Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Arhive lunare: aprilie 2016

Răsfață-ți simțurile

Dacă poți să te oprești puțin din alergătura cotidiană, stai și meditează câteva minute la lucrurile care te relaxează. Nu știu alții cum sunt, dar sunt trei lucruri pe care mi-aș dori să le fac atunci când ziua devine mai încărcată decât pot eu duce: să pot sta întinsă în iarbă cu nasul în rădăcinile pământului, să ascult muzica preferată cu ochii închiși și să …scriu despre ceea ce îmi place. Nu-mi sunt mereu la îndemână, așa că de multe ori este nevoie să improvizez. De aceea, când mă apucă dorul scrisului, isterizez tastele laptopului cu căștile în urechi, ca să nu mă distragă nimic. Și totuși, parcă lipsește ceva…

Sunt un om al simțurilor. Mă încântă o culoare, un parfum, o imagine, un sunet care spune uneori mai mult decât cuvintele. Așa îmi explic pasiunea pentru parfumuri, pentru mirosuri plăcute, cât mai apropiate de ceea ce este natural. Stau adesea cu nasul în buchetul de frezii primite cu sau fără ocazie specială. Ador mirosul de iarbă proaspăt cosită sau pământul reavăn toamna. Forile de tei mă fac, de obicei, să mă întorc din drum ca să le mai simt o dată aroma. Mă relaxează și îmi dau o stare de bine. Când nu am acces la nimic din toate acestea, suplinesc cu vreo esență de parfum sau aprind un bețișor parfumat ca să se mai împrospăteze aerul camerei.

Lesne de înțeles acum de ce m-a bucurat coletul trimis de BuzzStore în campania de promovare a balsamului Silan Soft&Oils:

„Un balsam unic cu uleiuri prețioase parfumate, care îți încântă simțurile și te învăluie cu un parfum seducător.”

Nu cred că există cineva care să nu trepideze de nerăbdare când are în mână o cutie cu sau fără fundă, pe care nu reușește să o deschidă mai repede ca să-și satisfacă, exact ca un copil, curiozitatea.

Balsamul Silan Soft&Oils Gold 1.5 l  – numai bun pentru 50 de spălări. Nu e nimic în neregulă cu balsamul pe care îl foloseam până acum, doar că…nu strică puțină diversitate, nu-i așa? Și dacă e tot e vorba de un parfum nou, nu am mai avut nicio ezitare. Mai ales că s-a simțit imediat de când am deschis capacul.

Am făcut rost repede de câteva rufe… „murdare”, numai ca să testăm minunăția primită în campania #buzzsilan. Și da, este exact ca în reclamă! Drept dovadă – reacția piticului care a fost ajutorul de nădejde în această operațiune! 😉

Ți s-a întâmplat să stai cu nasul în rufele proaspăt luate de la uscat? Cât de bine te relaxează lenjeria de pat curată și parfumată! Dar când ieși pe balcon, nu te face să tresari mirosul rufelor tale, despre care parcă uitaseși că le-ai lăsat acolo cu o zi în urmă? Cel mai mult mă bucură când scot din dulap cămașa preferată și ea miroase la fel de bine ca atunci când am scos-o din mașina de spălat. Mă gândesc că asta și vrea cineva de la un balsam de rufe, până la urmă.

În coletul-surpriză mai erau 10 mostre de basam de rufe Silan Soft&Oils pentru prieteni, cu tot cu 10 broșuri informative. I-am ales repede și le-am dăruit și lor o doză de prospețime Silan!

M-am bucurat mult și de cadoul Silan Soft&Oils: umerașul îmbrăcat în mătase a fost perfect pentru rochia cea nouă! 🙂

13020375_1017191725043262_1101083205_n

Iar dacă nu îți place auriul – cu parfumul delicat de vanilie, combinat cu note lemnoase senzuale și flori prețioase – poți încerca Silan Soft&Oils Purple – un amestec oriental cu note prețioase de santal- sau Silan Soft&Oils Blue – parfumul captivant cu note fructate, echilibrate de note lemnoase seducătoare. Unul dintre ele cu siguranță ți se potrivește!

Păcat să parfumul nu poate fi surprins de imagini 🙂

Reclame

Cât e de simplu să primești (un) credit?

citat avbs.jpg

Ai putea crede că este vorba (doar) despre bani. Și asta pentru că trăim într-o lume în care nevoile materiale par să le depășească pe celelalte. Pentru ele gonim zilnic cu înverșunare pentru a ne atinge scopul, lâsând nevoile personale în umbră, amânându-le pentru când „le va veni vremea”. Și totuși, pe cât de simplu a devenit să obții un credit bancar, pe atât de dificil este când e vorba despre celălalt credit, al tău, personal sau, poate, profesional.

Aș dori (un) credit!

Și brokerul financiar te întreabă sigur pe el dacă vrei un credit ipotecar sau unul pentru Prima Casă ori, poate vrei, pur și simplu, un credit pentru nevoi personale. Odată lămurită treaba, îți zâmbește politicos și se apucă să-ți calculeze scoringul: „în funcție de ce lucrezi și cât câștigi poți să iei atâta credit, de la următoarele bănci”. Primești oferte de creditare și cele mai bune soluții pentru nevoile tale, primești consiliere, dosarul gata (și bine!) întocmit, ba mai mult, brokerul te însoțește la bancă pentru a-ți da sentimentul de siguranță. Băncile nu sunt tocmai instituțiile în care să ai cea mai mare încredere, nu-i așa? Este vorba despre un teren mereu nesigur, care presupune scris mic și ascuns cu clauze prezentate în termeni aproape chinezești. Și uite că acum ai pe cineva alături, de încredere, care te ferește de riscuri, te ajută să primești un credit rapid  și e acolo mereu să te sprijine și să-ți răspundă la întrebări. Face toată treaba în locul tău și pentru asta nu trebuie să scoți niciun ban din buzunar! Ca să vezi, se pare că unele lucruri pe lume asta chiar sunt gratis! 

download8

Altfel stă treaba când vine vorba de a câștiga credit tu însuți, fie în viața reală, fie în cea virtuală. Încrederea este unul dintre lucrurile dobândite cu mari eforturi, dar poate deveni extrem de vulnerabilă.

Te lupți să câștigi un loc în „Virtualia”. Vrei să demonstrezi – ție și altora – că poți, că meriți, că ești cineva. Odată lămurit scopul acesta al existenței tale, nu mai e nimeni acolo să-ți calculeze scoringul. Dar este clar că în funcție de ce, cât și cum lucrezi – indiferent de domeniu – poți să primești credit. Nerambursabil și fără dobândă, de data aceasta, dar – atenție! – pe barba ta! Poți să primești consiliere, dacă ai noroc, minte destupată și urechile ciulite. Este „la liber”, poate chiar gratis, dar nu vine nimeni să te îmbie cu oferte, trebuie să alegi singur. „Dosarul personal” ți-l construiești piesă cu piesă în funcție de ceea ce vrei să arăți. Nu te va lua nimeni de mână, nu-ți va face nimeni o evaluare a riscurilor. Aici nu mai este vorba despre un credit rapid, dimpotrivă. Îți poate lua ani să-ți construiești o imagine, un statut, un loc în comunitate.

Ce-am avut și ce-am pierdut

Ai avut credit. Dacă e unul bancar, e simplu: vrei să scapi cât mai repede de el. E un fel de eliberare, indiferent cât de mult te ajută la momentul oportun. Nu ai pierdut mai nimic, poate niște dobânzi, dar acestea sunt acoperite de beneficiul de a primi banii împrumut repede, pentru a-ți face treaba.

Dacă e vorba de celălalt credit, trebuie să știi că odată câștigat, nu se menține by default! Nu ajungi acolo sus și pleci în vacanță, lăsând totul pe seama laurilor, căci, în timp, aceștia se usucă. Cuvântul cheie este REINVENTAREA! Te descompui și te recompui, îți redefinești visuri, dorințe, nevoi, scopuri. „Este de datoria ta să continui ce ai începui, să nu dezamăgești, să arăți că ai meritat!”. Te înconjori de oameni de la care ai ce învăța, care se respectă pe ei înșiși și pe ceilalți din jurul lor.

Screenshot 2016-04-11 23.15.02.jpg

Dacă ți-ai pierdut creditul într-o împrejurare nefericită, atunci lucrurile sunt puțin cam complicate. Odată ce ai apucat să împrăștii dezamăgire și teamă printre „creditori”, este clar că va fi greu să reclădești încrederea. Așa că o iei de la capăt și:

images (2).png

Indiferent de proiectele pe care intenționezi să le derulezi și de planurile de viitor, este important să ții minte că activitatea blogosferică este tot un fel de afacere, mai mult sau mai puțin profitabilă (asta depinde în întregime de tine). Presupune să investești, mai ales timp și energie. Uneori este bine să te oprești să să vezi dacă direcția este bună.

download3

………………………………………………………………………………………..

Așa am pus punct competiției SpringSuperBlog2016. Cu credit sau fără.

Sursa foto: Google

Citatul de duminică (44) – Despre critică

Citat-Eleanor-Roosevelt.png

Termini un lucru de făcut. Că e un proiect, un articol, un fel de mâncare gătit prima dată, un produs handmade etc., ai pus mult suflet și abia aștepți un feedback, de preferință, pozitiv. Și primești răspunsuri de genul:

  • Bunica face ciorba mai bună ca a ta.
  • Articolul tău putea să fie mai…creativ.
  • E cam strâmb capul ursulețului ăstuia de l-ai făcut din carton. 
  • Eu, în locul tău, aș fi scris în proiect altfel. 

Suferi puțin, dar te gândești că e o critică binevenită, că e spre binele tău și al progresului ulterior, că toate cuvintele astea sunt menite să te ajute să te perfecționezi, în sfârșit, că e o critică foarte constructivă.

Bullshit!!!

Y0bn9HD.gif

(sursa)

Cui îi place, dom’le, critica asta…constructivă? Mai ales atunci când ai făcut un lucru de care ești al naibii de mândru, ceva la care ai muncit de ți-au sărit ochii din orbite, pentru care ai pierdut ore în șir sau ceva ce ai făcut, pur și simplu, cu drag, fără nicio pretenție. Și vine „avizatu’” și zice, fără să-i ceară nimeni nicio părere, că parcă mergea puțin altfel realizată capodopera! Da, evident, dacă omul e dintre neapropiați (sic!), poate să spună până îl doare gura. Teoretic! Practic, te iau nervii și mai tare! „Da’ cine ți-o fi cerut părerea, stimabile?  Ai vreun certificat de abilitare în domeniu? Și dacă ai avea, ți-aș arăta eu ce fac cu certificatul tău!” A, nu e necunoscut? E dintre oamenii din cercul restrâns de apropiați? Și o face pentru că … îi pasă de tine și realizările tale și vrea să te tragă de mânecă, „de dragul tău”? Bullshit again! Dacă ești dintre apropiați, știi când e cazul să-mi faci teoria progresului și când trebuie să taci! Cu atât mai mult cu cât e singurul lucru pe care îl spui de fiecare dată când „apreciezi” vreo capodoperă de-ale mele, indiferent care ar fi ea! Nu-mi trebuie lauri și nici aplauze furtunoase, dar dacă ai observat cum mi s-a crispat obrazul și mi-a căzut fața încă de la primul tău cuvânt, oprește-te! Că nu răspund de faptele mele! Lasă-mă să mă pregătesc pentru a primi„trei de NU”, iar, de regulă, sunt pregătită când vin eu la tine și te întreb: „Băi nene, dă și tu cu părerea despre ce am făcut eu aici, că nu știu dacă să ies în lume cu produsul sau să stau în banca mea.”

Ca să ne lămurim: dacă e ceva de criticat obiectiv, rămâi pe subiect: „acolo ai greșeala aia, remediaz-o”, „ideea ailaltă nu are logică, fă ceva cu ea”, „mâncarea asta nu are destulă sare, mai pune” etc. Dar ferește-te să vii cu replica extrem de enervantă „eu în locul tău aș fi scris/spus/făcut altfel”! Bineînțeles că ai fi făcut altfel! Că doar nu ai acces la datele de logare în creierul meu! Dar scutește-mă cu varianta ta, mult îmbunătățită!

Așadar, mie nu-mi plac criticile astea „constructive”. Bine, nu-mi place niciun fel de critică și dacă îmi spune cineva că adoră să fie criticat, îmi rezerv dreptul de a nu-i acorda credit. Nici online, nici offline! Apreciez, în schimb, oamenii care sunt obiectivi și din tonul cărora nu încape nicio îndoială că ar vrea să ajute la îmbunătățirea performanțelor.

Concluzii:

  1. Unii ar putea crede că nu-mi place să fiu criticată. Ei bine, nu-mi place! Dar știu să-mi însușesc critica atunci când vine de la cine știu eu că merită ascultat și când are o bază solidă și incontestabilă.
  2. Cine crede că se recunoaște aici ca protagonist al perorațiilor mele, să mă critice tragă de mânecă printr-un mesaj privat. Vom face confruntarea acolo 😀

Over and out!

Se duc în 3 minute! Ca prin Farmec!

Măiculiță, cum mai fuge timpul ăsta! Cică «fugit irreparabile tempus»! Curat „ireparabil”! N-apuci să deschizi bine ochii dimineața și pac! Zeci de lucruri de făcut au și format o coadă interminabilă și bat din picior a nerăbdare. Cu toată tabla împărțirii învățată la școală, nu iese calculul:

24 : n ≅ (nici măcar) 3

Unde 24 = ore, n = toate lucrurile de făcut, (nici măcar) 3 = minute de fiecare.

Totul se trece pe pilot automat. Faci un lucru, dar ești cu gândul la următorul de pe listă. Dacă ești abilitat, faci două sau mai multe deodată. Dar nu ca să ai timp să te relaxezi după aceea, ci ca să faci loc pentru altele, și alea tot „de făcut”! Ajungi acasă de la locul binecuvântat de muncă, semi-epuizată. Cu o mână te schimbi, cu alta pui mâncarea la încălzit pentru copil, cu alta mai arunci repede niște rufe în mașina de spălat. Și tot așa, până ți se epuizează mâinile. Nu te oprești, de teamă că repornirea motoarelor e mai dificilă decât rularea lor încontinuu.

De n zile îți tot promiți că alegi o zi numai pentru tine! Ca să nu uiți nici tu și nici alții că ești femeie. Mission failed! Până acum. Apeși butonul de „OFF” și te reprogramezi genetic: ce poți face pentru tine, simplu, rapid și dătător de stări de bine? O epilare la foc automat, pentru că nu ai timp de mers la salon și nici de apelat la soluții sofisticate. În plus, lucrurile alea „de făcut” se bulucesc gata să năvălească peste tine din clipă în clipă.

Farmec a creat crema depilatoare care te ajută să scapi de firele de păr nedorite în doar 3 minute.” 

depilatoare.png

-Ce faceee???

-Te epilează!

Ai 3 minute magice de pierdut. Sau…de câștigat?!? 3 minute plină pline de Farmec, numai ale tale! Să faci ce vrei!

Gospodina din tine se gândește că ar merge făcută o rețetă rapidă „de ceva bun” – deh! unele setări nu se pot șterge din sistem, oricât ai încerca!

ciocolata in 3.png

 

Aș! Cu crema depilatoare pentru piele normală pe tine? 😀 Nici vorbă! Nu era vorba că sunt 3 minute numai ale tale? De ce trebuie să faci ceva? Nu poți să profiți și să stai pur și simplu? Ei, ba bine că nu!  Alte opțiuni?  Hm…ar mai fi câteva:

1.să savurezi o cafea aburindă ± țigară

2. să citești un articol cu Farmec

3. să vezi ce se mai întâmplă prin lume SuperBlog

Screenshot 2016-04-08 22.58.34.png

4. să te minunezi despre ce fac alții în 3 minute:

5. să continui procesul de înfrumusețare, ca să profiți de situație, în varianta 2 în 1:

coafuriPentru unii, 3 minute pot însemna prea mult, în timp ce pentru alții, 3 minute sunt extrem prea puține. Eu zic că sunt numai bune de tras sufletul, până nu începe repriza a doua cu alte lucruri „de făcut”. O epilare rapidă pentru momentul tău de feminitate uitată!

  • cu extract de Orhidee – pentru piele normală
  • cu extract de Argan – pentru pielea deshidratată
  • cu extract de Vanilie – pentru pielea sensibilă
  • cu extract de Zmeură – pentru pielea tinerică

Madonnei i-au trebuit 4 minute să salveze lumea:

Mie mi-au trebuit doar 3 minute să mă salvez pe mine însămi. Uitasem cel mai important lucru „de făcut”: să mă răsfăț măcar din când în când!

P.S.: Nu mai fi invidios! Există și pentru tine: crema depilatoare cu Boswellia Serrata. 🙂 Enjoy!

………………………………………………………………………………………………..

M-am bucurat, m-am epilat, m-am Farmecat! La Spring SuperBlog2016

farmec_superblog_proba.jpg

  • Sursa foto 1: http://retete.unica.ro/recipes/ciocolata-de-casa-in-3-minute/
  • Sursa foto 2: http://karla.club/blogs/articole/137733895-quick-hairstyles-3-coafuri-pe-care-le-poti-face-in-3-minute

Home Sweet Home cu Diego

Cât mi-am dorit să am casa mea! Nu casa, colțul meu! Cât de mic, dar să fie al meu. Fără fițe și fandoseli. Colțul meu unde să mă retrag relaxată, fără să-și bage nimeni nasul, fără să mă întrebe nimeni de ce am ales mocheta bordo sau perdele vitraj. Și după ce am avut casa mea m-am liniștit? Nici vorbă! Parcă totuși colțul acela mic nu mai era suficient, parcă mergea schimbată perdeaua aia, covorul PVC nu mai părea la modă și tot așa. Că omul e mereu nemulțumit de îndată ce a obținut ceea ce-și dorea și constată că visul suprem nu era nici pe departe atât de…suprem. Prin urmare, îl înlocuiește cu altul. Și mai (sic!) suprem!

De ce ți-ai tulbura liniștea căminului? 

Când omul nu are de treabă, își face. Cu mâna lui.

Te apucă așa, dintr-o dată, schimbarea. Iar consortul aruncă o privire temătoare spre tine, încercând să-ți ghicească intențiile. Nu poate rata bombăneala de sâmbătă, când mocheta se încăpățânează să păstreze petele și puful adunat peste săptămână. Desigur, bombăneala se intensifică de două ori pe an, de sărbătorile creștine importante, când fiecare om face curățenia „ca la carte”. Asta înseamnă inclusiv tentativa – mereu eșuată – de a curăța pereții de urmele micuțe ale degetelor care ratează mereu întrerupătorul sau de picturile naive ale aceluiași protagonist, aflat în plină criză a creației.

Vara asta văruim!

Inevitabilul s-a produs! Știa că „draga mea”, „iubirea vieții mele” sau „prințesa sufletului meu” nu sunt arme suficient de puternice pentru a schimba decizia neclintită a stăpânei castelului. Știa foarte bine că acest „văruim” nu este nici pe departe ceea ce urmează să se întâmple. Avea să aibă loc o adevărată revoluție, menită să aducă schimbări radicale în cămin.

Ce-ți veni? Desigur, această întrebare presupune că, anterior, consortul și-a semnat o poliță de asigurare de viață, căci privirea ucigătoare venită razant din colțul celălalt al camerei aproape că-i fu fatală.

-„Property renovations can improve your lifestyle, add to your property’s value and provide an enormous sense of satisfaction.”¹ Un fel de: „am nevoie de o schimbare și o voi face cu voia sau fără voia ta!”.

În acest punct al discuției, consortul înțelept conștientizează că polemica este inutilă, așa că așteaptă avalanșa de toane, sperând să nu trebuiască, la final, să vândă cu totul apartamentul pentru a achita datoriile.

Dacă e schimbare, să o știm și noi!

Mai întâi am evaluat „pagubele” și am identificat nevoile:

Parchet umflat pe holul de lângă baie, datorită excesului de zel al mașinii de spălat, care a găsit de cuviință să dea pe dinafară de vreo două ori. Soluția: am tot auzit că Diego are o categorie de produse Woodstep LVT, care îmbină aspectul natural al suprafeţelor de lemn cu durabilitatea şi rezistenţa pardoselilor de vinil. Mai mult decât perfect, zic! Să alegem un pardoseală rezistentă la apă și rezolvăm o problemă.

5996285554428-lvt-compact-plus-2mm-6010-3-manitoba-kisenterior-01-604x430.jpg

Pereți zgâriați și mâzgăliți, mai ales în camera puștiului. Soluția: tapet, nene! Lavabil, dacă se poate! Camera și modelul. Și uite așa, apartamentul capătă o notă personală, adicătelea, are stil, cum s-ar zice! (Argument folosit pentru a închide gura consortului, panicat de creșterea subită a valorii investiției).

Parchet zgâriat în zona livingului. La cum arată, ai zice că hoardele tătărăști trec zilnic prin această cameră sau că este locul preferat al patinatorilor olimpici. Soluția: parchet laminatcu o garanţie de sistem de până la 30 de ani, cu rezistenţă ridicată la uzură şi deteriorări.

5996285597814-laminalt-padlo-woodstep-glamour-extra-10mm-15300-velencei-szil-enterior-01-604x430.jpg

Apoi, dacă e bal, bal să fie! Să facem schimbarea radicală. Perdelele și draperiile nu au nimic, dar parcă nu se mai asortează cu noile finisaje. Ar merge ceva care să aducă o schimbare rapidă, dar spectaculoasă, gata cusute și ușor de montat. 

5996285596916-fuggony-madagascar-viragos-narancs-pink-enterior-01

Știind că nu-mi plac covoarele, consortul se pregătește să tragă linie listei de cumpărături. Speranța i se năruiește în câteva secunde:

Mamă! Ce bine ar merge covorul ăsta în camera de zi!

5996285563345-szonyeg-tulipo-soft-bordeaux-enterior-01

tulipo_carpet.png

Nu mai auzisem de covoarele Tulipo până atunci, dar prezentarea făcută de Diego dădea al naibii de bine: Gama Soft – Fire dense extra moi, de nuanţe mixte, lungi de 3 cm. Cu mâna tremurândă, consortul redeschide lista de cumpărături, blestemând inventatorii tehnologiei moderne și ai internetului. Văzând că încă nu am plecat din fața calculatorului, aruncă o privire peste umărul meu să vadă ce-mi mai dorește inimioara, pregătit să pună, totuși, piciorul în prag.

Ce naiba mai faci acum?

Oups! Mă furase peisajul! Pe pagina de Facebook Diego România, găsisem jocul meu preferat: să caut diferențele dintre două camere identice, decorate în stil Diego, evident. De teamă să nu mă trezesc cu cablul internetului tăiat bucățele, am clipit din gene și am spus mieros, închizând device-ul devenit măr al discordiei:

Cred că…asta e tot.

Nu eram foarte convingătoare, așa că m-a tras repede după el în bucătărie, la sfat. Suma investiției noastre depășea bugetul.

La ce renunțăm?

Nu renunțăm!

Îmi mai arată o dată cifrele care formau suma finală. Îi zâmbesc ca și cum tocmai scoteam asul din mânecă. Bine, nu asul, ci cardul de fidelitate.

klubkartyas_fiu_ro.jpg

Au o soluție rentabilă. Cardul ăsta de fidelitate îți aduce promoții speciale și reduceri de până la 50%. Pe lângă ofertele personalizate, faptul că ai card, îți garantează accesul la o serie de servicii Diego unice.

Alt card de cumpărături?

Nu e card de cumpărături! De fapt, poți nici să nu cumperi nimic, doar să-l faci ca să primești ofertele lor specializate. Pe de altă parte, ia uite câte dintre produsele alese de noi au eticheta cu reducere la fidelizare?

Până s-a dumirit el, am și completat formularul de pe site. 1 minut.

Ca să faci o treabă bine, musai să o faci tu însuți!

images (1).jpg

Lumea zice că Napoleon a aruncat vorba asta înțeleaptă. Dar eu parcă pe tata l-am auzit de vreo câteva ori, hotărât să ne învețe a ne descurca singure în cât mai multe situații. Acum, e drept, chiar proiecte de amenajare interioară nu am făcut și nici nu sunt specialist în domeniu. (Tata ar zice acum că degeaba am făcut facultate, dacă nu sunt în stare să fac niște lucururi atât de simple ca…lipirea tapetului!). Specializare n-oi avea, dar sigur am ambiție! (Plus că angajarea unui specialist însemna ridicarea sumei la un nivel apropiat de o explozie, ce s-ar fi soldat, neîndoielnic, cu un divorț.)

Partea bună e că ne-am decis ce vrem. Prima etapă a fost atinsă cu succes. Pasul numărul doi – ne-am hotărât să înfiripăm o relație cu Diego, că pare de încredere. Ca să o pecetluim, am consimțit la eliberarea cardului de fidelitate. Mai avem un pas până la a ne apuca de lucru: să ne documentăm temeinic. Do-It-Yourself presupune întâi să afli acel Know How! De unde să afli, dacă nu tot de pe site-ul „vrăjitorului de stil”?

11

Și dacă te împotmolești, ai și un consilier care să-ți dea o mână de ajutor, plus o cafea din partea firmei, ca să meargă discuția! Ai nevoie de alte servicii? Diego, tot drăguț:

servicii

Sfaturi pentru cei ca noi

Este foarte important să știi ce îți dorești! La fel de important este să știi de unde să obții ceea ce îți dorești. Ne învârtim în jurul a două coordonate esențiale când vine vorba de amenajarea interioară: calitatea și prețul. Cum nu cred că intenționați să faceți acest lucru din nou mai devreme de 10 ani, e bine să alegeți din start ceea ce oferă rezistență, confort și stil locuinței voastre. Ceea ce te face să te simți cu adevărat acasă!

Sfaturi mai multe ar fi mai potrivite DUPĂ ce se încheie nebunia schimbării. Până atunci…

12968749_1187140077986105_1135828674_n

…………………………………………………………………………………

Spring SuperBlog-ul ăsta 2016 îmi dă idei, de mână cu Diego! O să-mi scoată consortul PC-ul din priză! 😉

¹ Sursa: https://www.aussie.com.au/home-loans/home-loan-resources/renovating-guide/good-reasons-to-renovate.html

² Mulțumiri Alinei Gheorghe și Alinei Vrînceanu pentru micile detalii fotografie-suport! ❤

Nuntă ca la Hollywood? Nu! Ca la Săftica

Postarea aceasta va fi mai ales – dar nu exclusiv –  despre (sau pentru?) femei. Nu pentru că ar sublinia vreo mișcare feministă exagerată, ci pentru că, de obicei, femeile sunt atente la detalii, uneori pâna la obsesie. În același timp, sunt ușor (?) pretențioase, având darul de a-l scoate pe „iubi” din minți sau din limitele cardului de cumpărături.

N-am înțeles niciodată stresul unei nunți, de parcă e o corvoadă să te măriți (de obicei, stresul este tot al femeii), iar fiecare nou detaliu debutează cu un „vai de mine!” și se termină apoteotic cu „nu mă mai mărit!”. Asta de vreo câteva ori, intensificate odată ce se apropie data prestablită.

Ai dat comandă de mărturii?
Eu trebuia? Am crezut că a dat maică-ta!

Sau și mai rău, apare chiar soacra:

Draguță, dar nu se potrivește culoarea asta cu tendințele! Mai bine alegeai o nuanță de mov. Și în piept, eu vreau flori naturale mari! Iar mesele nu sunt aranjate cum trebuie. Nu vreau să stau lângă Popeasca.

Și-atunci, zău își vine s-o apuci pe alte căi și să nu te mai măriți în veci. De aceea, e bine să faci cum te taie capul! E nunta ta sau a altora? Odată ce te-ai convins că e a ta, ia măsuri de precauție și fă din ea cea mai frumoasă zi/noapte din viața ta, o nuntă de poveste, demnă de filmele hollywoodiene (de preferat, comedii!). Când zici „nuntă ca-n filme”, multă lume se așteaptă la ceva extravagant, neapărat costisitor, cu toate lucrurile făcute „ca la carte” fără greșeală. Iar eu vin și spun că e…fundamental greșit! M-aș simți al naibii de plictisită fără elementul surpriză, fără vreo peripeție care să te facă să prevezi apocalipsa în decurs de câteva minute. Nu perfecțiunea trebuie căutată la un astfel de eveniment, ci ceea ce o face memorabilă în primul rând pentru protagoniști.

„Pe vremea mea”… lucrurile erau relativ simple, iar opțiunile destul de limitate. Nu m-a împiedicat să mă simt al naibii de bine, în ciuda „binevoitorilor”, așa că am ce să le povestesc nepoților, când o veni vremea. Cu mintea de acum și cu oportunitățile și avantajele unui salon de nuntă, evident că totul ar fi fost mai ușor.

logo_cropped_resized-1.png

Detalii care fac diferența

O nuntă nu o poți face oriunde! Faci un slalom printre saloane pentru nunți și analizezi cu mare atenție detalii care să te ferească de imprecații și apocalipse.

Stâlpii! Când ți-e hora mai dragă, te trezești îmbrățișând vreu stâlp împopoțănat, ca și cum asta l-ar face invizibil. Și mai rău, trebuie să ajungi musai la nuntă primul și să schimbi subtil locul de la masă, cu tot cu cartonașul cu numele, ca să nu rămâi în spatele stâlpului, riscând să ratezi momente savuroase. Am zis: fără stâlpi!

Salon-Toujours-lAmour-9-250x250.jpg

M-au scos mereu din minți saloanele înghesuite cu locul de dans ca holul de la intrarea în apartament. Zici că nu e nuntă, ci vreo conferință la care nu te aștepți să se ridice lumea de pe scaune să-ți demonstreze abilitățile artistice. Și te trezești că ieși la dans cu perechea, dar de fapt, ești luat pe sus de valul de dansatori înflăcărați care-ți lasă și o amintire dureroasă pe bombeu. Să fie spațiu suficient de larg, ca să simți cu adevărat că „ringul de dans e al tău”.

Salon-Toujours-lAmour-6-250x250.jpg

Fiecare nuntaș a simțit la un moment dat nevoia să ia o gură de aer. Nu cu miros de asfalt, nu în văzul eventualilor trecători, nu în zgomot și praf. Un moment de răgaz, cât să-ți tragi sufletul după o sesiune de dans echivalând cu un antrenament cardio. De poveste ar fi ca acest loc să fie verde și relaxant. Un foișor, poate?

1-salon-nunta-cu-spatiu-verde

Nu ar strica să ai la îndemână un loc de cazare. Mai ales dacă rude îndepărtate (și la propriu și la figurat), nedescoperite încă până la acest eveniment, care se anunță dornici de a prinde și ciorbița de potroace de a doua zi. O bunicuță care are probleme cu tensiunea, un unchi cu varice, niște copii neastâmpărați pe care i-ai vrea sedați culcați mai devreme ca să nu te mai împiedici de ei când deja sunt prea somnoroși să mai găsească o cale de comunicare cu adulții. Poate chiar și pentru tine, dacă vrei să evadezi.

7-salon-nunta-cu-cazare

Mireasa e cea mai specială! Am găsit la Salon du Mariage ceva unic: toaletă specială pentru mireasă! Nu m-am gândit niciodată la așa ceva, dar acum că veni vorba, mai că mi-ar fi prins bine acum ceva anișori:

Vai, dragă, ți s-a rupt rochia!

De fapt, era tivul desprins, de la atâta țopăială. La a treia remarcă identică, apărută consecutiv, am decretat că poate să se rupă rochia cu totul, că e de unică folosință, și să mă lase în pace că vreau să mă distrez! Să fi avut eu locul meu unde să mă pot retrage când aș fi avut chef să tai tivul cu foarfeca sau pe oricare ar mai fi deschis gura să-mi amintească incidentul…

Ei bine, când vine vorba de decor, lucrurile o pot lua ușor razna, pentru că până la urmă, de gustibus…Dar ca să fii sigur că nu dai greș, tragi cu ochiul la tendințele anului: aranjamente florale cu fructe si vegetale, plante pictate, decoruri fără flori pentru masa mirilor sau, dimpotrivă, decor cu flori pentru o nuntă ca-n filme! Dacă ți se potrivește, de ce să nu încerci stilul vintage?

Filmul nunții mele?

Clar ar fi un film american! Cu toate lucrurile la un loc, fără alergătură și cu un wedding planner care să facă totul așa cum trebuie, de la contactul cu fiecare furnizor în parte – fotograf, muzică, decoruri, aranjamente, meniu etc. – la fiecare nebunie sau capriciu (de obicei al miresei). Iar dacă e „de film”, atunci să profităm de oferte:

Un spațiu verde cu decor natural, unde să aibă loc cununia civilă și religioasă în același timp. Scutim timp și energie. Invitații să stea pe scaune albe și să lăcrimeze de bucurie ca martori la uniunea tinerilor însurăței. Nu poate să lipsească piscina din filmul meu! Musai cu vreo peripeție memorabilă legată de acest detaliu. Și cu fotografii superbe de păstrat în album pentru nostalgiile ce vor urma. Nu poți face o nuntă fără focuri de artificii spectaculoase, care să se reflecte și în apa albăstruie a piscinei. Platourile aburinde cu delicii culinare să se plimbe printre invitați, la fel paharele cu șampanie sau alte băuturi…luxoase. Pentru diversitate, merge și un berbecuț la proțap, care să adune invitații vorbăreți în jurul focului. Muzica bună și oameni frumoși. Merge și câte o intrigă pe ici pe colo – savuroase, de altfel – sursă de discuții pentru cei lipiți de scaune. Poate jonglerii cu sticle și shakere realizate de barmani, organizarea unui cocktail-bar ultra all-inclusive. Imagine demnă de un final de film când lucrurile devin clare, fără a pierde din savoarea unei comedii romantice de calitate.

Vrei să ai și tu filmul tău? Am un pont: Salon du Mariage Toujours l’Amour – „le secret pour la vie en rose!”

Salon-Ador-6-250x250.jpg

……………………………………………………………………………………………………..

Mai că m-aș mai mărita o dată! 😉 Deocamdată am derulat filmul Spring SuperBlog 2016, episodul al 13-lea.

 

Citatul de duminică (43) – Despre frică

„Frica ucide mintea. Frica este moartea măruntă, purtătoarea desfiinţării totale.”

 Frank Herbert în Dune

Ție ți-e frică?

Nu (te) minți! Uită-te bine înlăuntrul tău și spune sincer că nu ți-e frică de nimic, de nimeni sau, dimpotrivă, urlă tare și răspicat să îți asumi frica asta.

Există fricile acelea promordiale, reminiscențe ale copilăriei cu dragoni și vrăjtoare. Ne e frică de întuneric, ne este frică de păianjeni, poate de câini agresivi sau de spațiile închise. Cu timpul, mintea adultului reușește să depășească aceste frici sau măcar să le țină sub control. Dar aceeași minte dezvoltă mai apoi alte frici, una mai urâtă decât cealaltă. Unora le este frică de singurătate. Și încercând să o alunge sfârșesc prin a-i sufoca pe ceilalți, rămânând, în cele din urmă, tot singuri. Altora le este frică să facă un pas important care ar putea să le schimbe viața, tocmai pentru că le este frică de această schimbare. Celor mai mulți a început să le fie frică să vorbească răspicat despre ceea ce ăși doresc, despre ceea ce nu le place, despre nedreptăți etc.

Ciudat este că, de cele mai multe ori, frica nu este justificată, ba mai mult, este ceea ce te reține să mergi mai departe, să evoluezi. Ar fi ușor să existe un manual universal care sp ne învețe cum să scapi de fricile tale. În realitate, frica fiecăruia este unică! La fel și mecanismele de autoapărare. Unii închid ochii, alții fug, cei mai mulți de uită în altă parte, apoi își duc restul vieții uitându-se peste umăr.

Nu știu ce faceți voi cu fricile voastre. Eu mă lupt cu ale mele.

Poate lecția următoare ajută pe cineva…

Păzea SuperBloggeri! Am SSD!

„Nu mă tem de calculatoare. Mă tem de lipsa acestora.”

Isaac Asimov

Înțeleaptă vorbă! Petrec mai multă vreme stând la laptop decât…(mai bine nu mai spun decât ce…Că apar uliii cu degetul arătător și cu pietre bune de aruncat.) Despre ziua când a rămas Rudia fără internet, am zis deja. Dar pare a face parte dintr-un serial care dă semne zdravene să devină „de groază”.

Episodul „Die…Hard”

Dau să scriu un articol. Important și, evident, cu deadline, ca să crească miza. Deschid minunăția de laptop. Pesemne supărat pe mine, se încăpățâna să-mi arate ecranul negru. Cu un huruit pe fundal, ca să mă prind că-și bodogănea nemulțumirile. „O fi intrat în grevă”, zic. Și dă-i resuscitarea începătorului: „F1! F1! F1! Help! Anybody?” Nicio mișcare. Negrul rămâne negru și parcă și eu începeam să mă înnegresc puțintel la față. Găsesc laptop de împrumut, rezolv deadline-ul la limită și a doua zi mă duc la hardughia la doftor. Doftorul îmi dă o veste proastă:

– E mort!
– Cine?
– Hardu’!
– Motivul?
– Șocuri. Hardurile sunt vulnerabile.

Ei aș! Că doară nu aruncasem cu el după muște! Îmi explică el ceva cu părți mobile și platane magnetice care sunt sensibile și la simpla zguduire.

Am plâns după el, că era sânge din sângele parte din laptopul nou-nouț. Dar mai mult am plâns că nu am putut să apăs F12-le ca să păstrez și eu datele importante. Mă cadorisește doftorul cu unul nou, mai salvează ce mai poate salva din cel decedat și mergem înainte.

Episodul „Festina lente”

Proaspăt-reparatul și-a făcut treaba. O vreme. (E clar că unii concurenți de la SuperBlog se roagă să mai pice câte unul, ca să se mărească șansele de câștig!) Alt articol, alt deadline. Se impun niște poze, stocate pe hard. Selectez și dau să copiez. Zice că HDD -ul duce 140MB/s. „104 my ass!” Poate 104/20 de ore, că atât arăta că mai durează copierea. And counting! Cu ochii pe ceasul care ticăia repezit spre ora fatidică a deadline-ului, lăcrimam lângă laptop. Am zis și o rugăciune între timp, dar am aflat ulterior că nu o spusesem pe cea care trebuia:

„Windowsul nostru,
Care ești instalat pe hard,
Deschiză-se ferestrele tale,
Vie crash-ul tău
Ca în 95 asa și în 98.
și zilnicele Servicepacks dă-ni-le nouă,
Și ne iartă partițiile Linux
Așa cum și noi iertăm greșelile din drivere.
Și nu ne duce în ecranul albastru,
Ci izbăvește-ne de conflicte de versiuni,
Căci al tău este tot RAM-ul
Și hardul
Și toți hertzii procesorului,
În veci vecilor,
Alt-F4″¹

I-am dat Alt-F4, ca să închidă programul, că albeam înainte de vreme. A trebuit să improvizez cu pozele.

Episodul „Not Hard enough”

Mă duc la specialist din nou. I se face milă de părul smuls și de pungile de sub ochișori.

– Da cu huruitu’ ăsta ce-i?
– De unde să știu? Or fi luat-o razna părțile mobile din hard. E grav?

Dă din cap într-un fel pe care nu am reușit să-l descifrez.

– Auzi, da’ de ce nu-i bagi tu ceva mai SOLID?

Zâmbesc dând îngăduitor din cap, ca să nu se prindă că-s tută și nu pricep ce zice. Nu mi-a ieșit. Că omu’ a sărit cu explicații:

– Îți iei un SSD și-ți faci un PC la puterea HyperX! Uite un link spre un magazin online ca să ai de unde alege.

logo_mediadot_patrat2-250x250.jpg

Probabil privirea mea semăna cu tasta F1.

– Scapi de probleme.

Mintea mea urla în cutia craniană: ”F1!F1!F1!”

– Femeie – decide stimabilul să schimbe foaia cu mine – treaba e ca sunt rapide rău. Și poți să dai cu laptopul de pământ, că nu se pierd datele.

Hmmm… deodată începe să se facă lumină. Rezistent la șocuri, așadar! Deși nu intenționam să stric pardoseala, cu toți nervii SuperBlogului! (Oare și la șocurile provocate de notele juriului?? Întreb, doar!)

– Și mai ce?
– Nu consumă curent mult. Nu se încălzește. Mai exact, generează căldură la fel de multă precum caloriferul RADET după o avarie majoră! Face zgomot la fel de mult ca o nevastă mută! Timp de acces mai rapid ca un împrumut la Provident. Are piese în mișcare la fel de multe ca Ana a lui Manole după zidire. Nu suferă de magnetism – poți să pui trei potcoave de cai leșinați și nu pățește nimic. E disponibil în mărimile: miniană thailandeză și japoneză pitică: 2.5 și 1.8.

Mă pune să caut. Tastez Oferte SSD și linkul mă duce numai bine unde trebuie.

11181779_1191560034193379_4769063824927517783_n-250x250.png

Da’ SSD-ul? Cât costă SSD-ul???

E drept că niște bani tot trebuie să scoți din buzunar pentru asemenea beneficii și facilități. Păi vrei fiabilitate sau nu vrei? Și cum mă preumblam pe site, dau peste promoții SSD Kingston.

Interesant cum se aprind beculețele la cuvântul scris mare cu roșu:

PROMOȚIE

Screenshot 2016-04-01 22.36.19.jpg

De acu’ să vă țineți, SuperBloggeri! Nu mai crapă nimic, nu se mai blochează, nu mai ratez deadline-uri! Treaba e…SOLIDĂ!
……………………………………………………………………………………………….
F12. Adică am mai salvat o probă pentru SpringSuperBlog2016!
¹ Sursa: http://bancuri.topfun.ro/bancuri/calculatoare/?pg=1
² Discuția este reală și „ad litteram” și sper că prietenul „doftor de computere” să nu-mi ceară drepturi de autor! 😀
Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Catch me on the web!

Dani Havarneanu

Un blog prea personal

Roxalee's blah blah blog

I was created to create. Please, go deep.

armonie acvatică

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online

Illusion's Street

străduţa mea de iluzii

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

DozaDePoezie

"Viaţa este în altă parte" - Milan Kundera

Joramotive de sărit obstacole

echitaţie în aburi de lapte