Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Citatul de duminică (54)- Despre limite

Îmi recunosc limitele. Sunt nelimitate…

aforism de

Realitatea este dovada cea mai clară că există limite. Pe care ni le impunem singuri, în concordanță cu „cerințele” societății în sânul căreia ne străduim din răsputeri să ne potrivim. Ne îmbrăcăm după un cod, ne conformăm unui program, respectăm niște reguli. De ce să facem ALTCEVA decât se așteaptă de la noi? Cum să dezamăgim oameni dragi făcând ceea ce ne vine să facem? E o chestiune de bun-simț, poate chiar de etică. Cei care trec aceste limite, sunt văzuți ca oameni smintiți, ciudați, pe care musai trebuie să-i eviți, pentru că nu dau un exemplu pozitiv. [Nu mă refer aici la cei care încalcă orice fel de limite, punându-i în pericol pe cei din jurul lor!!!] M-amintesc, de pildă, de profa de engleză din liceu, care purta un astfel de stigmat pentru că se încăpățâna să se îmbrace ALTFEL decât restul profesoarelor. Scandaluri, sancțiuni, mustrări, șușoteli pe la colțuri.

Visul, pe de altă parte, este dovada cea mai clară că nu există limite! Poți să fii cine trebuie să fii în timpul zilei. Te înscrii cu succes în cercul existenței, respectându-i raza și formulele consacrate. Deh! Mai trișezi, trăgând cu ochiul la câte o tangentă, dar nu depășești aria nicicum. De teamă, de rușine, de neîncredere, asta numai tu poți să o știi. Dar când vine vremea visului… poți fi oricine sau orice vrei, poți să ajungi și pe Marte, dacă asta te face să te simți fericit. Rămâne gândul acela că într-o bună zi…

Eu? Eu îmi recunosc limitele. Atât pot, atât știu, atât duc. Pentru moment. Dar mai știu și că dacă îmi pun mintea cu realitățile astea sufocante, pot trece dincolo. Nu cu ușurință și nu fără riscuri. Discuția, însă, se impune exact la …limita limitei: vreau cu adevărat să trec dincolo?  Pentru că odată ce ai trecut linia aceea, nu te mai poți întoarce. Ar însemna un regres. Din punctul acela nu poți decât să te tot întreci cu tine însuți/însăți. Chiar dacă nu vei avea de dat socoteală decât propriei persoane pentru ceea ce (nu) ai ajuns.

Tu? Cu sau fără limite?

Anunțuri

6 răspunsuri la „Citatul de duminică (54)- Despre limite

  1. comentatoramator August 28, 2016 la 11:36 pm

    Eu cu limite, cel puțin in ultimul timp. Multe şi diverse. Prea multe, poate. Şi totuşi incă mai visez 😉

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Septembrie, joi

Oaza pentru fete

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Să nu crezi ce ţi se spune. Să crezi doar ce simţi.

Dani Havarneanu

Un blog prea personal

Confessions of a first time mom...

Menirea dintâi a femeii este de a da naștere. Numai așa viața își justifică continuitatea...

armonie acvatica

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online.

Illusion's Street

străduţa mea de iluzii

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

DozaDePoezie

"Viaţa este în altă parte" - Milan Kundera

%d blogeri au apreciat asta: