Citatul de duminică (30) – Despre nesimțire

„De bun simț toată lumea are nevoie. Puțini îl au și totuși fiecare crede că îl are.”

 Benjamin Franklin

Credem că dacă respectăm câteva reguli ale bunului simț, se cheamă că le avem. În esență, le respectăm când și dacă ne convine. Dar strigăm sus și tare că am plecat de la casa părintească cu tot cu cei șapte ani și nu pricepem de ce unii spun că nu i-am avea. Iată cam de ce:

Este de bun simț să te duci la o întâlnire – de afaceri, de amor sau personală – pe care ai programat-o de bună voie și din proprie inițiativă! Nu te amăgi că scuza „a intervenit ceva mai important” te va face să pari mai puțin neserios. Iar dacă ai ales să nu oferi nicio explicație în legătură cu absența ta, atunci, da, ești nesimțit!

Este de bun simț să-ți respecți promisiunile. Nu ți-a pus nimeni cuțitul la gât când le-ai formulat, nu-i așa? Presupunând că vârsta din buletin corespunde cu cea …„mintală”(sic!), adu-ți aminte că a promite fără să ai acoperire înseamnă că propriul tău cuvânt nu e bun nici de preș pentru șters picioarele. Iar dacă tu crezi că dacă te comporți ca și cum nu s-ar fi întâmplat să-l lași pe celălalt cu buza umflată, atunci da, ești din nou nesimțit!

Este de bun simț să respecți dorința – prea bine cunoscută – a prietenilor tăi, despre care te lauzi sunt inestimabili. Dacă, însă, crezi, că poți să o încalci premeditat și să minți – chiar prin omisiune – în legătură cu asta, ești foarte nesimțit! Și nu, nu meriți nici măcar să ți se pomenească numele!