Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Să NU mori din dragoste, rănită!

Rudia nu iubește. Nu-i plângeți de milă! Nu e ca și cum ar suferi de vreo boală incurabilă, căci nu mai este cazul. E o altă bătălie cu morile de vânt pe care a câștigat-o prin abandon (al ei) în runda…Nici ea nu mai știe în care rundă. Dar asta e altă poveste. Neinteresantă.

Îi place sau nu, Rudia trăiește într-o lume în care oamenii se automutilează sufletește, după principiul „de bună voie și nesilit(ă) de nimeni”. O lume în care sentimentele sunt fie prost interpretate (spre deloc), fie călcate în picioare cu bună știință. Și asta nu are nimic de a face cu a fi bărbat sau femeie, cu bătălia absurdă între sexe. Am cunoscut bărbați sensibili care și-au abandonat orice urmă de orgoliu prostesc ca să demonstreze că pot să facă o femeie fericită. În egală măsură, am cunoscut și femei care au călcat ele însele în picioare (cu tocuri de 15)  și au făcut terci orgoliul masculin al partenerilor lor. Cu toate acestea, dacă ar fi să ne luăm după statistici, în majoritatea cazurilor, cel puțin la suprafață…de la bărbați „vine ploaia”…

Și acum să revin la povestea cealaltă…despre care am aflat întâmplător. Și zic așa:

Prostule! Femeia asta te iubește! Se vede pe chipul ei, în vocea ei, se vede din felul în care îți pregătește micul dejun sau îți calcă o cămașă, din vorba bună pe care o găsește de fiecare dată când ajungi obosit și nervos. Clasic, nu? Să particularizăm! Femeia asta îți crește copilul ca și cum ar fi al ei, cu toate problemele incluse în pachetul promoțional! Probleme emoționale grave ale unui copil care, în plus, și-a pierdut și mama la o vârstă la care nu înțelege prea bine de ce. Nu doarme nopțile ca să stea cu el, îi dă tratamentul la timp, merge cu el pe la specialiști și învață să-l înțeleagă. Și tot femeia asta, și tot din dragoste, îți mai face unul, al vostru, fără să facă diferențe între copii. Nu are nopți liniștite, nu are timp pentru ea, se sacrifică, dar nu pentru că i-ar cere cineva să facă asta și nici pentru că se simte bine în postura de martir, Ci pentru că te iubește, idiotule, și a ales să trăiască o viață alături de tine.

Când ai devenit o brută? Când ai început să-i vorbești urât în fața copiilor voștri? Când ai încetat să-i mai accepți mângâierile pentru că ești prea obosit, orgolios, sătul de ale tale? De ce oare, pare că ai lovi-o de fiecare dată când îi vorbești?

Și într-o zi, ea se satură și pleacă. Pur și simplu. Își ia copilul, îl sărută cu lacrimi în ochi pe celălalt, care iar nu înțelege de ce a mai pierdut o mamă, și pleacă! Nu-i ajung banii, nu știe unde va sta, nu știe cum și dacă se va descurca, dar îi e clar că nu mai suportă să-i calci în picioare mângâierile, suferințele, sentimentele, eforturile…

Iar tu? Mutarea e a ta. Și ești în șah.

Anunțuri

21 de răspunsuri la „Să NU mori din dragoste, rănită!

  1. Nina Docea Februarie 17, 2015 la 8:23 pm

    „Își ia copilul, îl sărută cu lacrimi în ochi pe celălalt, care iar nu înțelege de ce a mai pierdut o mamă, și pleacă!”

    Te ia cu fiori. Of!

    Apreciază

  2. Vienela Februarie 17, 2015 la 9:29 pm

    E mai dureros decat orice altceva am citit la tine. E sfasietor! Bietii copii nu au nici o vina si, cu toate astea, sufera cel mai tare… Ei nu au puterea adultilor, nu cunosc viata si nu pricep ca exista si zone intunecate pe drumul asta… 😦

    Apreciază

  3. ganduri Februarie 18, 2015 la 8:28 am

    Cand nu mai e suficienta iubirea, cand se simte din ce in ce mai acut lipsa oricarei urme de intelegere, respect, apreciere, chiar e nevoie de gesturi definitive. De cele mai multe ori foarte putine dintre noi avem curajul sa la facem. Copiii nu sunt vinovati si sufera intr-adevar de pe urma hotararilor celor mari… Cu toata revolta ta, se simte si o mare sensibilitate. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  4. rudia2014 Februarie 18, 2015 la 3:50 pm

    🙂
    Da, e nevoie de gesturi definitive când situația devine insuportabilă. Numai că sunt și acestea condiționate de alte contexte, din păcate… Sau sunt anihilate de teama de a nu rămâne singur…

    Apreciat de 1 persoană

  5. ganduri Februarie 18, 2015 la 4:24 pm

    De cele mai multe ori da, sunt tot felul de contexte, de amanari, de anihilari. Teama de a nu ramane singur, speranta ca situatia o sa fie mai buna, sa ia un alt fagas, multe, dar cand doare atat de mult incat simti ca nu te mai poti ridica, atunci, cred ca atunci, in al doisprezecelea ceas, se rupe ireparabil ceva. Si de cele mai multe ori copiii ne dau puterea de a merge mai departe…

    Apreciat de 1 persoană

  6. bitumihai Februarie 19, 2015 la 2:04 pm

    Buna ziua,

    Mai este o singura zi in care va puteti inscrie in cel de-al doilea concurs pe BlogHub.ro . Premiile sunt urmatoaele : 100,75 si 50 de euro, asa ca va asteptam sa le castigati.

    Link-ul concursului : http://www.bloghub.ro/concurs-publicare-anunturi-in-ziare-locale-c5.html

    Bitu Mihai,
    SEO – Mediapress Advertising

    Apreciază

  7. anitzei-blog Februarie 21, 2015 la 11:34 am

    Audiatur et altera pars!

    Apreciază

    • rudia2014 Februarie 22, 2015 la 8:27 pm

      🙂
      Hm…
      E drept că din afară lucrurile se văd mereu altfel și că există mereu și a doua versiune… Pentru mine, însă, ea devine fără valoare în momentul în care tu, ca bărbat, deschizi gura ca să înjuri pe mama copiilor tăi…

      Apreciază

  8. Adriana Martie 4, 2015 la 5:47 pm

    ..mi-ai atins sufletul şi nu pot decat sa ma gandesc la toti patru, poate reuşesc sa inteleaga, măcar acum in ceas de rascruce, ca nimic, dar nimic nu poate inlocui ceea ce i-a făcut odinioară sa se adune intr-o familie, şi aici mă gandesc la adulti, normal. Divortul, separarea sunt solutii, dar vad zilnic cum, după un timp, in care işi hranesc orgolii şi frustrari pasagere, realizează că nimic nu poate inlocui o dragoste adevarata. Imi pare rau pentru copii, pentru ei.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Septembrie, joi

Oaza pentru fete

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Să nu crezi ce ţi se spune. Să crezi doar ce simţi.

Dani Havarneanu

Un blog prea personal

Confessions of a first time mom...

Menirea dintâi a femeii este de a da naștere. Numai așa viața își justifică continuitatea...

armonie acvatica

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online.

Illusion's Street

străduţa mea de iluzii

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

DozaDePoezie

"Viaţa este în altă parte" - Milan Kundera

%d blogeri au apreciat asta: