Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

La pensiunea lăudată, să nu te duci cu carul de așteptări

În general, Rudia nu e o fandosită. (Nici nu și-ar permite, și de ar fi!) Prin urmare, nu caută niciodată nimic extravagant, nici ca vestimentație, nici ca artă culinară, nici ca loc sau eveniment. Uneori, însă, viața te poartă pe niște cărări cu adevărat nebănuite.

Și primește Rudia azi o invitație – nu spui de la cine, persoană importantă. Zi specială, invitație neoficială! Să purcedem, dară, că nu ai prea des ocazia să mergi într-un loc despre care ai auzit atâtea lucruri frumoase. Să numărăm steluțele de pe siglă? Să le numărăm, coană Rudio! Patru-n cap! Nici mai multe, nici mai puține. Deja așteptările au crescut, direct proporțional cu adrenalina. Evident, Rudia nu se gândea la vreun paj cu frunza de palmier sau vreun masaj aproape de limita ortodoxului! Până la urmă e vorba despre o ieșire, nu neapărat festivă, dar cu un aer de sărbătoare.

Zvonistica

Gurile târgului vorbeau relativ frumos despre această pensiune. Fotografii minunate cu piscină și baie de soare, construită în mijlocul pustietății, condiții minunate, totul la superlativ. O singură recenzie spunea că se așteaptă cam mult până vine mâncarea, dar cum a fost cam singura părere în direcția respectivă, s-a pierdut în toate uralele de „Wow”. În general, era considerat un loc pentru fițoși sau, cel puțin, bănoși.  Rudia nu se regăsea în niciuna dintre tabere, dar a trecut-o pe lista lucrurilor care trebuie experimentate.

Realitatea

Și ne-am dus, mândro, ne-am dus/ Pân’ la pensiune, sus!

Zona: o mare bilă albă! Liniște, izolată de civilizație, pe un vârf de deal unde totul este verde. Să ieși dimineața din cameră (presupunând că te și cazezi acolo) și să cobori direct în pădure, să miroase a iarbă proaspătă sau a fân cosit, asta viață!

Construcția: bilă albă. Fără a fi neapărat exagerat de pretențioasă, e o combinație reușită de lemn și piatră. Destul de încăpătoare, iar pe site-ul pensiunii, fotografiile camerelor arătau bun gust și un aspect îngrijit. Rudia ar fi preferat ceva mai simplu, dar nu era cazul de mofturi, că doar nu rămânea peste noapte.

Chelnerițele: o bilă…gri. Cu toată sclipirea ei de inteligență, Rudia nu găsea cuvântul care să descrie înțolirea lor. Celebra „uniformă” pantaloni negri-cămașă albă nu ar fi fost neapărat supărătoare, dacă aspectul ei, al uniformei adică, ușor neîngrijit, nu ar fi apărut în ușor contrast cu extravaganța locului. Rudiei i s-a șoptit și cuvântul pe care nu îl găsea: chelnerițe de bodegă!

Servirea: bilă neagră. Ajunsă la fața locului, Rudia a primit repede un meniu (ceea ce e bine!) și tot repede întrebarea:„Ce vă aduc?” Eh, Rudia se decide mai greu, că nu iese așa, la oraș pensiune în fiecare zi. Prin urmare, chelnerița a trebuit să-i mai dea răgaz. Și i-a dat, Vreo 20-25 de minute extra. Urechile se lungeau, răbdarea se risipea, nervii se încordau. În sfârșit… Vine! „Ce vă aduc?” Noroc că Rudia servește soft! Salată de ton și un ceai de mentă. (Nu încercați să înțelegeți combinația!) Problema era la desert. „Papanași”. „A… nu am!” Păi cum, nenicule? Vine omul până în creierul …dealului, la cinșpe km depărtare de oraș, să servească ceva bun. Și tocmai papanașii, care se caută de obicei la astfel de ieșiri, nu-s! Rudia nu e răutăcioasă. Și nici ranchiunoasă. S-ar fi oprit aici. Dar imediat ce a apărut altă gașcă de clienți, cu un accent italienesc, chelnerițele de bodegă au schimbat stilul: au scos zâmbetul din sertar, carnețelul de notițe, se învârteau amândouă pe lângă scaune foarte drăguțe. Banalul „Ce vă aduc”, a devenit „Pot să vă recomand desertul casei?”. Ce înseamnă, domnule, să ai potență potențial financiar!

Baia: bilă albă. Zicea cineva că dacă vrei să evaluezi un loc cu adevărat, mergi la baie. Testul ăsta l-au trecut. Frumos, curat, parfumat, cu tot ce trebuie. Poate cam multe tablouri și zorzoane, dar ce se pricepe Rudia la decorațiuni interioare?

Nedumerire

Rudia nu prea e ieșită în lume, mai ales la pensiuni din astea cu patru stele pe siglă, dar apăruse un personaj feminin, suspectat a fi un fel de..administrator, după gesturi și atitudine. Vestimentație sport, cu niște colanți cam mulați și ușor transparenți, gri, un tricou alb, care a fost schimbat cu unul verde și apoi din nou cu cel alb, și cu pletele (extrem de lungi pentru o terasă-restaurant) în vânt, ușor nespălate.

Concluzie

Rudia nu știe dacă steluțele alea de pe siglă sunt relevante, dar dacă adună bilele, nu prea se aliniază așteptărilor. Așa că s-a mulțumit cu imaginea superbă a apusului:

20160721_203134.jpg

Și a mulțumit frumos și pentru invitație! 😉 ❤

………………………………………………………………………..

Acesta NU este un advertorial! De aceea, nu am dat numele pensiunii. Dacă cineva vrea neapărat să afle, doar să arunce o întrebare!

Anunțuri

14 răspunsuri la „La pensiunea lăudată, să nu te duci cu carul de așteptări

  1. Diana Radu Iulie 22, 2016 la 10:39 am

    Eu aş dori să ştiu zona. Şi desigur: şi pensiunea. Cine ştie când voi ajunge pe acolo.. 🙂
    Dar per total, ţi-a plăcut? Eşti mulţumită de ce ai vizitat?

    Apreciat de 1 persoană

    • rudia2014 Iulie 25, 2016 la 8:41 am

      Nu era vorba de vizitat…e o oază de liniște în mijlocul naturii unde nu auzi decât greierii și eventual vreun animal domestic printre ierburi…Fiind foarte aproape de oraș, e o modalitate faină de evadare. Spun doar că aveam pretenții la …detalii, având în vedere prețul și numărul stelelor 😉
      Pensiunea se numește Cattaleya 🙂

      Apreciază

  2. Poteci de dor Iulie 22, 2016 la 10:45 am

    Data viitoare când mergi, spui că eşti Rudia. Şi să vezi atunci. La desert, le spui că o cunoşti pe potecuţă. Şi să vezi papanaşi! 😉

    Apreciat de 2 persoane

  3. Simona Iulie 22, 2016 la 1:02 pm

    Ce-mi place stilul tau de a scrie…Niște papanași aș mânca și eu 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Septembrie, joi

Oaza pentru fete

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de atfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Să nu crezi ce ţi se spune. Să crezi doar ce simţi.

Dani Havarneanu

Un blog prea personal

Normalul? E plictisitor.

Am încercat o dată să fiu normală. Cele mai rele 2 minute din viața mea.

Confessions of a first time mom...

Menirea dintâi a femeii este de a da naștere. Numai așa viața își justifică continuitatea...

armonie acvatica

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online.

Illusion's Street

străduţa mea de iluzii

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

%d blogeri au apreciat asta: