Desenele animate între ieri și azi

Într-o lume cenușie, cu limitări, cu frustrări venite la pachet cu orânduirea comunistă, desenele animate erau una din puținele evadări din cotidian. Da, am prins și programul „special” de seară, cu firimiturile de animație pentru copii. Mihaela și Azorel, Nu zaiet, pagadi, Pătrățel, Bălănel și Mieunel…sunt frânturi de viață pentru mine. Flashuri care strălucesc adesea, purtându-mă în trecut, în căutarea timpului pierdut printre înșiruiri de cifre. Țin minte doar că savuram momentele acelea, poate tocmai pentru că erau unice. Educative? Needucative? Cui îi păsa, câtă vreme reprezentau unica pată de culoare într-o astfel de lume?

Apoi am avut acces la celebrele serii Tom și Jerry, Looney Tunes, Ciocănitoarea Woody, Popeye Marinarul…Nu mai eram un copil și totuși le priveam cu aceeași bucurie. Regăseam aceeași oază de liniște în câteva minute de relaxare. Filme, replici, imagini, zâmbete.

A fost rândul serialelor difuzate la televizor: Sandy Bell, Captain Planet, Țestoasele Ninja! Unele trezeau emoții puternice, altele deveneau modele de joacă „serioasă”. Desenam, construiam, ne deghizam, confecționam obiecte asemănătoare, deveneam eroii din poveste.

Astfel am crescut noi cei din alte vremuri. Desenele animate au fost un alt mod de a crea universuri, de a înfrumuseța lumea, de a te rupe de brutalitatea cotidianului.

Și astăzi iubesc desenele animate! Da, au evoluat semnificativ, poate nu în sensul constructiv. Dacă acelea realizate pentru televiziune nu mă încântă aproape deloc, cu producția cinematografică, lucrurile stau cu totul altfel: efecte speciale, distribuție de excepție, dublare cu voci care să nu altereze cu nimic calitatea filmului, ochelari 3D.

Ca să-l feresc de violențele nejustificate de la televizor, i-am cumpărat copilului filme animate. Primea fiecare DVD cu atâta bucurie și avea o satisfacție să-l pornească singur ca se se uite fascinat cum fac surf pinguinii sau cum se luptă eroii lui preferați.

Un castron plin cu popcorn și un suc – ingrediente absolut necesare pentru o mamă și un copil, cocoțați pe niște perne moi – pentru aproximativ două ore de relaxare. I-am urmărit cu sufletul la gură  pe Stuart Litttle și Snowbell în toată aventura.

Când au (re)apărut Ștrumpfii am fost mai emoționată decât el: mi se dădea șansa să mă întorc în copilărie cu câteva personaje foarte cunoscute și dragi.

Am să accept invitația la relaxare lansată de Empire Film. „Filme premiate, clasice, de animație, de acțiune, comedii romantice sau drame, thrillere.”

Copilul a ales pentru amândoi Năzdrăvanii din pădure, iar eu am ales…să savurez momentul!

…………………………………………………………………………………………..

Mă apucă melancolia la proba a VI-a a SpringSuperBlog 2016! Responsabil pentru asta: Empire Film.