Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Eu și frica. Scor final: 1-1

frica-mare-text

 

Poveste

La naștere, Omul a primit vizita ursitoarelor care i-au scrijelit în Prima Carte a Existenței cinci daruri: iubirea, bucuria, tristețea, frica, furia sau dezgustul. Dar Omul nu a înțeles. Le-a prețuit mai mult pe primele două și le-a ascuns pe celelalte, crezând  că așa viața îi va fi mai lină, iar fericirea va fi veșnic invitatul special al casei sale. Dar, vai, cât de mult s-a înșelat Omul! Pentru că celelalte daruri se zbăteau în cutia în care fuseseră închise și-și cereau dreptul la libertate. Omul le-a neglijat strigătele, mascându-le cu bătăi din picior sau cântând tare de tot. Iar într-o zi…

Într-o zi lacătul cutiei a slăbit, iar celelalte daruri au năvălit peste Om, copleșindu-l, cu o putere înmiită, dată tocmai de atâta timp de stagnare într-un loc închis și întunecos.

Suntem suma emoțiilor noastre

Atâta vreme cât ne scapă această realitate, nu vom fi niciodată împăcați cu noi înșine și, prin urmare, nu vom atinge niciodată fericirea. Existența noastră trebuie să se regăsească la intersecția lor, tocmai pentru a ne câștiga echilibrul, esențial pentru o viață fericită. Omul trebuie să înțeleagă două lucruri despre emoții:

  1. au o limită atât de firavă, încât îți este extrem de greu a le deosebi la un moment dat. Adică exact atunci când ai cea mai mare nevoie să o faci. Nu e de cât un pas de la frică la tristețe, de la tristețe la furie, de la iubire la furie… Și da, în general câștigă emoțiile negative, poate pentru că au un efect devastator asupra psihicului nostru. Iar asta se întâmplă pentru că nu știm să le recunoaștem drepturile și să le acceptăm ca parte firească a existenței noastre.
  2. pot deveni foarte ușor stăpânul tău întunecat, coșmarul tău cel mai îngrozitor dintre toate. Fugi de ele, ai senzația că ai scăpat, dar de fapt, la prima intersecție se izbesc de tine cu atâta putere încât te lasă paralizat. Preiau controlul fără ca tu măcar să realizezi asta. Și aduc cu ele alți aliați: stresul, nervozitatea, frustrarea, depresia.

„Frica e blestemul omului”. (Dostoievski)

Sunt om. Deci mi-e frică. Într-un mod natural și logic. Pentru că și frica are logica ei. Eu sunt cea care o pot transforma într-un blestem sau într-un avantaj.

De copil mi-a fost frică de două lucruri: de întuneric și de singurătate. Plângeam când rămâneam singură, deși nu se întâmpla prea des. Iar noaptea, închideam ochii „să nu mai văd” întunericul. 🙂 Odată cu vârsta, am dobândit suficientă înțelepciune încât să te transform pe ambele în prieteni. Acum, noaptea este momentul în care mă simt liberă. Atunci pot scrie despre orice, oricât. E ca în basme: noaptea se ridică un văl și se vede, de fapt, esențialul. Iar momentele de singurătate mă ajută să mă întorc spre mine. Să îmi dau răgaz pentru a mă vedea mai bine, de a mă înțelege mai bine. Acum le caut pe amândouă și mă bucur când am parte de ele.

Cu frica de moarte mă mai lupt încă. Încă nu am înțeles să o accept. Frica de moarte a venit mai târziu, când celelalte două s-au estompat. Nu știu dacă dintr-un soi de lege a compensației sau pur și simplu a apărut ca o urmare firească a evoluției mele.

Celelalte sunt frici… „comune”. Circumstanțiale, le spun eu, pentru că trec odată cu evenimentul care le-a generat. Mi le asum și le trăiesc intens de fiecare dată. Pentru că sunt ale mele: frica de vreun examen, frica de vreo durere, de vreo veste, frica de a nu păți ceva, frica de un cutremur.

Când m-am luat la trântă cu frica.

Două episoade din viața mea mi-au făcut cunoștință cu frica în forma ei naturală, pură, sălbatică. Două episoade care mi-au marcat existența și care m-au făcut să mă schimb radical, în sensul că m-au făcut să-mi dezvolt un sistem de autoapărare eficient. Și nu unul care să anihileze această emoție primară, ci care să mă învețe să mă descurc cu ea.

Ai simțit vreodată că în fața unui eveniment din viața ta rămâi paralizat? Că ți se usucă gâtul, că mâinile îți rămân inerte, că ți se scurge vlaga din tine, iar inima bate atât de tare încât sunt șanse extrem de mari să explodeze cu tot cu piept? Te-ai simțit apoi urmărit de frica asta ca de o umbră? Care te bântuie neîncetat oriunde ai merge, orice ai face? Da, eu asta am simțit. O vreme am umblat cu frica la doi pași în spatele meu. Până am înțeles că trebuie să o invit la o plimbare alături de mine. Să o cunosc mai bine, să o înțeleg, să devenim prieteni. Și am reușit! Nu să scap de frică, așa cum mi se sugera, ci să o accept ca o parte firească din mine.

Mă consider, totuși norocoasă. Mi-ar fi fost mult mai greu să câștig lupta asta cu mine însămi singură. Faptul că trăim într-o comunitate, ne dă șansa de a interacționa, de a comunica, de a împărtăși, de a empatiza. E mult mai simplu atunci când înțelegi că nu ești singura persoană care se luptă cu demonii. E drept, fiecare își duce lupta lui, personalizată, dar faptul că există oameni care înțeleg prin ce treci și pot să-ți fie alături cu un zâmbet, cu o strângere de mână sau cu o vorbă pricepută este o binecuvântare.

În loc de postfață…

Sfaturile multora dintre cei apropiați sunt bine intenționate: Fii puternic! Nu te teme!

Eu zic, dimpotrivă: teme-te! Tocmai așa demonstrezi că ești puternic. Nu altuia, ci ție însuți. Acceptă frica, înțelege-o și vei găsi mai ușor calea de a-i diminua considerabil puterea. E o luptă în care este de preferat ca scorul să rămână egal!

 „Fă lucrul de care te temi cel mai mult și vei controla frica.” – Tom Hopkins

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Această postare este un răspuns la provocarea lansată în proba mea preferată a concursului SuperBlog 2014.

Imaginea este preluată de pe https://lataifascuradu.wordpress.com/2010/06/28/despre-frica/.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Septembrie, joi

Oaza pentru fete

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de atfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Să nu crezi ce ţi se spune. Să crezi doar ce simţi.

Dani Havarneanu

Un blog prea personal

Normalul? E plictisitor.

Am încercat o dată să fiu normală. Cele mai rele 2 minute din viața mea.

Confessions of a first time mom...

Menirea dintâi a femeii este de a da naștere. Numai așa viața își justifică continuitatea...

armonie acvatica

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online.

Illusion's Street

străduţa mea de iluzii

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

%d blogeri au apreciat asta: