Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Vrei să te citesc? Dovedește-mi!

Unii au numit-o Republica Blogosferică sau Blogosferia. Nu sunt departe de adevăr. În ziua când oamenii au început să devină bloggeri, s-au mutat cu toate ideile, aranjate în forme felurite și în decoruri variate, într-un alt loc, pe care l-au numit virtual. Unii și-au luat și valorile și principiile odată cu acest pas, în timp ce alții le-au pierdut pe drum. Sau poate că nici nu le-au avut vreodată. Și așa s-a născut o comunitate nouă. Dar, ca orice comunitate umanoidă, nu a rezistat și s-a divizat. Foarte curând au început și luptele pentru valori pierdute sau pentru averi închipuite. Lupte inutile pentru întâietate, pentru supremație s-au măsurat în like-uri, vizitatori unici, pingback-uri și alte instrumente mai mult sau mai puțin relevante. Și așa, Blogosferia a devenit, de fapt, o junglă, în care puțini își păstrează integritatea și rămân la scopul inițial stabilit pentru a scrie pe un blog.

Citesc bloguri diverse. Pe unele pentru că îmi sunt dragi, pe altele pentru că m-a atras titlul, majoritatea celor asupra cărora am revenit mi-au atins sufletul. Mai sunt bloguri prietene, bloguri interesante prin abordare și foarte, foarte puține bloguri pe care le citesc din complezență. Cred că aș putea găsi, până la urmă, și un blog pe care l-aș citit toată viața!

Ce mă face să nu mai urmăresc un blog?

Nu revin când blogul pe care am intrat este sec, plin doar de informații (nici măcar noi) și plin de bannere publicitare.

Nu revin când greșelile de exprimare sau cele gramaticale îți izbesc retina și-ți zgârie creierul.

Nu revin pe blogurile obositoare ca temă, ca format și neîngrijite ca aspect.

Nu revin pe blogurile care nu îmi transmit absolut nimic, cu articole mecanice, scrise cu scopul de a atrage vizitatori și de a umple pagini.

Nu revin pe blogurile unde se promovează scandalurile, instigările sau violența verbală.

Îmi displac bloggerii care își ignoră cititorii, nerăspunzând comentariilor. Mai ales celor în care li se solicită în răspuns. E o dovadă de respect să acorzi atenție celor pentru care scrii. Nu, textul ăsta cu „scriu doar pentru mine” e o aberație! Nu ai scrie public dacă ai scrie „pentru tine”. Ai fi rămas la stadiul de jurnal sau ți-ai fi făcut blogul privat. Expunându-te aici, în virtual, vrei să te descoperi celorlalți. Da, pot să accept că o faci pentru a te elibera de gânduri, pentru a te descărca de emoții, pentru a spune, sub masca anonimatului sau nu, lucruri pe care altfel nu le-ai spune.

Dacă vrei să te citesc, fii acela care mă smulge lumii reale și mă duce de mână spre un loc unde mă simt confortabil, unde găsesc rezonanțe ale gândurilor mele, ale frământărilor mele, ale sufletului meu. Evident, tu, bloggerule, nu ai de unde să știi ce mă face pe mine să vibrez. Sau pe altul care intră să te citească. Dar e suficient să scrii adevărat, să scrii cu sufletul – adică să pui o bucată din tine, mai mult sau mai puțin voalat, fie o opinie argumentată, fie o emoție – să scrii corect și să fii sincer. Vor apărea cititori care să te „simtă” și care să-ți răspundă.

Nu încerca să mă amăgești cu poze furate, cu texte „împrumutate”, cu idei expirate. Nu revin să citesc texte plagiate!

Fii original, fii interesant, fii sincer! Și am să revin.

Anunțuri

14 răspunsuri la „Vrei să te citesc? Dovedește-mi!

  1. illusion Aprilie 20, 2015 la 5:29 pm

    Frumoasă introducere 😀 Cred că știi deja ce mă face pe mine să nu mai citesc un blog, dar, ca o remarcă, nu suport autosuficiența!

    Apreciază

  2. Irina Maria Mitrofan Bitca Aprilie 20, 2015 la 6:29 pm

    Realista perspectiva. Dureroasa, ascutita, dar realista. Un mare NU furtisagurilor si blogurilor exclusiv comerciale care nu trasnmit nimic, zornaind frumos din coada. Si atat.

    Apreciat de 2 persoane

  3. Vienela Aprilie 21, 2015 la 5:30 pm

    Eu pacatuiesc mereu cand vine vorba de raspuns la comentarii. Intotdeauna aman, zicand in sinea mea ca e destul timp, ca voi raspunde dupa ce scriu nu stiu, dupa ce fac nu stiu ce… Azi am descoperit ca trecusera aproape doua saptamani de cand oamenii asteptau un semn de la mine…

    Apreciază

  4. psi Aprilie 23, 2015 la 12:57 pm

    amu, o să te superi, dar să știi că eu chiar scriu pentru mine. prin comentarii, știi deja, lucrurile stau cu totul altfel, dar scrierea mea este un exercițiu personal de umblare cu depărtătorul de coaste numit stilou. că se întâmplă ca oamenii să rezoneze, ok, dar este colateral. (o vreme am vrut să închid şi comentariile, încă mă mai gândesc la asta)

    din fericire, la ora actuală citesc foarte puține bloguri. și mi-e bine așa. ale persoanelor care îmi sunt, prin timp, conjunctură și amintiri, prieteni. atât. bloguri noi? … mda, cam greu… 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  5. rudia2014 Aprilie 23, 2015 la 7:25 pm

    🙂
    Eu? De ce să mă supăr? Discuția trebuie să fie constructivă! Nu dețin adevărul absolut, iar opiniile mele pot fi combătute și chiar acceptate, dacă au argumente convingătoare.
    Știi foarte bine la ce fel de oameni fac referire! 🙂
    În afară de tine, am cunoscut un singur blogger care scria pentru sine, deși public. Dar asta se vede! Din blog. Din text. Din interacțiuni. Eu vorbesc aici despre fățărnicii… Adică altă tagmă!
    😉

    Apreciază

    • psi Aprilie 23, 2015 la 7:37 pm

      m-am întrebat în perioada cât am reparat blogul dacă regret ceva din tot ce am trăit în aceşti ani de blogging. greşeli, interacţiuni, ezitări, scrieri 8dintre care am şters vreo mie). am ajuns la concluzia că totul este bine că s-a petrecut fix aşa. şi sper că mi-am învăţat lecţiile.
      apropo, noul zeu se numeşte moz şi e legat de seo, dar mi-ar fi imposibil să-ţi spun ce-i cu el. :)) mnezo să-l ierte pă page rank.

      Apreciat de 1 persoană

  6. Ioana Aprilie 25, 2015 la 7:46 am

    Într-un anumit fel fiecare blogger scrie doar pentru el. Chiar și tu spui în pagina de prezentare ”Rudia va scrie doar despre ea și doar pentru ea.” 🙂
    Cu toate astea fiecare își dorește să fie citit de cei care îl înțeleg cu adevărat. Contează calitatea și nu cantitatea, ca întotdeauna. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • rudia2014 Aprilie 26, 2015 la 6:44 pm

      🙂
      M-ai prins, Ioană! 😆
      Eu scriu pentru mine, adică nu mă interesează cine ce zice (că s-au tot zis!), da’ mă bucur, zău, dacă mai e cineva care apreciază! (Unde e de apreciat, desigur!) Că altfel..aș rămâne la jurnalul străvechi.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Septembrie, joi

Oaza pentru fete

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Să nu crezi ce ţi se spune. Să crezi doar ce simţi.

Dani Havarneanu

Un blog prea personal

Confessions of a first time mom...

Menirea dintâi a femeii este de a da naștere. Numai așa viața își justifică continuitatea...

armonie acvatica

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online.

Illusion's Street

străduţa mea de iluzii

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

DozaDePoezie

"Viaţa este în altă parte" - Milan Kundera

%d blogeri au apreciat asta: