Jurnal neinspirațional (2)

Astăzi … totul pare atât de departe. Vreau să te aduc înapoi și mi se pare că tot universul e angajat într-un mare complot. Am obosit…

Afară e frig…Ca, de altfel, de fiecare dată când nu-ți simt brațele în jurul meu. Miroase a toamnă, a frunze moarte și a tăcere.

În grădină, copacii se dezbracă treptat, ca într-un vals lent, cu mișcări ușor lascive. 

În casă nu-mi găsesc locul. De aceea, evadez, sperând că undeva voi găsi urme ale ecoului tău. Mi-e atât de dor încât mă mulțumesc cu orice surogat.

În bucătărie mă izbesc de alte amintiri… te văd pregătind masa, tacticos, cu dragoste, căutând mereu să mă surprinzi.

Sunt îmbrăcată în urme ale parfumului tău preferat.

Ce muzică ascult acum…

Ce cărți citesc zilele astea: 

Ce mai meșteresc eu…VISE! Cu fluturi, cu munți, cu ape.

Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare: nimic! Nu mai fac planuri pentru că nu par să iasă așa cum îmi doresc…

Am învățat că nu poți spune niciodată despre ceva că este „cel mai greu lucru”. Viața se încăpățâneze să-ți arate că mereu se poate ceva ȘI MAI GREU  de atât.

Sunt recunoscătoare că mi-ai lăsat atâtea amintiri cât să pot plânge din când în când. Mi-e teamă că te-aș fi putut uita altfel…

Mă gândesc să închid ochii. Strâns. Poate așa reușesc să te văd.

Aștept un semn. Nu al divinității care are, probabil, privirea întoarsă de la noi. Ci al faptului că nimic din toate câte s-au întâmplat nu a fost în van.

Un citat/proverb favorit: 

„Happiness is like a butterfly: the more you chase it, the more it will elude you. But if you turn your attention to other things, it will come and sit softly on your shoulder.”(Thoreau)

O fotografie preferată:

Fluturi…