Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Despre cum moștenești obiceiurile părinților

Habar nu am dacă treaba asta este legată de ADN-uri, de psihologia copilului sau de elucubrații metafizice. Dar îmi amintesc foarte bine momentele în care îmi repetam: eu n-o să fiu ca ei (părinții mei n.a), am să fiu relaxată și normală la cap și, evident, veșnic tânără.

Vi s-a întâmplat vreodată să vă regăsiți în ipostaze izbitor de asemănătoare cu părinții vosștri? 

Tata are un hobby. Sau o fi un defect? O calitate? O ciudățenie? Un tic? Încă nu m-am decis cum să numesc activitatea de a strânge (aproape) tot ce se poate și de a depozita acest „tot” în beci. De altfel, este motivul pentru care a refuzat să se mute mai aproape de noi, pentru că apartamentele astea noi NU AU BECIURI! (Slavă domnului că nu au, că acolo mereu depozitezi lucruri care oricum nu-ți mai folosesc niciodată!).

Când spun tot, mă refer la tot ceea ce înseamnă piese, dispozitive, feronerie, chestiuni legate de tehnică sau de orice merge meșterit de mâna omului. Orice piesă pare că-și mai poate găsi utilitatea, chiar dacă e veche, condiția de bază este să fie funcțională. Și pentru că beciul a devenit neîncăpător, a invadat și balconul, spre bucuria mamei.

Ca să revin la problematica inițială, mi-amintesc că și bunicul avea o „colecție” impresionantă de lucruri, care mai de care mai ciudate și mai nefolositoare. Îmi plăcea să cotocesc prin camere, prin pod sau prin șură, de parcă nu știu ce descoperiri importante aveam să fac. Iar astăzi, dau întâmplător peste cutia cu „chestii” din debara. Constat cu stupoare că în ea zac tot felul de garnituri, piulițe, lanțuri, chei, lacăte, șuruburi, cuișoare etc., pe care e foarte puțin probabil să le mai folosesc vreodată la ceva. Mai ales eu! Prin urmare, se ia! C-o fi tic, c-o fi defect, c-o fi moștenire genetică, e clar că nu mai scap. Însă, mă umple groază când constat că și copilul meu are tendințe de „colecționar”. Cu greu îl conving să renunțe la jucăriile stricate sau „depășite”, pe care el vrea să le păstreze (unde, Doamne iartă-mă??) pentru că sunt ALE LUI.

Știe cineva vreun descântec de dezvăț???

Anunțuri

12 răspunsuri la „Despre cum moștenești obiceiurile părinților

  1. Călător prin viață Iunie 27, 2016 la 7:35 am

    Și ai mei păstrează așa nebunește aproape orice, că atunci când ți-o trebui să ai, unde te duci să cumperi? :)) Numai că de vreo 3 ori pe an facem o curățenie generală, în care sunt aruncate enorm de multe din magazie în principal. Și atunci nu știu cum se face că aruncă singur (tata) că „nu vezi că o țin degeaba, e veche/ruptă”. În rest pe mine mă enervează mama … nu se îndură să arunce nici o cană/ farfurie chiar dacă e un pic ciobită, deși în beci stau depozitate 3 cutii cu căni, pahare și farfurii pe care nu le-a folosit nimeni. Noroc că le mai scap eu din greșeală :))

    Apreciază

  2. Vienela Iunie 27, 2016 la 10:49 am

    Oho, nici nu mai tin minte de cate ori am spus ca nu voi repeta greselile parintilor mei si de cate ori m-am trezit facand ceea ce au facut si ei. :)))

    Apreciat de 1 persoană

  3. mihaela pojogu Iunie 27, 2016 la 10:40 pm

    Da, stilul de viata si-a pus amprenta, de unele poate scapam, dar…
    De lucrurile care se aduna am mai scapat fiind mai rationala, pun niste limite, pot prelungi, fac planuri pentru ele pentru a nu se pune praful pe ele sau pe ideile care m-au facut sa le pastrez. 🙂

    Apreciază

  4. adndefemeie Iunie 27, 2016 la 11:20 pm

    Insiprată de rândurile tale, azi am făcut curat. Şi am scăpat de multe. Noroc că ai mei prunci nu au în sânge aşa ceva. Ei nu s-au ataşat de nimic. Doar de noi 😛

    Iar cu replicile, eu mai m-am calmat. Gândesc de două ori înainte de a zice. Apoi scot ceva pe gură. Ei oricum aşteaptă să le zici ceva, aşa că mai bine coc ceea ce am de zis, decât să le-o servesc crudă 😛

    Apreciat de 1 persoană

    • rudia2014 Iunie 30, 2016 la 1:57 pm

      Da, și eu încerc să mă controlez când scot o vorbă „deșteaptă foc”, dar uneori nu-mi iese și pace!
      Al meu e atașat mult de lucruri…de la cățelul de pluș cu care încă mai doarme, la camera lui – de aceea nici nu prea pleacă de acasă de bună voie. 😀

      Apreciat de 1 persoană

  5. Mamica Mariei Iunie 29, 2016 la 7:20 am

    Eu am o vorba – In fiecare casa Trebuie sa existe sertarul…(in cazul tau,cutia)… cu „de toate”. In casa parinteasca era un sertar in bucatarie… acum, in familia mea, exista un cosulet pe frigider. Eu cred ca e in natura noastra sa avem aceasta cutie cu piulite, suruburi si cuisoare. La unii oameni cutia se transforma in beci 🙂
    Te pup

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Septembrie, joi

Oaza pentru fete

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de atfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Să nu crezi ce ţi se spune. Să crezi doar ce simţi.

Dani Havarneanu

Un blog prea personal

Normalul? E plictisitor.

Am încercat o dată să fiu normală. Cele mai rele 2 minute din viața mea.

Confessions of a first time mom...

Menirea dintâi a femeii este de a da naștere. Numai așa viața își justifică continuitatea...

armonie acvatica

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online.

Illusion's Street

străduţa mea de iluzii

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

%d blogeri au apreciat asta: