Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Arhive lunare: decembrie 2015

5 lucruri despre un blogmeet de succes

Fiecare om, dacă este atent, are în viaţă o întâlnire care îl marchează, poate chiar mai multe. Dar o întâlnire revelatoare are sigur fiecare om, o întâlnire care te ajută să te descoperi, să te cunoşti, să fii.

Chris Simion în Ce ne spunem când nu ne vorbim

12376712_1084887758196333_2600743454840742128_n

Dincolo de scopul/scopurile declarat/e ale unui blogmeet, cel mai important lucru rămâne să cunoști oameni care să te ajute să te redescoperi sau să te reinventezi pe tine însuți/însăți. Dacă nu, o astfel de întâlnire este inutilă și nu depășește granițele unei „adunări” de oameni, ce poate trece foarte ușor drept superficială, mai ales dacă apar și invidioși. Mă gândesc, însă, că dacă a existat #blogmeet1, #blogmeet2, #blogmeet3 și chiar #blogmeet 4, trebuie să existe și beneficii directe, unele vizibile imediat, altele poate apar ulterior. Au fost întâlniri de succes? Fiecare dintre participante poate răspunde potrivit propriei percepții. Firește, se ajunge greu la un numitor comun, mai ales când e vorba să se întâlnească 22 de femei, fiecare cu pricipiile sale, cu ideile sale, cu viziunea sa.

Cu toate acestea, iată 5 lucruri care pot măsura, dacă nu succesul, măcar eficiența unui blogmeet (băcăuan).

#1. „Vorbe în online, fapte în offline – cum zicea Daniel-san (zis Botea) odată. Descoperi că dincolo de tema, coverul sau imaginea de ansamblu a blogului, se află CINEVA. Cu o poveste sau mai multe, cu personalitate, cu vise, cu un job, cu o familie, cu o viață. Da, blogurile sunt vii pentru că in spatele lor se află oameni, de cele mai multe ori, minunați, inteligenți, ambițioși.

#2. O atmosferă destinsă, suprinsă în imagini-amintiri. Cât de des se întâmplă ca în mediul virtual să se nască unele conflicte, tocmai pentru că online-ul este sec? Oricâte semne grafice ar inventa cineva, nu pot suplini elementele nonverbale sau paraverbale ale unei discuții. O virgulă lipsă sau pusă aiurea poate genera un întreg dezastru în comunicare. Textul scris lasă loc interpretărilor de orice fel mai ales când imaginația este bogată sau când NU cunoști interlocutorul. (Aici mai avem de lucru, nu-i așa?) Față în față lucrurile stau altfel.

#3. Micile bucurii ale momentului. Deși aș vrea să cred că nu reprezintă cea mai puternică motivație pentru a participa la blogmeet, nu pot să nu recunosc că micile cadouri aduc un zâmbet larg pe chipurile participantelor.

poza2.jpg

Cu mândrie recomand Fresh Din Mere de Itești! Delicioasă băutură, indiferent în ce formulă o preferi: mere simple sau mere cu morcov. Despre dulceața naturală Mica Ilinca 1983 abia am aflat cu această ocazie, dar borcănelul s-a dovedit prea mic pentru degustări! Frumusețea înseamnă ceea ce se vede, dar și ceea ce simți, așa că de la Oriflame pentru tine – Life and Style bloggerițele băcăuance au primit spre testare produse cosmetice, dar și produse Wellness. Evident, când este vorba despre cosmetice, unele intră în fiblirație, așa că mai bine să fie „de firmă”: Farmec -Gerovital, HerbagenMelkiorBeauty Barometer sau Miki Bio Skin. Și pentru ca frumusețea asta să fie desăvârșită, musai niște servicii de calitate: Oana Nechita Make-Up Artist, Monroe Studio, Salon Masaj Terapeutic Oana Manoliu.

Bonusul a fost câte un Secret Santa: incitant, amuzant și plin de surprize. Cu tot cu brad, frumos ornat de gazde,  Antique Cafe.

20151219_135535

#4. Se nasc discuții serioase. Dacă tragi linie, după glume, poze, râsete, cadouri, chipuri fericite sau vorbe aruncate, râmân fapte. Unele devin proiecte, altele- acțiuni importante pentru noi sau pentru cei din jur.

Anca Balaban Popa Iscu – mi-a părut mereu un bun organizator. De fapt, ea este inițiatoarea întâlnirilor la Bacău. Ceea ce face ea cu organizația pe care o reprezintă, AICR, mi-a demonstrat că e o femeie deșteaptă, atentă la nevoile comunității din care face parte.

Roxana Neculcea – deși foarte ocupată cu micile (și marile) afaceri personale, este o femeie complexă. Blogul este un jurnal de mămică, activitatea ei profesională o arată puternică, dar își face timp și pentru cauze nobile (am alergat împreună pentru spitalul copiilor!).

Adina (și atât) – este fashion and cosmetics addict! Veselă, cochetă, discretă și cu un zâmbet uriaș. Am avut ocazia să stăm de vorbă mai mult dincolo de spațiul virtual, să punem țara la cale, chiar dacă doar teoretic și să descopăr un om sincer și direct, adică pe placul meu.

Andreea (Deea) – este un exemplu perfect pentru cum te poate induce în eroare virtualul. Pe blogul ei pare timidă și retrasă. Realul mi-a arătat o altă persoană. Activă, implicată și cu un suflet enorm. Așa ne-am și întâlnit la o acțiune recentă cu caracter social.

Claudia Vasilache – te face să-ți lase gura apă printre lecturi și arome. De câteva ori am tras cu ochiul la rețetele ei, pe care le prezintă atât de atentă la fiecare detaliu, încât întărește ideea că bucătăreala este o artă!

Mihaela Stanciu – experimentează un stil de viață sănătos…altfel. Pentru că un fruct sau o legumă poate avea mai multe proprietăți decât știm sau decât am da importanță.

Elena Chira – este pentru mine un model. Dacă ar trebui să aleg pe cineva să mă lumineze cum poți obține succesul cu afacerea ta personală, nu aș ezita să o numesc! Este omul de la care am multe de învățat! Personal și profesional vorbind.

Cristina Glamour Kay – deși nu am cunoscut-o de la începutul întâlnirilor, „m-am lipit” repede de ea. Și asta tot în contextul unor colaborări în viața reală. Știu că mă pot „folosi” (sic!), profesional vorbind, de spiritul ei jurnalistic, dar și că are un suflet de aur!

Alexandra Enache – cea alături de care am cele mai proaspete experiențe în mediul offline. Aventura Superblog 2015 e numai bună de povestit mai departe spre amuzamentul și deliciul publicului doritor.

Alexandra Huștiu – proaspătă mămică, pricepută într-ale tehnicii și cu spirit de lider.

Daniela – pare blocată între lumi. În realitate, este o femeie cu picioarele pe pământ. Foarte empatică și extrem de dornică să facă bine. Sunt convinsă că acțiunile noastre vor deveni la un moment dat comune. Și aștept cartea aceea pe care a promis că o va scrie!

Alina – ei bine, Alina este just an angel! Mi-e dragă pur și simplu. Sau poate pentru că are un fel al ei de a se purta cu oamenii. Mulțumesc mult pentru darul handmade!

20151223_223610

Sonia – mereu dornică să afle ceva nou despre blogging. Mi-a rămas în minte cu imaginea unei franțuzoaice delicate de la cea de a doua întâlnire.

Core – pasionată de a-și crea propria vestimentație. O prezență plăcută dublată de un suflet pe măsură! (Am aflat ce ai făcut la finalul întâlnirii! 🙂 )

Andreea Ioviță – a fost my „not so secret Santa” 🙂 Mulțumesc!

Ionela Vraciu Chirilă – cumva…al doilea my „not so secret Santa”! Mulțumesc încă o dată pentru cadoul oferit: ședința de make-up cu Oana Nechita, pe care mi-a „donat-o” Ionela după ce tragerea la sorți a desemnat-o câștigătoare!

Evident, încă nu am aflat destule despre toată lumea! Dar ar mai fi ceva timp, nu?

Raluca Pichiu – avem deja o pasiune comună: dansul!

Ioana Lupu – care la 13 ani, abordează pe blog subiecte serioase.

Cristina Pintilie – o adevărată „Miss” a grupului, la prorpiu și la figurat.

Alexandra Ursu – pare pricepută la multe lucruri, ceea ce mă face să o urmăresc cu atenție de acum încolo.

Anca Spulber – mulțumim pentru propunerea de colaborare cu cei de la Profi Smile! 🙂

Suntem o „gașcă”. Fiecare cu preocupările ei, cu gusturile ei, cu visurile ei.

bloggerite-bacau-4-2.jpg

#5. Getting to the next level. Primele întâlniri sunt mereu de tatonare. Ne-am cunoscut, ne-am adunat, ne-am stabilit punctele de interes. Pentru ca un blogmeet să fie „de succes”, este de acum înainte nevoie de altceva. Ceva care să ducă spre construirea unei comunități de bloggerițe profesioniste sau măcar pasionate.

(Va urma)

………………………………………………………………………………………..

Creditul pentru logo și pentru fotografii – Alexandra Huștiu și Roxana Neculcea.

 

Citatul de duminică (31) – Despre spiritul Crăciunului

craciun392

(sursa foto)

Chiar mai devreme de 1 decembrie s-au aprins luminițe, s-au împodobit brazi, străzi, clădiri. Colindele răsună la fiecare pas, oamenii agitați aleargă după cumpărături. Da, clar vine iar! Un Crăciun nou, cu metehne vechi!

Oamenii țin post spre curățarea sufletului, dar se înfruptă din viețile altora pe care le comentează pe la colțuri. Apoi se duc la biserică și se spovedesc, se împărtășesc și ies drăcuind vreun puști care se amestecă printre picioarele lor.  Oamenii împachetează lucruri pentru cei săraci, în esență, gestul are doza lui de egoism: și așa nu le mai erau de folos, ba, mai mult, încurcau prin casă. Să fim mai buni, zic oamenii. Dar pesemne că au uitat ce înseamnă asta! Să fii mai bun înseamnă să lași deoparte răutatea, egoismul, vorbele grele, dușmăniile. Și asta nu pentru a te împăca acum cu ceilalți, ci doar cu tine însuți/însăți.

Spiritul Crăciunului a fost contaminat! Suntem atât de prinși în vâltorile vieții, încât devenim superficiali. Respectăm o tradiție doar teoretic, căci de fapt, ne lăsăm păcăliți de propriile capcane. Degeaba ne împodobim bradul, mergem la biserică sau cântăm colinde, dacă sufletul ne este întunecat!

Crăciun luminat să aveți! Și să-l simțiți până în adâncul inimii! Cu cea mai mare sinceritate. Față de voi înșivă!

Acest blog este… SUPER!

Acum un an jumate când mi-a trecut prin gând ideea aproape genială de a deschide bâlciul deșertăciunilor, nu am avut nici cea mai vagă idee unde voi ajunge! Ca de obicei, socoteala din târg cu cea de acasă nu prea se întâlnesc, așa că am pornit să duc gunoiul (de jur împrejur, să las curat peste tot, dar mai ales în gânduri) și m-am oprit la petrecere (că acolo era veselia în toi și oleac’ de bere!)

Da, acest blog este Super! Un superblog! Afirmația are și argumente.

#1. Am intrat pe poarta blogosferică incognito. Inițial, fără cunoscuți în listă, fără aprecieri de complezență. Și a fost superbine să câștigi diferite concursuri sau premii fără să știe lumea cine ești.

#2. Am intrat, de altfel, într-o nouă comunitate, având foarte puține puncte comune cu lumea reală (drept dovadă, numele meu și în offline, în acet context, este Rudia! And I love it! ). Comunitatea Superblog m-a pus în legătură cu oameni frumoși inside out, cu oameni deștepți, cu oameni cu inițiative, cu oameni creativi de la care ai mereu câte ceva de învățat, cu oameni veseli ce știu să ducî o petrecere până în punctul în care timpul zboară și te umple ciuda că nu se întâmplă mai des ori că nu ține trei zile și trei nopți.

#3. A fost din ce în ce mai bine. Locul 23 a devenit locul 8. Probele câștigate s-au înmulțit (Doamne-ajută!).

#4. Am văzut locuri noi și am cunoscut, de fiecare dată, alți oameni. Superfaini!

#5. Am învățat de la cei mai buni decât mine. (Sau am „furat” de la ei, ce am crezut că mă poate ajuta să scriu mai bine).

#6. Am evoluat. Din multe puncte de vedere. 😈

#7. Mi-am făcut prieteni! Mai mult sau mai puțin apropiați, dar oameni cu care poți să schimbi o vorbă, o impresie, cu care să te întâlnești la o cafea când se ivește ocazia sau cu care să vorbești la telefon din când în când de-ale bloggerilor.

#8. Am râs mult! (Încă mai râd când mi-amintesc una, alta.)

#9. M-am distrat superbine!

Ultima dată a fost, însă, de pomină! (Asta spun de fiecare dată! 😈 ) București. 12 decembrie 2015. Etajul nouă. Sala plină. Ca și farfuriile de prăjituri. Pupături și îmbrățișări. O supergală cu emoții, bâlbe, suprize plăcute, Moș Crăciuni teleportați, tort, microfoane suspecte, căderi de memorie (+/- de calciu) și de nasturi la cămașă. O aventură printre halbele de bere plus un superconcert antrenant, o horă, mii de poze, filmulețe compromițătoare, promisiuni de a o face mai lată cu proxima ocazie.

Așadar, am destule argumente pentru care Rudia are un SuperBlog, care a intrat într-o supercompetiție, finalizată cu o superdistracție. Cu dovezi clare! 😈

Această prezentare necesită JavaScript.

Dacă vrea cineva să afle cum s-a văzut SuperBlogul prin ochii celorlalți, nu de alta, da’ ca să se vadă clar că nu spun baliverne, luați de citiți:

Daniel-San cu tot cu aloe vera

Alina Gheorghe

Bianca Alexandra 

Alexandra Cristea

Alexandra Enache

Maria Bilibou

Constantin Târnoveanu

Dana Maria

 

The Beauty of Giving – Un alt fel de frumusețe

Ce vrei să fii când ai să fii mare?
Vreau să fiu frumoasă!

Te regăsești? Fiecare dintre noi și-a dorit asta la un moment dat. Unele reușesc asta cu ușurință în fiecare zi, în timp ce altele ne chinuim încă să ne potrivim fardurile, culoarea rujului, fondul de ten, astfel încât să ne placă ceea ce se reflectă dincolo de oglindă în fiecare zi a existenței noastre…Nu ne lipsește niciodată din geantă portfardul cu toate tipurile de produse cosmetice „necesare”. Nu ratăm nicio ocazie de a testa un produs nou care să ne aducă zâmbetul pe buze.

Și totuși… de cele mai multe ori simți că lipsește ceva. Uneori, deși respecți toate legile cosmeticii, nu te simți deloc o „beauty queen”. Dar asta se întâmplă deoarece căutăm greșit în afara noastră „ceva”-ul acela care să ne redea strălucirea din ochi. Atâta vreme cât nu conștientizăm că imaginea din oglindă reflectă de fapt ceea ce se află în noi, niciun produs cosmetic nu va suplini elementul esențial al frumuseții noastre. La fel cum aplici fardul numai pe un ten proaspăt curățat, și frumusețea se lipește numai de un suflet curat. Ești frumoasă dacă ești bună, calmă, îngăduitoare, blândă, răbdătoare, plină de compasiune. Pentru că menirea aceasta ți-a dat-o Dumnezeu. Frumusețea nu se caută, ci se află în tine by default. Ea trebuie, însă, dezvelită și lăsată să înflorească.

Dar dacă poți să le faci pe amândouă în același timp? Să fii frumoasă „inside out? Să strălucești pentru că folosești o paletă de machiaj Like și să radiezi pentru că ai făcut o faptă bună?

Douglas România lansează în rețeaua sa de magazine din România campania de strângere de fonduri “Beauty of Giving” prin care va dona Asociației Little People câte 10 lei din vânzarea fiecărei palete de machiaj Like, în perioada 23 noiembrie – 20 decembrie 2015.

Ce să facă asociația Little People cu banii ăștia?

Să ajute alți oameni să descopere cât sunt de frumoși! Dincolo de toate lucrurile pe care le-au pierdut: părul, leucocitele, anii din viață…Să ajuți un om să-și recapete încrederea în sine, după ce cancerul l-a îngenuncheat! Să desenezi pe chipul lui un zâmbet, în timp ce-i întinzi o mână ca să-l sprijini și să-l ajuți să înțeleagă că nu este singur, că este un Temerar și un Învingător!

Poți să faci asta doar cu 10 lei, în timp ce îți faci un cadou ție înseți. Câte 10 lei de la fiecare paletă de machiaj Like vândută, până se adună 35000 de lei. Și asta înainte de Crăciun.

Eu cumpăr, tu cumperi, noi suntem frumoși, iar ei câștigă!

Douglas_beauty_300x300px.png

Citatul de duminică (30) – Despre nesimțire

„De bun simț toată lumea are nevoie. Puțini îl au și totuși fiecare crede că îl are.”

 Benjamin Franklin

Credem că dacă respectăm câteva reguli ale bunului simț, se cheamă că le avem. În esență, le respectăm când și dacă ne convine. Dar strigăm sus și tare că am plecat de la casa părintească cu tot cu cei șapte ani și nu pricepem de ce unii spun că nu i-am avea. Iată cam de ce:

Este de bun simț să te duci la o întâlnire – de afaceri, de amor sau personală – pe care ai programat-o de bună voie și din proprie inițiativă! Nu te amăgi că scuza „a intervenit ceva mai important” te va face să pari mai puțin neserios. Iar dacă ai ales să nu oferi nicio explicație în legătură cu absența ta, atunci, da, ești nesimțit!

Este de bun simț să-ți respecți promisiunile. Nu ți-a pus nimeni cuțitul la gât când le-ai formulat, nu-i așa? Presupunând că vârsta din buletin corespunde cu cea …„mintală”(sic!), adu-ți aminte că a promite fără să ai acoperire înseamnă că propriul tău cuvânt nu e bun nici de preș pentru șters picioarele. Iar dacă tu crezi că dacă te comporți ca și cum nu s-ar fi întâmplat să-l lași pe celălalt cu buza umflată, atunci da, ești din nou nesimțit!

Este de bun simț să respecți dorința – prea bine cunoscută – a prietenilor tăi, despre care te lauzi sunt inestimabili. Dacă, însă, crezi, că poți să o încalci premeditat și să minți – chiar prin omisiune – în legătură cu asta, ești foarte nesimțit! Și nu, nu meriți nici măcar să ți se pomenească numele!

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Paul's Blog

Beatus homo qui invenit sapientiam

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Catch me on the web!

Roxalee's blah blah blog

I was created to create. Please, go deep.

armonie acvatică

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online

Illusion's Street

un blog literar de Diana Gole

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

DozaDePoezie

"Viaţa este în altă parte" - Milan Kundera

Joramotive de sărit obstacole

echitaţie în aburi de lapte