Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Jurnal neinspirațional (10)

Astăzi m-am trezit nostalgică. Poate pentru că m-am visat undeva în trecut, înainte de toate începuturile, înainte de toate sfârșiturile. Când s-o fi inventat Timpul? Și de ce i-or fi dat aripi atât de devreme?

Am rămas îmbrăcată în imaginea de atunci… Pe vârful unui munte acoperit de nămeți, ascultând muzica albă a ecourilor noastre îmbrățișate de fiorduri… Nam învățat încă să citesc în semințele neîncolțite ale visului meu nocturn. De aceea, ca un copil naiv, am scos din buzunar firimiturile zilei de ieri și le-am presărat cu grijă pe drumul pe care-l credeam de întoarcere. Dar, vai! Nu există drum de întoarcere! Decât poate în cărțile pe care le citesc zilele astea, încercând să te regăsesc în spatele cuvintelor, în brațele vocalelor, în scheletul fiecărei virgule, condamnată pentru pauza mult prea mare dintre suflete. Și-atunci mi-am întins trupul afară din mine, încercând să-i meșteresc un vis pe măsură, ca o fotografie în care să se oglindească la soroace mai mari.

1483247_556213234464703_1778958068_n

(sursa)

În grădina gândurilor mele amestecate este furtună. Mi-am smuls copacii ca să nu le mai văd frunzele veștede. Mi-am spulberat orice urmă de vis ascuns în cotloanele inimii, ca să fac loc pustiului. Iar acum mă absoarbe ca un vârtej gata să mă coboare în Infern…Aceasta-mi va fi casa, departe de toate locurile familiare ce s-au stins unul câte unul, precum opaițele în case bătrânești la vremea nopții. Nu am decât să aștept rescrierea destinului fatidic, la fel de nedrept, la fel de parșiv, ca un ultim lucru plănuit pentru săptămâna viitoare de mâna neîndurată care scrie destine mecanic.

Aș vrea să pot fi recunoscătoare pentru darul de a visa. Dar mă gândesc că aș putea de acum să mă lipsesc de el. Oricum sunt doar vise dictate de o conștiință adormită și de o inconștiență prea trează. Iar lumea asta a devenit o sală de așteptare în care ușile se trântesc cu putere când intră sau iese câte cineva, sătul de scaunele rigide și de lipsa de perspectivă. 

În bucătărie mă așteaptă o ceașcă de ceai cald de mentă, iar printre aburi savurez citatul preferat:

Şi totuşi, dacă aş fi putut s-o iau de la capăt, eram sigur că aş fi făcut exact la fel, pentru că acela eram eu: omul care pierde totul. Nu aş fi putut fi altul, ale cărui vise frumoase să nu se mai prăbuşească. Cândva mă iluzionam că aş putea face să fiu altcineva, dar întotdeauna sfârşeam prin a mă întoarce la mine. Acesta sunt eu: aşteptând mereu o plecare.

 Haruki Murakami

Anunțuri

Un răspuns la „Jurnal neinspirațional (10)

  1. Pingback:Cod Name: SSB | Blog neinspirațional

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Septembrie, joi

Oaza pentru fete

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Să nu crezi ce ţi se spune. Să crezi doar ce simţi.

Dani Havarneanu

Un blog prea personal

Confessions of a first time mom...

Menirea dintâi a femeii este de a da naștere. Numai așa viața își justifică continuitatea...

armonie acvatica

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online.

Illusion's Street

străduţa mea de iluzii

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

DozaDePoezie

"Viaţa este în altă parte" - Milan Kundera

%d blogeri au apreciat asta: