Citatul de duminică (21) – Despre începuturi

„Ceea ce numim început este de obicei sfârşit. Şi ceea ce este sfârşit este de fapt început. Sfârşitul este acolo de unde începem.”

T.S.Eliot

Existența nu este decât un șir lung de începuturi și sfârșituri. Altfel, ar fi al naibii de plictisitoare!

Uneori, lucrurile se sfârșesc pentru că așa trebuie. Fără desăvârșirea a ceva ce ai început, lucrul cu pricina pare inutil. De aceea, se presupune că ai un plan care prevede foarte clar premisele de la care pornești și concluzia la care vrei să ajungi. Așadar, nu ai timp să te plictisești. Vrei ceva, faci toate eforturile să-l obții. După care, trebuie neapărat să vrei altceva, ca să rămâi în priză și să nu uiți că viața este o luptă permanentă. Cu tine, în primul rând, cu alții, în al doilea rând.

Sunt, însă, destule situații când lucrurile se sfârșesc fără a depinde exclusiv de tine. Poate ești luat pe neașteptate. Poate ți se pare nedrept. Poate ai vrea să dai timpul înapoi. Cert este că odată ce se ivește un sfârșit, acesta este iremediabil. Singura variantă care-ți mai rămâne este aceea de a-ți oferi ție însuți/însăți un alt început. Să o iei de la capăt fără regrete și fără priviri peste umăr.

Pentru alții începutul este semn al unei ciclicități infinite. Pare mereu același, cu finalul predefinit. Este un ritm al vieții pe care ți l-ai impus singur/ă, cu un real pericol de monotonie, depresie, neputință. Dar există și aici o soluție: numai tu poți să faci ca totul să pară altfel decât a fost. Oricât de mult seamănă începuturile, îți stă ție în putere să schimbi finalurile.

Mâine e 14 septembrie. Toamnă, boboci, flori, copii, școală….început.