“…you’ll see that things will turn out like they do, because that is what usually happens – almost always, in fact”
― Jonas Jonasson, The Hundred-Year-Old Man Who Climbed Out of the Window and Disappeared
Este inutil să te întrebi „De ce?”, „De ce tocmai mie?”. La fel de lipsit de sens este să scrii scenarii legate de „cum ar fi fost dacă…”. Universul are un fel anume de a aranja lucrurile. Unii ar spune că după bunul plac, alții, că este vorba de păcate rămase neplătite sau ar vorbi, chiar, despre o teorie a haosului. În esență, trăiești ceea ce trăiești. „Vei înțelege că lucrurile sunt cum sunt pentru că așa se întâmplă de obicei – adică aproape întotdeauna!”
Insistăm, adesea, să păstrăm în imediata noastră apropiere persoane sau lucruri, vrem să prelungim o stare sau un sentiment. Iar atunci când nu ne reușește, existența capătă dimensiuni tragice. Cu cât ne încăpățânăm mai mult, cu atât gustul devine mai amar. Între timp, clipa se scurge și lucruri frumoase trec insesizabile pe lângă noi. Ne zbatem să ne întoarcem cu un pas, încât uităm cum e să mergi înainte.
Trăim între lumi: lumea reală, a existenței și cea în care am fi vrut să putem evada. E la fel de periculos precum călătoria pe scările trenului. Inevitabil, vei pierde. Curentul te trage dedesubt și ratezi în același timp urcarea și coborârea.
Să luăm lucrurile așa cum sunt…
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Similare
Comentarii recente