Tot Ce Ne Dorim trebuie să devină realitate!

You don’t need magic to disappear. All you need is a destination.

(Citate)

Nu se mai văzuseră de zece ani… De la ultima ușă trântită, ultimul cuvânt greu aruncat, ultima privire a ură. Timpul a avut răbdare și i-a crescut frumos și i-a îndrumat pe cărări luminate și le-a oferit bucurii și întristări deopotrivă. Zece ani! Cu toate acestea, când s-au revăzut nu mai păreau atât de mulți. Poate câteva riduri apărute cât să dea chipului nota de seriozitate specifică vârstei. Dar dincolo se măștile pe care se străduiau să le afișeze amândoi, se aflau aceleași suflete. Dintre toate spusele și nespusele serii aceleia, au înțeles că mai rămăsese un lucru neterminat. Un vis neîmplinit. O fantezie netrezită.

Pe vremuri, râdeau adesea de gândul acesta ușor obraznic pe care el i-l spunea în glumă, observând-o cum roșește. Apoi o tachina, exagerând cu imaginile vizuale și cu poveștile despre trupurile lor goale scăldate în lumina lunii și a apelor calde. Avantajul faptului că erau foarte tineri se regăsea în lipsa limitelor de orice fel. Puteau visa, puteau râde, puteau face planuri.

– Mai ții minte? îi spuse el zâmbind.

Era ca și cum cineva ar fi înghețat partea aceea din ea, iar acum, stând de vorbă cu el, reveneau gânduri, vorbe, poate și câteva sentimente.

– Despre Caraibe? Izbucniră în râs. Nu se putea să se fi reîntâlnit întâmplător! Cu siguranță nu fusese scris ultimul capitol din aventura lor împreună. Da, erau alții acum. Departe de cei doi copii care credeau, cu mult timp în urmă, că pot stabili cursul iubirii, că pot controla pasiuni sau că totul este făcut ca să dureze o veșnicie. Totuși, rămăsese o promisiune făcută la vârsta primelor iubiri. O vacanță specială, o vacanță exotică acolo unde fuseseră doar cu gândul până acum. Dar o vacanță nonconformistă, așa cum erau acum amândoi.

Căutaseră ofertele cele mai avantajoase și singurii care se dovediseră a fi compatibili cu dorințele lor erau cei de la CND Turism, cu oferte speciale pentru destinații externe sau interne, cu recomandări, pachete, reduceri.

– Cât de bine ne-ar fi prins programul Work and Travel atunci! Ce șansă pentru noi să ne fi trăit visul atunci, când încă era viu. 

– Totuși, îi răspunse el zâmbind, mi s-a spus că nu există limită de vârstă pentru împlinirea viselor!

Au decis să plece. Fără prea multe detalii cunoscuților cărora le ceruseră bani împrumut. Era „acum ori niciodată!”. Era șansa lor. S-au întâlnit la aeroport. Totul era aranjat de agenție, așa că nu au avut nicio emoție cu privire la detaliile călătoriei. Iar orele petrecute în avion sau între zboruri au fost prilej să-și povestească, să afle cine sunt acum cei doi adolescenți deveniți ca peste noapte oameni serioși.

Punta Cana, în vestita mare a Caraibelor! Arhitectura de lux contrasta cu sălbăticia exotică pe care nu speraseră să o mai vadă vreodată. Palmierii foarte înalți cu frunzele scurte, care îmbrăcau acoperișurile caselor sau chiar pe cel al aeroportului. Nisipul fin, aproape auriu, apa clară și incredibil de albastră, foarte sărată, iahturi, catamarane.

Ziua o petreceau cu excursii. Voiau să vadă cât mai mult, să cunoască oameni și locuri, să trăiască o experiență unică. Saona, Canto de la Playa, Bayahibe…Tablouri de vis, plaje superbe, culori pastelate, valuri, corali, pești, pădurile de mangrove, căsuțe de lemn, lecția de istorie, aventuri în speedboats, oameni calzi dornici să le smulgă un zâmbet turiștilor.

Serile le petreceau în doi. Povestind lângă mare, cu un pahar de vin, depănând amintiri, râzând.

Ea își scălda tălpile goale în apele blânde, iar el se apropia mângâindu-i-le cu tandrețea pe care nu și-o pierduse. Îi plăcea să o privească în lumina asfințitului, cu părul despletit și șuvița jucându-i pe obraji.

Nu era nevoie de prea multe vorbe. Nu voiau să forțeze destinul, ci doar să se bucure de aventura vieții lor. Nu știau ce avea să-i aștepte la întoarcere. Nu-și făceau niciun fel de plan.

Multe lucruri trebuie să rămână acolo unde au fost lăsate, întâmplător sau nu. Să nu se tulbure ordinea firească. Dar, la fel  de adevărat este că alte lucruri, promisiuni, dorințe sunt făcute cu gândul îndeplinirii lor, oricât de târziu s-ar întâmpla acest lucru, oricât de stranii ar fi împrejurările, oricâte ar spune lumea.

Ai avut vreodată un vis? Ai crezut cu adevărat în el? Ai făcut tot ce ai crezut că e posibil să devină realitate?

 

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Postarea este o dublă provocare: SuperBlog 2014 și…un foarte vechi prieten… 🙂