Baterieee (dintr-un) foc!

Știți filmele acelea în care el intră în apartamentul luxos pe care-l deține în inima târgului american și-și aruncă haina pe canapea? Bate din palme, se aprinde lumina. Apasă un buton de la telecomandă, se ridică jaluzeaua, alt buton, pornește muzica și tot așa. Cât de plăcut e să le ai pe toate la îndemână și, cu un efort minim, să obții imediat lucrul de care ai nevoie! Utopie, zic! N-am nimerit eu țara unde să mi se întâmple astfel de minunății!

♦

O dimineață răcoroasă de noiembrie. Puțină ceață, nițică brumă și un pic mai multă răcoare. Ne aruncăm repede în mașina – proprietate personală din mai 2009, gata să pornim cu entuziasm spre locurile de muncă. Mașina tușește! Mă uit la consort, care îi aplică rapid o corecție, mai întâi din cheie și apoi din gură. Ceva incert despre origini, despre sfinți și mame de mașini. A doua oară, tușește mai puțin, dar pornește nehotărâtă.

–O fi bolnavă, zic îngrijorată.

–N-are nimic. I-a fost rece peste noapte.

Foarte nepricepută într-ale domeniului tehnic atunci când vine vorba de mașini, tac și mă încred în vorbele consortului. Fenomenul, însă, se repetă la ceva vreme. Analizăm situația și concluzionăm că o fi de la baterie, că-i bătrână deja și sigur mai are puțin până își va da obștescul sfârșit.

–Are 6 ani de acum. Trebuie schimbată.

Afirmația a fost incompletă! Autorul moral nu specifica indicele temporal. „Când?”, zic în gând.  În schimb, consortul a decis să plece cu treabă serioasă vreo săptămână, lăsându-mă să mă descurc cu toate ale gospodăriei. Nu-mi încap în piele de bucurie! Libertate deplină, dezlegare la pește (de) la gătit, somn de voie, centrala la maxim și căldură la discreție!

O altă dimineață răcoroasă de noiembrie. Puțină ceață, nițică brumă și un pic mai multă răcoare. Mă arunc în automobilul – proprietate personală din 2009, cu grave dereglări hormonale. Nu eu. Automobilul. Tușește la prima cheie, scârțâie la a doua, de la a treia s-a supărat și a zis „pas”. Îmi smulg perciunii, mă uit la ceas, invoc spiritele malefice din culturile aborigene. Mă uit din nou la ceas. Zic ceva cu năduf (total nepotrivit pentru comportamentul unei doamne!) și încerc să-mi aduc aminte ce se face în astfel de situații.

1. Se sună bărbatul. Indisponibil, momentan și, oricum, prea departe pentru soluționarea crizei.

2. Se sună un prieten. Ora nepotrivită, cu risc maxim de a rămâne fără prieten.

3. Se așteaptă un vecin. Eventual, suficient de inspirat să coboare mai devreme ca să aibă timp să sară în ajutorul domniței la ananghie ÎNAINTE de a pleca la serviciul propriu. Și suficient de dotat. Cu crocodili. Ca să resusciteze bateria în timp util.

(sursa foto: olx)

4. Se ia un taxi pentru a nu întârzia la serviciu și pentru a nu genera și alte cataclisme. Cu gaura aferentă în buget, plus, bonus, nervi la pachet.

Pe drum am făcut un exercițiu de imaginație. Eu alergând pe la diverse magazine, unele total incompatibile cu obiectivul fixat, în speranța că voi găsi o baterie nouă pentru mașină. Tot eu, cu figura tâmpă, când m-ar fi întrebat vreun vânzător ce baterie auto se potrivește mașinii mele. Exercițiul îmi solicită imaginația la capacitatea ei maximă: presupunând că trec cu bine și de această încercare, cum aș căra mastodontul de cinșpe kile până la mașină și, mai ales, cum aș ști eu să leg minunata achiziție de celelalte îmbârligături de sub capotă! Fără scule, fără experiență și fără mână de ajutor.

Clar nu este de competența mea! Și atunci? Ce-i de făcut?

–Da’ net n-ai? mă apstrofează consortul, care răspunde într-un final, apelului disperat.

Am. Da’ ce folos că am?

–Caută magazin de baterii auto online.

Caut, că n-am încotro. Mă speria teribil perspectiva unei alte dimineți răcoroase de noiembrie cu nițică brumă…în timp ce eu mă închin la mașina proprietate personală mai ceva ca la toți sfinții din calendar, doar-doar o porni. Găsesc firma salvatoare cu baterii auto cu montaj la domiciliu. Soră geamănă cu Toma Necredinciosul, pun la încercare nervii operatorului:

–Ce fel de baterie doriți?

Ei, uite asta nu m-a-nvățat nimeni la facultatea aia! Mă ascultă cu răbdare cum aberez și mă ghidează pas cu pas spre modelul ideal, o baterie auto Bosch. 

 

(Sursa foto: bateriiauto.net)

– Când ajunge? (Mi-era cam teamă de celelalte dimineți de noiembrie cu bruma lor cu tot, dar și de prețul taxiului!)

– În maxim 24 de ore, dat fiind că nu locuiți în București.

Mă declar mulțumită. Mai ales că m-a asigurat că tot ce trebuie să fac e să plătesc cu cardul sau la livrare, inclusiv montajul, să dau adresa corect și să aștept cuminte, cu mâinile-n sân până termină ei de montat noua baterie. În plus, mă mai scapă și de cea decedată, că tot trebuie predată la un moment dat, și garantează că doi ani de zile nu mai pățesc vreo nepățită din asta!

Prin urmare, nu mai pare o utopie să ai lucrurile la îndemână, astfel încât să rezolvi situațiile de criză cât ai zice „baterii la domiciliu”! Bateria e la locul ei, mașina nu mai tușește, sfinții nu mai coboară pe pământ, iar eu nu mai arunc banii pe taxi dimineața!

…………………………………………………………………………………………

Gata să-mi încarc bateriile cu BateriiAuto.net și să mă pun în mișcare cu lumea, în proba cu numărul 17 a competiției SuperBlog 2015.