Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Jurnal neinspirațional (7)

„Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren…”

Octavian Paler în Viaţa pe un peron

Închipuiește-ți! Într-o zi, demult, sosise trenul meu. Pe care l-am dorit și l-am așteptat fără să știu. L-am privit, am urcat pentru o clipă… Nenorocirea este că nu l-am recunoscut! Mi-a fost teamă? Poate! Am fost oarbă? Poate! Cert este că l-am lăsat să plece. N-am avut putere nici să flutur mâna în timp ce secundele creșteau între mine și el. Iar când m-am dezmeticit, zăceam pe o bancă, singură, cu privirea pierdută în direcția aceea și m-am simțit strivită de o mare tristețe…

Aș fi putut oare să-l opresc? Ar fi trebuit să o fac? Mai sunt trenuri care vor trece prin gara aceasta?

Ți s-a întâmplat vreodată că crezi că unele lucruri sunt prea frumoase ca să fie adevărate? Și asta să-ți provoace un sentiment de teamă? Să te facă să dai înapoi, să te închizi în tine și să plângi ca un copil?

Astăzi îmi voi grava citatul acesta preferat pe ultimul petec de suflet rămas. Cu restul mi-am cumpărat liniștea pentru o vreme. Chiar dacă somnul nopților mi-e încă tulburat de fantasme…

 În casă mi-am făcut un altar din umbra amintirilor mele, a căror muzică o ascult acum. Sunt îmbrăcată în tricoul tău alb și îmi îmbăt nările cu parfumul din sticluța verde, încercând, totuși, să-i număr moleculele, ca să-mi ajungă și pentru cealaltă viață. Afară e o agonie continuă: străzi biciuite în dansuri nebune de ropote surde. De aceea, am închis fereastra, și m-am aciuat în bucătărie, cu o cană de ceai fierbinte. Mi s-a făcut cumplit de dor de o îmbrățișare…

Mi-ar trebui leac o grădină…Aș putea sta întinsă zilele astea, să citesc în nori și să meșteresc vise. Nu mai am niciun lucru plănuit pentru săptămâna viitoare, ca odinioară când amenințai că ai zbura până aici, să mă vezi, să mă simți… Am învățat că unele vise mor ca și oamenii, exact când te aștepți mai puțin. Și îți petreci clipe din viață încercând să le resuscitezi, sperând că există totuși un antidot și pentru moartea viselor. Poate ar trebui să fiu recunoscătoare că mi s-a permis să visez și să-mi asum pedeapsa ochilor deschiși. 

Am găsit printre lucruri singura fotografie, dovadă a intersectării vieților noastre. Ne spălasem mâinile într-o apă îndepărtată, ca o binecuvântare. Mă gândesc că totuși nu suntem stăpânii propriilor vieți, din moment ce nu ne putem urma calea așa cum ne-am imaginat-o atunci, între munți și ape.

Acum mi-e din ce în ce mai clar că acela nu era trenul meu…Mi-e ciudă doar că nu am apucat să-mi iau rămas bun. 

Și totuși, de ce am rămas aici și aștept?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Septembrie, joi

Oaza pentru fete

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Să nu crezi ce ţi se spune. Să crezi doar ce simţi.

Dani Havarneanu

Un blog prea personal

Confessions of a first time mom...

Menirea dintâi a femeii este de a da naștere. Numai așa viața își justifică continuitatea...

armonie acvatica

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online.

Illusion's Street

străduţa mea de iluzii

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

DozaDePoezie

"Viaţa este în altă parte" - Milan Kundera

%d blogeri au apreciat asta: