom, având în vedere că este emblematică pentru ideea de stil de viață sănătos.

logo-hurom_1504190816-300x300

În campanie vor fi abordate o serie de teme care urmăresc:

  1. informarea populației despre importanța adoptării un stil de viață sănătos
  2. conștientizarea rolului pe care îl are consumul de fructe și legume
  3. aplicarea principiilor de viață sănătoasă

Evenimentele campaniei

Campania va derula o serie de evenimente la nivel național, în încercarea de a acoperi o paletă cât mai largă de consumatori.

Screen Shot 2017-10-04 at 21.52.28

  1. Festivalul toamnei. Un târg al fructelor și legumelor de toamnă, gândit ca un prilej de a convinge producătorii și consumatorii că producția locală trebuie să ajungă la oameni cât mai puțin prelucrată. În acest sens, la târg se vor folosi patru storcătoare Hurom pentru a obține sucuri naturale delicioase și sănătoase din fructe și legume prin presare la rece. Cei prezenți vor putea testa texturi și combinații de sucuri sau smoothie, iar apoi vor putea nota feebback-ul pe panourile imense amplasate în incintă. (Luna octombrie)
  2. Parteneriate cu multinaționalele din diverse părți ale țării, privind înlocuirea consacratei cafele cu un suc proaspăt. Companiile vor putea beneficia de substanțiale  reduceri la storcătoare Hurom  pentru a le achiziționa și folosi în situațiile care necesită protocol. (Lunile octombrie – noiembrie)
  3. Educație pentru sănătate în grădinițe și școli. Sub forma unei competiții, elevii vor pune în scenă piese de teatru cu tematică legată de consumul de fructe și legume și de promovarea unui stil de viață sănătos. Câștigătorii vor primi un storcător de fructe Hurom și toți participanții vor primi premii sănătoase. (Luna Noiembrie)
  4. Natural pentru mămici și pitici sănătoși – activitate în colaborare cu grupuri non-formale ale mamelor preocupate de aspectul diversificării. Un seminar de informare cu specialiști în nutriție va fi dublat de aspecte practice. Astfel, mămicile și piticii vor testa meniuri variate bazate pe fructe și legume, cu ajutorul storcătoarelor Hurom, realizate din inox de calitate, care nu alterează calitatea alimentelor. Se va insista pe felul în care pot fi combinate, de pildă, fructele, fie folosite la înghețate făcut în casă, fie în iaurturi sănătoase, fără zahăr sau conservanți. (Luna noiembrie)
  5. Sesiuni de testare a storcătoarelor Hurom cu realizarea unor vloguri de către persoane din mediul virtual, a căror activitate are un impact foarte puternic asupra populației. (Luna decembrie).
  6. Sesiuni de testare a sucurilor și smoothie-urilor în incinta marilor supermarketuri. Se va observa, astfel, impactul imediat asupra consumatorilor. (Luna decembrie)

În loc de concluzii

Campania este o provocare. Îndrăznim să credem că putem schimba statisticile și că putem convinge oamenii că nu trebuie să facă eforturi colosale pentru a se menține sănătoși. Este, în esență, o trezire a conștiinței individuale și colective. Susține campania, schimbă statscticile!

…………………………………………………………………………………………….

Campanie demnă de provocarea cu numărul 2 a concursului SuperBlog 2017

Dacă mi-ai fi toamnă…

Dacă mi-ai fi toamnă,
te-aș îmbrăca în arămiul copacilor
asortat cu verdele încă viu al firului de iarbă.

Ți-aș colora visele
în plumburiul mustului dulce
și în roșeața apusului trist.
Te-aș îmbăta cu miresme de scorțișoară
și ți-aș șopti în urechi
cântec stins de greiere.

Dacă mi-ai fi mie, toamnă,
te-aș adora sărutându-ți piciorul desculț
și ți-aș acoperi inima
cu inima mea.

toamna-femeie

sursa foto: catchy.ro

„Draga mea dragă,

Se scutură frunze, în adieri pierdute de vânt.

Aș vrea să-ți miros părul și să mă afund în gândurile tale, pierdut, uitat, resemnat. Să schimb tristețea nopților goale cu minutul binecuvântat în care să-ți simt buzele înviorându-mi obrazul.

Dacă mi-ai fi toamnă, te-aș înfășura în galbenul frunzelor veștede. Să-mi amintească de soarele palid și de zumzetul vesel al verii. Ți-aș face palton din arămiul copacilor și ți-aș dărui ghete de piele moi, smulse din mușchiul ce doarme la umbra lor.

De fapt, ți-aș coase paltoane de damă elegante din fiecare nuanță a frunzelor oglindite în seninul tremurând al lacului pustiu. Să le schimbi de fiecare dată când norii grei ar amenința seninul frunții tale. Să-și fie galben, să-ți fie verde, să-ți fie roșu aprins sau brun.

Dimineața, devreme, ți-aș țese din raze de soare sărutate de rouă, veșmânt alb. Să-i simți mângâierile calde alintându-ți pielea fină, cu gândul la florile de cireș. Și la mine. Las nopți nenuntite să se aștearnă peste visuri amorțite. Spre seară, ți-aș dărui negrul cerului învolburat, pregătit de ploi dese și reci. Așezat peste linia fină a umerilor tăi goi, să-ți fie veșmânt elegant în mireasma pământului reavăn.

Mi te imaginez pășind apăsat printre miriștile goale.  Luând după tine în iureș verdele ierbii și corola florilor-minuni, apăsând cu ghetele iarba tocită de vânturi. Și strig după tine cu-atâta nesaț, în timp ce privirea mea vrea să te fure:

Fată verde, cu părul pădure! Fată verde, cu părul pădure”!

Iar când frigul m-ar cuprinde, mi-aș scoate geaca de piele și ți-aș înveli umerii și brațele. I-aș desena un trandafir aprins, să-l iei cu tine acolo unde-ți porți pașii, ca să te strige în surdină, repetându-ți numele iarăși și iarăși…

answear 43

Să nu pleci! Și, mai ales, te rog, „lasă-mi, toamnă, pomii verzi”! Să caut printre ramuri povești vechi de vară-ntârziată și să culeg visurile roșii la ceas târziu de seară întristată. Vreau să-mi fii, toamnă! Să-mi fii!”

…………………………………………………………………………….

Answear.ro strigă Toamna, pentru prima probă a SuperBlogului 2017. Fotografiile sunt preluate de pe site-ul sponsorului.

answear

Citatul de duminică (65) – Încercarea moarte n-are

De câte ori nu ai ezitat când a trebuit să iei o decizie mai mult sau mai puțin importantă? Ai tot cântărit, probabil, ai stat pe gânduri o vreme și apoi a decis: „Încercarea moarte n-are!” Cum se traduce asta, de fapt?

Că ai vrea mult să te arunci în valurile înspumate, dar nu ai curaj,
sau
Că ești curios de mori, dar nu vrei să te faci de râs,
sau
Că ți-ai mai luat-o în freză, dar te faci că ai uitat, de dragul unei noi tentative, poate-poate,
sau
Că te-ai gândit bine și nu ai nimic de pierdut.

Oricare ar fi „traducerea”, decizi că DA, mergi pe calea asta și vezi tu pe urmă unde duce.

Acum, dacă e o chestiune extrem de serioasă, poate ar fi cazul să reanalizezi toate coordonatele și să reevaluezi potențialele riscuri. Dacă, însă este vorba de participarea la SUPERBLOG, poți alege oricare dintre variantele de traducere liberă de mai sus și te lansezi pe orbit…elea!

Da, înțelegem, ne mai cramponăm noi de replici celebre, de genul :

„Oh, nu prea am timp!”

„Vai, mă simt nedreptățită de stimatul juriu!”

„Mda, oricum nu câștig nimic, mai bine mă opresc!”

„Câh! Ai văzut ce text are ăla/aia și ce punctaj baban a primit?”

Dar, în fond, dacă tot te-ai băgat în horă, îți asumi riscurile, joci până-ți tocești pingelele tastele și taci. La final, tragem linie și vedem dacă a meritat sau nu. Că până la urmă….„încercarea moarte n-are”!

particip

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Paul's Blog

Beatus homo qui invenit sapientiam

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Catch me on the web!

Roxalee's blah blah blog

I was created to create. Please, go deep.

armonie acvatică

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online

Illusion's Street

un blog literar de Diana Gole

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

DozaDePoezie

"Viaţa este în altă parte" - Milan Kundera

Joramotive de sărit obstacole

echitaţie în aburi de lapte