Citatul de duminică (10) – Despre regrete

Să-mi pară rău? Să-mi pară rău că-n viaţa asta, făcută-n mare parte din rutină, mi-a fost dat să trăiesc ceva adevărat şi-atât de frumos? Dacă mâine aş lua viaţa de la capăt şi cineva m-ar pune să aleg, înfăţişându-mi de la început şi suferinţa cu care-aş plăti bucuria, eu tot te-aş alege!

Ileana Vulpescu

Ne plângem că viața e doar o rutină. Ne plângem că nu ni se întâmplă nimic miraculos sau ieșit din comun. Ne plângem că facem greșeli și apoi ne umbrim zilele cu regrete inutile și dorințe stupide. Căutăm formule magice de dat timpul înapoi. Și după ce îl pierdem cu astfel de lucruri fără noimă, constatăm că l-am irosit pentru utopii.
Să-ți pară rău de o experiență a vieții tale e ca și cum ți-ai nega bucata aceea de existență. Ceea ce înseamnă că ai pierde o lecție importantă pe care se presupune că ar fi trebuit să o înveți tocmai din ea.
Cerem cu insistență să simțim că trăim cu adevărat, iar când se întâmplă în cele din urmă, suntem incapabili să ne recunoaștem propriile trăiri.
„Dacă mâine aș lua viața de la capăt...” – ei, bine, nu se poate. Viața nu are capăt și nu s-a inventat butonul de rewind. Iar dacă s-ar putea, cu siguranță construcția ta te va îndrepta spre exact aceleași alegeri. Așa că obișnuiește-te cu ideea și profită de fiecare clipă care se naște de acum încolo. Pentru că nu se știe dacă peste ceva vreme nu te vei trezi din nou regretând că nu ai trăit-o cum ai fi vrut. Iar clipele sunt numărate. Cineva le-a împărțit cu mare grijă, chiar dacă, uneori, cam nedrept. Există doar două opțiuni:

1. să-ți pierzi vremea uitându-te spre cer cu pumnii încleștați, cerând socoteală și așteptând să se întâmple ceva
2. take it and make the best of it (profită de ceea ce ți s-a dat!)

Regrete? Nu-mi sunt îngăduite. Viața este o sumă a alegerilor pe care le-am făcut la un moment dat. Iar ele, alegerile astea, bune sau proaste, m-au adus până aici.

Tu?