Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Arhive zilnice: octombrie 16, 2014

Jurnal de bord: cu televizorul la remaiat… amintiri

Decembrie 1984

O seară târzie și rece de decembrie.

Ora 19.00: Abia a venit lumina în cartier și la câteva ferestre se văd culori albăstrii, semn că lumea și-a deschis televizoarele. Diamant! Nu am înțeles niciodată de ce le-au dat numele ăsta pentru că nu au nimic strălucitor, decât poate punctul din centrul ecranului la închidere.

televizor-alb-negru-diaman-bibelouri

Sursa foto

Ora 19.30: Înzorzonate cu mileul croșetat cu minuțiozitate de bunica drept zestre, cu nelipsitul pește din sticlă și balerina din porțelan alături, minunatele obiecte, devenite „de cult”, tronează în sufragerie. Așteptăm mereu nerăbdători seara pentru că aduce cu ea un eveniment important: vizionarea celor două ore de program TV! Momentul e ca o zi de duminică, pentru care te pregătești în straie de sărbătoare. Asta dacă avem noroc și nu se ia din nou curentul. Programul nu ne poate surprinde cu nimic, după cum am citit la gazetă:

1987-11-10a-marti-tv

Sursa foto

Mama dă drumul la televizor. Îi trebuie vreo jumătate de oră tubului să se încălzească!

Ora 19.45: Stau nemișcat în fotoliu, să nu cumva să vină altcineva să-mi ocupe locul. Am înțeles că dacă sunt cuminte, îmi fac temele și mă rog la Doamne-Doamne, El o să mă asculte. Nu-mi doresc decât să prind în seara asta un episod de desene animate! Lolek și Bolek. Sau poate Mihaela și Azorel! Ori dacă nu, poate potrivește tata antena aia „de la ruși” și mă amuz cu „Nu zayetz, nu pogodi!”. Sau vine tanti Ludmila cu Mieunel, Trăncănel și Azorel pentru povestea de seară. Ce bine ar fiiii!!!

Ora 20.00: Începe Telejurnalul. Nu înțeleg nimic. Iar mama și tata vorbesc ceva în șoaptă aruncând câte o privire la domnul în costum care vorbește liniar. Țin degetele încrucișate și sper să se termine mai repede. Mă uit îngrijorat la ceas…

Ora 20.20: Sunt dezamăgit! Din nou! Doamna anunță că va vorbi tovarășul…Ceva despre un congres. (Ce-o mai fi însemnând și ăla?) O mulțime de oameni aplaudă când tovarășul dă dintr-o mână. Sacadat, parcă ar fi dirijor la operă. Nu înțeleg nimic, doar îmi doresc să se termine odată, că se duce timpul! Data trecută a fost un film. Se pare că nu pentru copii, dar m-am uitat din curiozitate. Acum două seri am văzut niște oameni cântând. Oare pentru copii când vor da ceva? O lume în alb și negru.

Mami, da’ de ce la televizor florile nu au culoare?”

Ora 21.50: Telejurnal??? Din nou? Îmi dau lacrimile, dar nu plec din fața televizorului, sperând că unul dintre cele cinci butoane să facă vreo minune.  Nu face! Sau poate a făcut, că pe mine m-a luat un sooomn! Așa că mama mă ia în brațe și mă duce în patul meu, la căldură. Apuc să mai aud sunetul care anunță închiderea programului:

 

Decembrie 2014

O seară târzie și rece de decembrie…

Ora 19.00: S-a făcut de mult întuneric și stăm în casă la căldură. Temele sunt gata, mami a pregătit ceva bun de mâncare și savurăm cu toții. Urmează să dăm drumul la televizor.  Ne-am adunat în living și ne minunăm de noua achiziție din magazinul MarketOnline.ro

toshiba-32p1300dgÎmi amintesc de anii din urmă…Nu are nimic în comun cu Diamantul! Avantajele unui televizor inteligent sunt incontestabile! Nu mai durează jumătate de oră să se deschidă, are un design atât de delicat, încât te minunezi cum poate un obiect atât de subțire să suporte toate funcțiile astea sofisticate. Am scăpat de mult de mileurile bunicii. Nu s-ar fi asortat și nici nu am fi avut unde să le plasăm.

Ora 19.30: Programul este ofertant; singura problemă este că nu ne putem hotărî cine să mânuiască telecomanda! După o luptă „corp la corp”, câștigă mami! Așa că ea decide la ce ne uităm. Mă uit la copil. E bosumflat că nu poate vedea serialul preferat: „Avatar”. Privirile ni se întâlnesc și izbucnim în râs: „cine ajunge primul dincolo, e stăpânul telecomenzii!”

Dincolo înseamnă camera lui. Pentru că a fost mereu ascultător, i-am îndeplinit dorința: să aibă și el un televizor în cameră. Și cum am prins atâtea promoții, totul a fost floare la ureche. Se cuibărește în brațele ursului preferat și se uită fericit la serial.

Ora 19.45: Stau nemișcat în fotoliu, să nu cumva să vină motanul să-mi ocupe locul. Aștept să înceapă meciul din seara asta. Mă gândesc dacă acum treizeci de ani aș fi îndrăznit măcar să visez la acest televizor! Cât de mult s-a colorat alb-negrul din viața mea în tot acest timp! Sunetul e mai limpede, imaginea mai clară! Îmi pot alege dimensiunea, culoarea, tipul, funcțiile! Nu pot să mă plâng nici de preț. Asta înseamnă să evoluezi…inteligent! Să fii SMART!

Ora 20.00: Fiecare membru al familiei are momentul de divertisment pe care l-a așteptat după o zi lungă și istovitoare. Stingerea se amână deocamdată pentru o oră comunicată ulterior de mami care ține în frâu bunul mers al lucrurilor și programul sănătos pentru fiecare.

monline_1

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Această postare participă la SuperBlog 2014 și se bazează pe amintiri reale!

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Paul's Blog

Beatus homo qui invenit sapientiam.

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Catch me on the web!

Roxalee's blah blah blog

I was created to create. Please, go deep.

armonie acvatică

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online

Illusion's Street

un blog literar de Diana Gole

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

DozaDePoezie

"Viaţa este în altă parte" - Milan Kundera

Joramotive de sărit obstacole

echitaţie în aburi de lapte