Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

O mașină de cusut, câteva amintiri și un vis

„Țac-țac-țac-țac…”

Cu un ritm mai alert, apoi mai lent și, eventual, o pauză. Apoi o lua de la capăt.  Pitite după ușă, o priveam stând pe scaun, cu ochelarii pe nas, potrivind bucata de material sub ac.

„Țac-țac-țac-țac…”

Ne apropiam de ea, în cele din urmă, numai ca să observăm minunăția de mașinărie care transforma o cârpă într-un obiect de îmbrăcăminte. Totul părea atât de ușor, iar mâinile ei păreau atât de sigure.

1

Când nu era în casă, ne așezam pe rând – asta după ce ne băteam, desigur! – pe scaun și încercam să imităm și noi „jocul de-a cusutul la mașină”. Nu funcționa niciodată! Apăsam pe pedala aia și învârteam de roata din capăt, așa cum văzusem că făcea mamaia, dar nenorocita o lua MEREU înapoi. Probabil că undeva exista o presetare  – un soi de tehnologie arhaică inserată în mecanismul mașinii – care spunea clar că nu putea fi mânuită decât de ea. Mamaia era stăpâna absolută! Pe noi nu ne asculta, ba chiar aveam impresia că-și râde de nepriceperea noastră. Dacă, printr-un miracol, reușeam să o facem să meargă în direcția bună, cusătura ieșea cu siguranță strâmbă sau dublă sau deloc.

– Tu, băietelor, da’ ce faceți acolo??

O zbugheam repede și stăteam tare cuminți după aceea. Nu pentru că ne-ar fi pedepsit în vreun fel, ci de rușine că am încălcat intimitatea bunei noastre.

Iar v-ați jucat la mașina aia? O să rupeți acul ăla într-o zi!

Nu l-am rupt. Dar sigur i-am încurcat ițele în vreun fel!

6 martie… Astăzi ar fi fost ziua ei.

Mamaia a rămas în mintea mea așa cum o știam în zilele ei bune. Veselă, plină de poante, făcându-ne gogoși sau …stând pe scaunul mașinii de cusut, potrivind un tiv, scurtând vreun pantalon sau făcând vreo fustă.

„Țac-țac-țac-țac…” – mai întâi mai alert, apoi mai lent… Sunetul ăsta s-a pierdut în negura vremurilor. Îngropat și el ca într-un cufăr plin de alte amintiri ale copilăriei mele fericite.

Sunt momente în viața noastră când am vrea să înghețăm clipe. Să le ținem undeva într-un dispozitiv asemănător celor de criogenare și să le mai scoatem din când în când, ca și cum am vrea să continuăm exact de acolo de unde s-a rupt, la un moment dat, firul. Iar eu aș scoate clipele astea de acolo astăzi, de ziua ei. Și îmi place să-mi imaginez că ar sta din nou pe scaun, cu ochelarii pe nas, la mașina de cusut, aruncând câte o glumă spre noi sau cântând câte un cântecel haios.

Nu am reușit niciodată să mă împrietenesc cu mașina de cusut. Cu excepția clasei a șasea când mi-am făcut o fustă „în clini” la orele de lucru manual. A fost o relație, mai curând, de compromis. Și extrem de lungă. După ce am chinuit-o zdravăn câteva ore din trimestru, timp în care ea s-a încăpățânat să meargă tot înapoi, a cedat. Epuizată, probabil de lipsa de îndemânare a fetiței cu uniformă și coroniță. S-a îmblânzit și m-a lăsat să termin și eu un proiect început cam de multă vreme. Am fost tare mândră de fusta aceea și am purtat-o cu drag.

În anii care au trecut, m-am gândit de multe ori ce bine mi-ar fi prins să o am o mașină de cusut. Un fermoar de schimbat, un tiv desfăcut, o pereche de pantaloni prea lungi… Poate pentru că nu am fost„ prietene” de la început, gândul ăsta a rămas răzleț și nu a prins niciodată contur. Acum, însă, mă gândesc că „îmblânzirea scorpiei” e mult mai simplu de făcut! 😀 Dacă arunci o privire asupra modelelor nou-apărute în diferite oferte electrocasnice, e evident faptul că nimic nu a fost vreodată mai ușor. O apăsare de buton și s-au făcut reglajele. O altă apăsare de buton și selectezi tipul de cusătură, lățimea sau pasul. Acum nu mai e pedala și nici rotița de care să învârți ca să o pornești. Acum totul se face cu butoane: buton de reglare a tensiunii firului, buton pentru pornire/oprire rapida, buton pentru poziția acului sus/jos, buton pentru controlul vitezei de coasere, buton pentru coasere înapoi, buton pentru anularea transportului. Și uite așa, nu mai am nicio șansă să dau înapoi când ar trebui să merg înainte! 🙂

Mi-am aruncat privirea aici și mi-a rămas gândul la Brother Innov-is 55. Mașina de cusut computerizată e atât de departe de imaginea copilăriei mele!

cusut2

135 de tipuri de cusături? Nici nu am știut că sunt atâtea! Nu numai cusături obișnuite, ci și ornamentale. Iar gândul meu s-a dus direct spre unul din visele multe pentru viața asta: să-mi cos o ie! Da! O ie îmi doresc! Ca la carte. Deosebită. Și să fie a mea, că de împrumutat…m-am cam săturat!

ie

O ie albă, cu mâneci lungi, ușor în formă de con. Cusăturile vor fi flori roșii și negre, cu motive specifice, cât mai aproape de originalul moldovenesc. Mânecile ar fi pline, iar pe piept, câteva rânduri de astfel de motive florale. Undeva, aș insera o monogramă. Simplă și sesizabilă doar pentru cei care caută dincolo de prima imagine. Nu mă pot hotărî încă dacă la baza gâtului va fi un șnur – ca în fotografie –  sau dacă va fi tip tunică. Spatele ar rămâne alb. Nu îmi plac lucrurile prea încărcate.

Sunt din ce în ce mai sigură că aș putea fi creativă și astfel! 🙂 Și că modelul cu care aș porni în minte, ar suferi extrem de multe modificări, mai ales că de acum „scorpia îmblânzită” mi se va supune. Sunt la fel de sigură că la final aș obține exact rezultatul dorit și că voi avea și eu, în sfârșit, ia mea, făcută de mine! 

Nu aș putea fi niciodată designer vestimentar. Consider că pentru asta trebuie să ai o anumită aplecare. Cu toate acestea, vremurile m-au învățat că nu e important ceea ce NU știi să faci, ci este esențial să găsești instrumentele care să-ți ușureze munca într-atât, încât orice vis ai avea, să se poată materializa în cele din urmă.

…………………………………………………………………………………………

Postarea este dedicată bunicii mele dragi, căreia astăzi nu-i mai pot cânta la mulți ani…

Și s-a potrivit primei provocări a competiției Spring SuperBlog 2015, sponsorizată de logo_marketonline_mic

Prima imagine este preluată de pe http://www.antic-shop.ro/antichitate/masini-de-cusut/masina-cusut-ileana.

Anunțuri

8 răspunsuri la „O mașină de cusut, câteva amintiri și un vis

  1. Natural Martie 6, 2015 la 10:10 pm

    Degeaba incercati voi, ca era cu amprenta digitala a bunicii. Spor!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Viata Pozitiva Martie 6, 2015 la 11:43 pm

    Nu bunica, ci tatal meu a manuit bine masina de cusut, cu care nici eu nu m-am imprietenit mai deloc. Intr-un timp chiar am avut masina mea de cusut, dar la second hand cum era, la second hand mergea. Asta in cazul fericit, cand mergea.

    Frumoasa si emotionanta povestea despre bunica si masina ei de cusut, mi-au dat lacrimile cand am ajuns la partea cu gogosile si mi-am amintit de mamaia mea si de diminetile in care ma trezea in miros de gogosi calde.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Abisurile Martie 7, 2015 la 10:30 am

    Si eu camp tot aceleasi animator despre „obiect”. Adica greu de mânuit. Incompatibila adica cu felul meu absolut neîndemanatic de a fi. Noroc ca exista „altii” cei ce stiu … Succes mult !

    Apreciază

    • rudia2014 Martie 7, 2015 la 3:54 pm

      🙂
      Da, noroc!
      Sunt convinsă, însă, că o mașinărie ca asta de aici chiar ar putea face treaba în locul meu! Eu aleg, ea coase. Eu apăs pe buton, ea face tot ce trebuie.
      😀
      Succes și ție! 😉

      Apreciază

  4. alma nahe Martie 12, 2015 la 8:28 pm

    Rudie, ieși cu un -1, dar eu tot te felicit! 😆

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Septembrie, joi

Oaza pentru fete

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de atfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Să nu crezi ce ţi se spune. Să crezi doar ce simţi.

Dani Havarneanu

Un blog prea personal

Normalul? E plictisitor.

Am încercat o dată să fiu normală. Cele mai rele 2 minute din viața mea.

Confessions of a first time mom...

Menirea dintâi a femeii este de a da naștere. Numai așa viața își justifică continuitatea...

armonie acvatica

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online.

Illusion's Street

străduţa mea de iluzii

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

%d blogeri au apreciat asta: