Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Împăciuirea se amână până la noi dispoziții

Ajungi într-un moment în viața ta când unele lucruri nu pot fi anulate. Nu e ca și cum ți-ai luat un bilet la un concert și decizi cu o oră înainte că nu mai mergi pentru că nu-ți place cum îți stă părul. O palmă dată, un cuvânt aruncat să lovească, un gest nepotrivit…sunt iremediabile. Oricât te vei strădui să retractezi, nu vei putea. Îți rămân două variante:

a) cârpești  ce poți cârpi, cu precizarea că nu va putea fi niciodată refăcut originalul. De aici și atâtea destrămări. Cicatricea se încăpățânează să se arate în toată splendoarea ai și de câte ori îți vei arunca ochii înspre ea, va înflori, aruncându-te din nou în „Valea Plângerii”.

b) renunți de tot, ceea ce ar arăta despre tine înțelepciune și, eventual, o bucată de creier. Treburile astea cu „să refacem lanțul de iubire” sunt…utopice de-a dreptul. Cuvântul ăla urât de ți l-a spus s-a lipit ca eticheta de borcanele de dulceață din comerț. Nu numai că nu o mai poți da jos, dar de câte ori te uiți în oglindă, îți amintești ce ți-a zis și te sfredelește până-n adâncul adâncurilor: „cum a putut să spună asta”, „de ce?” etc.

Cunoști un om și crezi că e definitiv procesul ăsta de cunoaștere, că veți merge așa, împreună, pe același drum, toată viața. A lui, a ta sau, dacă aveți noroc, a voastră împreună. Doar că și drumurile au „schepsis”-ul lor. Nu pleci la drum așa…fără o pregătire prealabilă. Măcar destinația și condițiile (ne)favorabile să fie cunoscute. Eventual, partenerul de drum pentru o bună…întovărășire. Altfel, riști

  • să mergeți separat, unul într-un sens, celălalt pe contra(sens);
  • să mergeți împreună, dar într-o tăcere mormântală;
  • să mergeți împreună, dar în ritmuri diferite.

Și atunci? De ce atâta tevatură? Că mersul ăsta „împreună” devine monoton, de-a dreptul plictisitor. Iar la prima intersecție, abia așteaptă unul să o ia în altă direcție, să facă…„o rupere de ritm”, o reconsiderare a coordonatelor, o reconfigurare a GPS-ului personalizat.

Un om avea un sentiment pe care nu și-l explica; și-atunci a modelat un pic cu degetele un boț de lut. Și a lăsat lutul în drumul său. Dacă o iei pe acest drum și dai peste boțul de lut, iată-te cuprins de același sentiment pe care nu ți-l poți exprima. Și aceasta chiar dacă s-au scurs o sută de mii de ani între gestul lui și trecerea ta.

Antoine de Saint-Exupery

Dar  dacă nu ești cuprins de același sentiment? Treci pe lângă boțul de lut și îți vezi de drumul tău fără întovărășire.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Septembrie, joi

Oaza pentru fete

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Să nu crezi ce ţi se spune. Să crezi doar ce simţi.

Dani Havarneanu

Un blog prea personal

Confessions of a first time mom...

Menirea dintâi a femeii este de a da naștere. Numai așa viața își justifică continuitatea...

armonie acvatica

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online.

Illusion's Street

străduţa mea de iluzii

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

DozaDePoezie

"Viaţa este în altă parte" - Milan Kundera

%d blogeri au apreciat asta: