Gâlceavă în stil office

Acțiunea se petrece într-un birou de la marginea urbei X, în zilele noastre.
Personaje:
Ștampila carte de vizită – ușor arogantă și foarte vorbăreață
Ștampila de firmă – mai în vârstă și cu un ton înțelept, care îi dă un aer de superioritate
Ștampila datieră – obsedată de date, intră foarte ușor în panică
Ștampila cifrieră – vorbește în formule și în calcule matematice
Ștampila personalizată – nonconformistă și mereu veselă

Actul I

La ceas de seară. Într-un sertar stau cam înghesuite câteva ștampile.

Se aude un click-click enervant care taie liniștea nopții.

Ștampila de firmă (ușor agasată de zgomotul enervant) : Crezi că ai putea să te oprești?Mi se împrăștie tușul numai cât te aud! Și am avut o zi din acelea…Alergătură, de la primele ore ale dimineții. Am parafat contractul de înființare a noii societăți, pentru care Colop m-a îmbrăcat în haine noi. Apoi am dat fuga la bancă, unde mi-am lăsat tușul pe un contract de garanție imobiliară – șeful tocmai a închiriat un birou nou. Trei exemplare a irosit până s-a decis care e varianta finală. Mă doare capul de la atâta apăsat!

Ștampila carte de vizită (cu ironie în glas) : A, da? Poate așa ne găsește un loc mai comod și nouă. Să nu mai stăm înghesuite aici în sertar, în bezna asta. Să mai ieșim și noi la lumină! Nu e păcat de culorile astea frumoase pe care le avem?

Ștampila de firmă (ignorând-o) : De acolo am alergat într-un suflet să bifez și contractul de leasing. Cât pe ce să mă spargă. Neglijență de serviciu! Am să cer o mărire! Sau măcar un concediu. Să-mi refac și eu imaginea! Mai ales la câte facturi am ștampilat astăzi! Noroc că s-a terminat ziua de lucru și tușiera a ieșit din tură. (Face o pauză) N-ai terminat cu click-ul ăla enervant?

Ștampila carte de vizită (revoltată) : Ți se pare puțin lucru?

Ștampila de firmă: Ce anume?

Ștampila carte de vizită: Astăzi cineva a zis: „Unde naiba sunt nenorocitele alea de ștampile?” Da de ce „nenorocite”? Până și tușiera m-a luat peste picior mâner când m-am programat să-mi facă un refill. Iar pixurile cu ștampilă își dădeau coate când au trecut la buzunarul șefului prin fața biroului. Nu merităm și noi respect? Mâine – poimâine o să ne înlocuiască pe toate cu ștampilele electronice care tocmai au fost angajate special săptămâna trecută.

Ștampila datieră (panicată) : Săptămâna trecută? Ăăăăă…adică…27-7…adică pe 20.09.2016. Da, da, atunci trebuie să fie! Oare am trecut bine pe contract? Cifra 9 e ușor instabilă. Îmi face numai probleme. Și a doua zi au uitat să mă rotească. Adică 21. Da, 21.09.2016! Atunci a fost! Vai! Ieri a fost cumplit! Da, cumplit! Un control de sus! Cică niște produse au fost găsite expirate și cineva le-a falsificat data inscripționată! Toți s-au uitat spre mine. Dar nu, eu nu! Eu m-am uitat cu atenție: 15.10.2016. Da, da, așa scria! Era tușul meu special! Nu am modificat nimic. Eu NU greșesc. Nu-mi permit. Fac asta din…stați așa…din 01.06.2010 de când m-au învestit în funcție.

Ștampila personalizată (până atunci stătuse într-o rână, zâmbind și mângâindu-și cauciucul) : Chill. Prea mult stres creează disfuncționalități grave! Ce atâta nenorocire? Doar nu e apocalipsa? Oricine mai greșește!

Ștampila datieră (iritată) : Eu, nu! Din 01.06.2010! Nu am greșit niciodată! La mine totul este exact! Și clar. Și corect. Din 01.06.2010!!

Ștampila personalizată (împăciuitoare) : Ok, ok, chill girl! Trebuie să te relaxezi.

Ștampila cifrieră: Mda, ție îți convine să vorbești. Ai un job foarte ușor. Te-am urmărit. Acum exact o oră, 30 de minute și 23 de secunde ai intrat în sertar, fără pic de sudoare, fără de urme de muncă. N-ai avut nicio personalizare azi? Eu am ștampilat 4355 de cutii din 23 de depozite. Mi-a luat exact 56 de minute și 34 de secunde. Ieri am lucrat cu 2500 de cutii albe și mari. A durat mai mult să le manevreze: o oră și 23 de secunde.

Ștampila personalizată (înțepându-și colega de sertar) : Eu fac ce-mi place! iar astăzi am marcat 300 de invitații la marea petrecere. Șefu’a fost tare mulțumit de cum au ieșit. Cică eu le-am dat nota de veselie și bună dispoziție!

O zi din viața unei ștampile nu trebuie să treacă în zadar! Dacă nu lași în urma ta o bucurie, un zâmbet, o floare, o rază de soare…Iar eu am bucurat 300 de oameni. Plus șeful! Toate mi-au mers strună. Asta pentru că nu sunt atât de fatalistă ca voi.

Ștampila carte de vizită (dând ochii peste cap) : Sigur că da! Unii muncesc și alții se distrează! Sunt mereu pe drumuri, stau în buzunar cu orele și când mă scoate, dau cu ochii de câte unul…de-mi vine să-i ștampilez una…Am muncit mult să-mi consolidez statutul. Am concediat cărțile de vizită clasice, demonstrând că sunt mai eficientă. Și sunt! Ajungi undeva unde nici nu te gândești că ai avea nevoie să lași o carte de vizită. Ce să tot cari atâtea cartoane după tine? Mă iei pe mine! Mă scoți repede din servietă și mă aplici pe un document, pe o agendă, în fine, oriunde îi este omului mai la îndemână, să fii sigur că nu te uită!

Actul al II-lea

Sediul firmei în discuție. Șeful caută o soluție pentru atenuarea gâlcevei. O soluție online, desigur! 

Șeful (ușor speriat) : dacă intră-n grevă, m-am ars! Nu poți face nimic fără ștampile zilele astea! Iar o zi din viața unei ștampile pare foarte obositoare. Să le fericesc, zic! Cu Colop. Ăștia au mereu soluții pentru revigorarea unei ștampile. Ba rotundă, ba pătrată, ba dreptunghiulară, mereu găsesc ceva care să o facă unică.

Am să le fac ecologice! Să se simtă importante și speciale. Sau din materiale cu protecție antibacteriană! Și am să le personalizez. Da, așa am să fac!

Comanda efectuată și…mail sent to online@colop.ro. În sertar se stârni o bucurie imensă: click, click, click în ropote. 

………………………………………………………………………………

Cu premii sau fără, Rudia s-a personalizat cu

pentru proba a cincea a competiției SuperBlog 2016