Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Citatul de duminică (35) – Despre fotografie

Legendele spun că fotografiile fură sufletul oameniilor. Eu, ca fotograf, dau suflet fotografiilor.

Cred că fotografia s-a născut din dorința oamenilor de a îngheța timpul, de a se lupta cu nemărginirea și de a se simți, măcar puțin, victorioși în toată această luptă. Încă de la începuturile ei, această invenție i-a speriat pe oameni: lumina puternică părea venită din alte tărâmuri și amintea de blesteme străvechi, despre focuri, despre suflete nenorocite.

800px-RobertCornelius

Robert Cornelius:  „The first light picture ever taken.”

Astfel, fotografia devenea, asemenea oglinzii, poarta dintre două lumi: una a existenței cunoscute, palpabile, numită „realitate” și cealaltă, mitică, reconstruită din povești ritualice, cu vrăjitoare și demoni care pun stăpânire pe suflete.

Mai târziu, fotografia a devenit un lux, o altă oportunitate pentru oameni vanitoși, preocupați de a rămâne în istorie și de a-și etala averile, statutul social și faptul că nimic din ce este nou nu le este străin. Doar că fotografiile le-au imortalizat trupurile și atât. Este nevoie de mult mai mult pentru ca sufletul să rămână nemuritor!

Astăzi, fotografia, ca rezultat al imortalizării unui moment sau altul, este la îndemâna oricui. Cu toată explozia tehnologică, oriunde te afli, ești mereu pregătit să surprinzi un episod al existenței, în manieră mai mult sau mai puțin profesionistă.

Mai fură fotografia sufletele oamenilor? 

Cred că acum e valabil mai mult decât oricând! Atunci când o folosești ca armă împotriva vreunui seamăn, când o folosești pentru a-ți susține minciuna sau pentru a crea povești distrugătoare, demonstrează, încă o dată, că Omul are capacitatea uimitoare de a transforma ceva ce i s-a dat, într-un instrument pentru autodistrugere. Ciudat este că pericoul nu vine din exterior! Nu din lumea mitică de „dincolo de oglindă”! Ci, mai curând, dinlăuntrul tău. Atunci când devii subiectul obsedant al propriilor fotografii, când selfi-ul devine unica rațiune a actului fotografic, este clar că sufletul îți este mutilat ireversibil.

SUR-FAKE – Antoine Geiger

Desigur, remediul împotriva furtului de suflete întru conservarea frumosului până la sublim, rămâne fotografia ca artă. Fotografia care spune o poveste, care lasă fără cuvinte, care stoarce lacrimi, care „dă suflet” imaginii.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Septembrie, joi

Oaza pentru fete

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de atfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Să nu crezi ce ţi se spune. Să crezi doar ce simţi.

Dani Havarneanu

Un blog prea personal

Normalul? E plictisitor.

Am încercat o dată să fiu normală. Cele mai rele 2 minute din viața mea.

Confessions of a first time mom...

Menirea dintâi a femeii este de a da naștere. Numai așa viața își justifică continuitatea...

armonie acvatica

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online.

Illusion's Street

străduţa mea de iluzii

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

%d blogeri au apreciat asta: